Parcă ieri lăsam, în urmă, anul 2013 şi primeam, cu braţele deschise şi cu sufletul plin de speranţă, anul 2014. Parcă ieri mă aflam la graniţa dintre ani, alături de oamenii ce aveau să aducă schimbări majore în 2014. Însă eu nu ştiam asta. Îmi doream doar ca 2014 să îmi aducă schimbări…în bine. Schimbări care să îmi ofere libertatea de fi eu. Eu, zâmbăreaţă, glumeaţă, încrezătoare în forţele proprii.
Cartea "Furtună de Emoţii – Poveşti ce Ating Sufletul", este cartea mea de debut. Scriu cu drag, colecţionez gânduri adunate din viaţă şi le transform în texte pentru sufletul oamenilor. Îmi doresc să aduc, prin gândurile mele, povești cu tâlc. Iubire. Aripi de visare.
marți, 30 decembrie 2014
vineri, 19 decembrie 2014
Secret Santa Handmade 2014 sau cum visele devin realitate
Secret Santa Handamde. Sau, mai bine spus, un grup de oameni creativi, prietenoşi, serioşi, care ştiu să îşi respecte cuvântul dat, sufletişti, răbdători. Un grup de oameni care au înţeles că un cadou făcut de mâna lor este mai vloros decât orice bijuterie din aur! Este valoros pentru suflet. Pentru zâmbet. Pentru omul ce îl primeşte.
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
miercuri, 17 decembrie 2014
Secret Santa Handmade 2014 sau cum să faci un ADVNET CALENDAR HANDMADE
Anul acesta a fost un an special. Puţin ciudat. Schimbător. Cu suişuri şi coborâşuri. În anul acesta, am trăit destul de periculos. Nu m-am dat în carusel. M-am dat în montagne russe! Am avut momente în care am urcat periculos de sus, ca apoi…să cobor, cu viteză şi să mă trezesc, a nu ştiu câta oară, dărâmată de viaţă. Dar, de fiecare dată, m-am ridicat. Şi am reuşit să fac şi din acest an unul de neuitat!
Acum ceva timp, am aflat de Secret Santa Handmade 2014 pentu bloggeri. Ştiam că trebuie să fac un cadou handmade şi să îl dăruiesc. Şi, mai presus de asta, ştiam că nu am mai lucrat nimic handmade de mai bine de zece ani! Nu am stat, însă, pe gânduri şi am spus DA provocării!
 |
| Sursă poză: Grup Secret Santa Handmade |
sâmbătă, 13 decembrie 2014
Dăruieşte un zâmbet într-o cutie de pantofi!
ShoeBox este un proiect de care am aflat de abia anul acesta, deşi se desfăşoară de câţiva ani. Mi-a plăcut ideea foarte mult şi, pe ultima sută de metrii, am ales o cutie de pantofi de prin casă, am împachetat, atât cutia, cât şi capacul ei (separat) în hârtie pentru cadouri şi am pus, în cutie, tot ceea ce am considerat necesar pentru o fetiţă de aproximativ 10 ani. Mi-am dorit să aduc acelei fetiţă zâmbetul pe buze, de Crăciun. Chiar dacă (încă) nu o cunosc, am pregtit cadoul cu mult suflet, cu gânduri pozitive şi cu speranţa că va avea un viitor mai bun.
 |
| Sursă poză: http://www.ShoeBox.ro |
marți, 25 noiembrie 2014
Ce alegi în timp ce conduci? Viaţa sau telefonul mobil?
Viaţa este cel mai important dar pe care l-am primit, atunci când ne-am născut. Viaţa ne oferă, zi de zi, momente frumoase, oameni dragi, iubire, prietenie, frumuseţe, zâmbete. În fiecare dimineaţă, soarele răsare pentru a ne da o nouă şansă. O şansă dăruită printr-o nouă zi de viaţă. O nouă zi, în care putem face fericiţi alţi oameni; în care putem reînvăţa să zâmbim, să ne bucurăm de micile bucurii, să trăim din ce în ce mai frumos. O nouă zi în care am primit, încă o dată, dreptul la viaţă!
NU eşti bărbat atunci când loveşti!
25 noiembrie. Ziua internaţională în care spunem STOP violenţei asupra femeilor! Ziua în care ne amintim că trebuie să ne respectăm aproapele. Femeie sau bărbat. Nu contează sexul! Contează că suntem egali!
25 noiembrie. Ziua în care ne amintim că „familie” nu înseamnă violenţă!
Dacă eşti bărbat nu înseamnă că ai dreptul să loveşti sau să jigneşti o femeie! Ai dreptul să o iubeşti şi să o respecţi! Ai dreptul să o mângâi.
Dacă eşti bărbat, nu înseamnă că trebuie să îţi consideri soţia servitoare! Trebuie să împărţiţi treburile casnice. Trebuie să o ajuţi. Să îi arăţi că îţi pasă. Să îi arăţi că sunteţi, cu adevărat, o FAMILIE!
Dacă eşti bărbat, nu înseamnă că ai dreptul să ţipi la soţia ta! Ai dreptul să îi zâmbeşti, să îi vorbeşti frumos, să o alinţi.
Dacă eşti bărbat, nu trebuie să îţi sperii copiii şi soţia cu pedepse, bătăi şi ameninţări! Trebuie să îi ocroteşti.
Familie NU înseamnă ţipete, bătăi, copii abuzaţi, discriminare, jigniri! Familie înseamnă iubire, zâmbete, respect şi ajutor reciproc, încredere, înţelegere, fericire!
Draga mea, dacă el este violent cu tine, NU este iubire! Iubirea NU înseamnă durere! Iubirea înseamnă fericire. Pace. Linişte.
Dacă te întorci acasă cu frică sau dacă îl aştepţi pe el cu sufletul la gură…de spaimă, NU (mai) este iubire. Dacă rabzi şi încă mai speri într-o minune, află că minunea NU se va întâmpla. Ai grijă de viaţa ta!
 |
| Sursă poză: http://www.lovethispic.com |
Iubeşte-te pe tine, în primul rând. Lasă oamenii care îţi fac rău undeva, în trecutul tău. Fugi de ei, mergi mai departe şi nu privi înapoi. Învaţă să laşi în urmă un trecut pătat de amintiri care îţi fac rău. Schimbă-ţi viitorul! Ia-ţi inima în dinţi, apelează la autorităţi, la prieteni sau la familie şi schimbă-ţi viitorul! Nu îl mai lăsa pe el să îţi conducă viaţa! Nici pe a ta, nici pe a copiilor tăi!
A fi femeie nu înseamnă a lăsa bărbatul să facă ce vrea din tine! Înseamnă că trebuie să fii mândră; să nu (mai) permiţi nimănui să îşi bată joc de tine; să îţi dai voie să trăieşti o viaţă frumoasă, viaţa pe care o meriţi!
 |
| Sursă poză: http://www.satmareanul.ne |
© Adelina Anca F.
sâmbătă, 22 noiembrie 2014
Spune-mi cum tratezi animalele ca să-ţi spun cine eşti!
Iubesc animalele! De când sunt mică am avut, lângă mine, pisici şi câini. Am fost învăţată să mă port frumos cu animalele, să le tratez ca pe membrii ai familiei, să le iubesc. Pentru că sunt suflete, ca şi noi. Pentru că, de multe ori, ele ştiu cum să ne liniştească, ele ştiu cum să ne iubească şi cum să ne apere. Animalele sunt pansament pentru sufletul fiecărui om şi ne rămân cele mai loiale prietene. Dacă îi dai unui animal un cămin, mâncare şi iubire, vei primi înmiit mai mult!
Pentru că iubesc animalele, încerc, atât cât pot, că le ajut şi pe cele care trăiesc pe stardă. Le cumpăr mâncare, le dau apă curată, le mângâi şi petrec puţin timp cu ele. Admir oamenii care îmi urmează exemplul. Nu pot suporta, însă, oamenii care bat animalele şi care le tratează urât!
 |
| Sursă poză: http://www.gandul.info |
miercuri, 19 noiembrie 2014
Eşti fan brânză? DEMONSTREAZĂ-MI!
„- În sfârşit, weekeeeeeend!” – îmi spun, fericită. Nu ştiu ce voi face, însă vreau să ies din casă. Cu prietenii. Mă gândesc că ar fi drăguţ să caut, încă de pe acum, cadouri pentru Crăciun. Îmi beau cafeaua şi sun câteva prietene. Le propun să mergem în Cora, pentru a vedea ce noutăţi au de Crăciun. După ce vorbesc cu trei dintre cele mai bune prietene, îmi fac un duş fierbinte, parcă dorindu-mi ca fierbinţeala să mă ocrotească de frigul de afară. Mă îmbrac bine, îmi iau geanta, buna dispoziţie şi zâmbetul – cel mai important accesoriu – şi plec spre Cora.
sâmbătă, 15 noiembrie 2014
Prieteni virtuali? O viaţă reală, te rog!
Era un timp în care foarte puţini oameni aveau acces la calculatoare şi la internet. Era un timp în care copiii se jucau afară, formând echipe şi, de ce nu, mici comunităţi. Comunităţi în care copiii îşi alegeau membrii după pasiuni. Comunităţi ce, o dată formate, închegau prietenii, aduceau zâmbete, ajutau copiii să socializeze mai mult. Şi mai mult. Din ce în ce mai mult. Era un timp în care, atunci când spuneai „comunitate” te gândeai, automat, la oameni, discuţii faţă în faţă, asemănare, dorinţa de a realiza noi prietenii. Era un timp în care, aunci când spuneai „socializare„, spuneai, automat, discuţie, între două sau mai multe persoane, faţă în faţă!
Sursa: Poza imi apartine
©Adelina Anca F.
joi, 13 noiembrie 2014
Cafeaua – un ritual ce leagă prietenii
Cafeaua. Licoarea magică ce îmi trezeşte zi de zi, dimineaţă de dimineaţă, simţurile. Licoarea ce mă îmbată cu aroma ei, îmi redă zâmbetul pe buze, îmi mângâie sufletul şi îmi încălzeşte inima. Ador ca dimineaţa să mă bucur de gustul cafelei la ibric însă, atunci când vreau o cafea fără a face prea mult efort, obişnuiesc să o cumpăr de la tonomatele de cafea. Am primit însă, acum câţiva ani, o lecţie neobişnuită despre această licoare magică.
luni, 10 noiembrie 2014
Interviu dat pentru Revista Orizonturi Literare, nr. 15 (noiembrie 2014)
https://orizonturiliterare.ro/publicatii/
Revista Orizonturi Literare: Ce te-a determinat să te înscrii la SuperBlog?
Îmi place foarte mult să scriu. Însă şi mai mult îmi place ca ceea ce scriu să fie publicat pe blogul meu. Am aflat de SuperBlog din întâmplare şi mi-a fost destul de frică să mă înscriu atunci. Prima dată am participat anul acesta, în primăvară. Mi-am facut curaj, mi-am dorit să ies in top 10 şi…am fost clasată pe locul 10! Asta m-a determinat să particip şi la această ediţie: dorinţa de a termina pe un loc cât mai bun!
Revista Orizonturi Literare: Ce te motivează să scrii şi să ţii piept competiţiei?
Îmi doresc foarte mult ca, la sfârşitul competiţiei, să mă număr tot printre primii 10. Îmi doresc să demonstrez, în primul rând mie, că pot face faţă competiţiei, pot scrie articole bune, pot avea idei frumoase şi, în final, mă pot clasa pe un loc cât mai fruntaş. Dacă alţii pot…şi eu pot!
Revista Orizonturi Literare: A trecut mai bine de jumătate din competiţia SuperBlog din această toamnă. Ce părere ai despre probele la care ai scris?
Sunt mulţumită de articolele mele, însă întotdeauna este loc de mai bine! Voi încerca, atât cat îmi permite timpul, să scriu articole care să fie cât mai bine primite de către juriu.
Revista Orizonturi Literare: Care e reţeta succesului în SuperBlog?
Se iau două luni şi un blog. Se adaugă idei ingenioase, gramatică perfectă, multă răbdare, se amestecă foarte foarte bine şi se presară perseverenţă. “Dacă am luat o notă mică, nu trebuie să mă las”…aşa ar trebui să gândească orice superblogger! Se elimină penalizările, se adaugă bună dispoziţie din belşug, se sărează cu trei contestaţii (care poate - poate vor mări o notă, două, trei…) şi se lasă la copt până la gală!
Revista Orizonturi Literare: La ce loc aspiri la finalizarea competiţiei?
Locul I, bineînţeles! :D Multumesc pentru timpul acordat si pentru ca v-ati gandit la mine (si la noi, cei care am participat in SuperBlog 2014), pentru acest interviu! :)
Interviul se poate gasi in revista electronica, la pagina 39:
 |
| https://orizonturiliterare.ro/publicatii/ |
sâmbătă, 8 noiembrie 2014
Un team building croit pentru sufletul meu
Psihologia a fost, din clasele primare, cea mai mare pasiunea a mea. Îmi place să observ oamenii, să învăţ despre ei, să îi ajut. Îmi place să le ascult poveştile de viaţă aşa cum nimeni nu ar face-o mai bine. Îmi place să mă implic cu tot sufletul, atunci când ascult, în mod activ, oamenii, pentru a-i ajuta. Pentru a le oferi încredere. Speranţă. Putere pentru a merge mai departe.
sâmbătă, 1 noiembrie 2014
Un parfum cu suflet
Se spune că cei patru ani pe care îi petrecem învăţând la liceu sunt cei mai frumoşi. Într-adevăr, în liceu am avut ocazia să realizez o colecţie imresionantă de amintiri foarte frumoase, pline de voie bună, de zâmbete şi de oameni frumoşi. În liceu am legat cele mai frumoase prietenii şi, trebuie să recunosc, am legat cele mai frumoase relaţii cu profesorii de la care am avut norocul să învăţ.
miercuri, 29 octombrie 2014
Magie pe Strada Ficţiunii
De când sunt mică, îmi place să citesc. Îmi aduc aminte că, prin clasa a opta, îmi făcusem, în camera mea, un loc special amenajat pentru citit. Adoram să mă ghemuiesc acolo, sub fereastră, mai ales când ploua. Aveam, pe jos, peste covor, o pătură grosă şi moale. Caloriferul mă încălzea, ploaia îmi cânta cea mai frumoasă muzică, iar cartea ce o citeam, parcă fără să îmi mai pese de nimic altceva, mă conducea într-o altă lume…o lume a ficţiunii. Atunci, ţin minte, îmi plăcea să citesc alături de o cană de ceai fierbinte. Sau alături de o cană cu lapte, cacao şi scorţişoară. Sau ciocolată caldă. Acum, am aceleaşi preferinţe, doar că, atunci când cafeaua îşi face apariţia în acest trio perfect – carte, ploaie, căldură – totul devine magie!
Da, cărţile nu sunt altceva decât magie. Magie în cuvinte. În mirosul inconfundabil al cărţilor vechi sau al cărţilor nou deschise. În povestea în care mă afund din ce în ce mai mult, pe măsură ce citesc. Magie este faptul că, atunci când citesc, simt cum intru într-o altă lume…în lumea cărţii. În povestea ei. În mintea personajelor. În sentimentele lor. Trăiesc, alături de ei. Le trăiesc lacrimile sau zâmbetele, înfrângerile sau reuşitele, durerile sau fericire. Trăiesc în timp ce citesc. Citesc şi trăiesc!
„– Ce amintiri frumoase!” – îmi spun în timp ce beau o cafea cu scorţişoară şi fumez o narghilea, în intimitatea casei mele…”- Azi…este o zi specială. Nu ştiu de ce, însă este ceva în aer. Ceva…” – îmi mai spun şi mă uit în jur, în timp ce fumul de la narghilea parcă desenează o carte deschisă…
duminică, 19 octombrie 2014
Team (drinking) building de poveste
Noapte. 23:00, joi…Eu nu am somn. Dar am atâtea emoţii…! Privesc, de la ferastră, cerul. Luna îmi zâmbeşte, drăgăstoasă, trimiţându-mi o stea căzătoare…”ce stea frumoasă! Şi cât sunt de norocoasă pentru că a căzut chiar acum…îmi voi pune o dorinţă…o dorinţă ce, mâine, sper că va deveni realitate” – îmi spun, în gând…
vineri, 17 octombrie 2014
Testul arborelui si sendvişurile
Pentru mine, studenţia a fost cea mai frumoasă perioadă! Am întâlnit oameni minunaţi, atât profesori, cât şi colegi…am legat prietenii de durată, am învăţat că nimic, în viaţă, nu este întâmplător şi am avut ocazia să mă înfrupt, din plin, din viaţa de student. Mă gândesc, cu drag, că mi-am dorit să dau la Facultatea de Psihologie, însă am ale contabilitatea. Privind în urmă, nu îmi pare rău. Nu aş fi întâlnit oamenii minunaţi ce, acum, îmi sunt prieteni. Nu aş fi avut parte de ajutorul şi de suportul moral pe care aceşti ărieteni mi l-au oferit atunci când mi-a fost cel mai greu. Nu aş fi avut parte de sfaturile preţioase primite de la ei, foştii colegi de la contabilitate şi actualii prieteni, dacă aş fi ales psihologia.
vineri, 10 octombrie 2014
Suflet de pisică
De când sunt mică, am crescut cu pisici şi căţei în casă. Am iubit fiecare animal şi am fost învăţată că noi, oamenii, nu suntem mai presus decât animalele. Din contră, ele ştiu să iubească necondiţionat, ştiu să ierte iar şi iar, ştiu să mulţumească şi ştiu cum să ne aline sufletele. Ele ne rămân prietene şi ne sunt alături chiar şi atunci când ne este greu.
joi, 2 octombrie 2014
Vis de adolescentă versus realitate
A fost un timp în care visam, ca orice adolescentă, să întâlnesc cavalerul pe cal alb…îmi doream să întâlnesc un bărbat care să simt că mă completează perfect. Un bărbat care să îmi vorbească frumos, care să mă răsfeţe cu vorbe drăgăstoase, întărite de fapte care să le dovedească veridicitatea. Un bărbat care să mă înţeleagă doar din priviri, care să mă îndrume atunci când mă simt pierdută, care să îmi redea încrederea în mine ori de câte ori ea mă părăseşte şi care să nu mă lase atunci când îmi este mai greu.
vineri, 19 septembrie 2014
O carte cu suflet
„Uită o carte…pe undeva” 
Azi, m-am hotărât să particip la această frumoasă campanie….mi-a plăcut foarte mult ideea de a dărui, sub anonimat, o carte…fără să ştiu, de fapt, cui o voi dărui. Azi am mers în parc, într-un loc tare drag inimii mele, însoţită de un caffe latte mare şi de cartea ce urma să o „uit” acolo, pe una din băncile ce îmi dezvăluie atâtea şi atâtea amintiri…amintiri frumoase, presărate cu emoţii, lacrimi de fericire, zâmbete timide ale unor începuturi sau potopul de lacrimi ce a apărut, de atâtea ori, în sufletul meu, la fiecare sfârşit al unui capitol din viaţa mea…
 |
| Sursă poză: arhivă proprie |
vineri, 12 septembrie 2014
Cuvinte izvorâte din suflet
De ce scriu? Scrisul mă linişteşte. Atunci când simt că sufletul meu devine înfrigurat, supărat, abandonat, înlăcrimat, atunci…îmi găsesc alinarea printre cuvinte. Aştern cuvinte peste cuvinte, îmi las gândurile să danseze, pe ritmurile date de propriile-mi trăiri, şi, fără să mă gândesc prea mult la ceea ce vreau să exprim, încep, pur şi simplu, să scriu…şi scriu…simt cum energiile negative mă părăsesc, lăsând locul pozitivului. Simt cum, încet încet, încep să înţeleg mai bine ce se petrece cu mine; da…scriind, mă înţeleg mai bine! Văd, mai clar, situaţia, încep să mă cunosc mai bine, mă liniştesc şi, de multe ori, găsesc soluţia pentru problema în care sunt.
 |
| Sursa poza: Google Images |
miercuri, 10 septembrie 2014
Vis de toamnă
Toamnă…culoare. Vis. Iubire. Dăruire. Ploaie. Raze călduţe de soare. Flori. Frunze. Copaci.
Toamnă…zâmbet. Parc. Romantism. Îndrăgostiţi. Oameni. Toamnă…magie!
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
vineri, 5 septembrie 2014
Emoţie de…SuperBlog
Emoţie. Toamnă. Cuvinte. Texte. Gânduri aşternute printre rândurile blogului. Cuvinte…sentimente…trăiri…viaţă…suflet…SuperBlog! După ce, în Spring SuperBlog 2014, am terminat pe locul 10, îmi strâng speranţele, hotărârea, perseverenţa, optimismul şi, pe drumul către SuperBlog 2014, încerc să îmi pregătesc tot ce am mai frumos pentru viitoarele articole.
 |
| Sursa poza: Google Images |
joi, 7 august 2014
Despre relaţii
Înainte de a citi articolul, te invit să vezi videoclipul de mai jos (accesând link-ul de mai jos). Pe baza acestui videocilp am scris articolul.
Atunci când credem că ne-am găsit perechea potrivită, atunci când dragostea ne orbeşte simţurile şi ne face să credem că, sacrificându-ne, relaţia va merge din ce în ce mai bine, atunci…devenim din ce în ce mai fragili în faţa partenerului.
Fiecare relaţie de dragoste începe cu doi parteneri ce vor să se schimbe, unul pe celălalt, pentru a putea continua relaţia. Altfel…nici unul dintre parteneri nu poate trăi lângă o persoană care nu îi este pe plac, deşi are ceva ce îl atrage…
joi, 31 iulie 2014
Cufărul cu amintiri – săptămâna 14
Joi, 17 iulie:
 |
| Sursa poza: Google Images |
Plimbându-mă cu o prietenă, am întâlnit o fetiţă (alături de mămica ei) tare zâmbăreaţă şi sociabilă. Pitica ne zâmbea şi vorbea cu noi. Ba mai mult, era şi darnică…a vrut să ne dea şi apă şi biscuiţi. :)) Ea mi-a înseninat ziua şi, recunosc, nici acum nu am uitat cât de frumos poate zâmbi un copil atât de mic si cât bine poate face…
miercuri, 23 iulie 2014
Cufărul cu amintiri – săptămâna 13
Joi, 10 iulie:
Sursa poza: arhiva proprie
Într-o zi aşa de frumoasă, am ales să petrec timp cu mama mea. Ne-am plimbat câteva ore pe jos, am vorbit, am glumit, am râs…
Este important să încercăm să ne găsim, din când în când, timp şi pentru familie. Pentru oamenii dragi. Pentru oamenii pe care îi iubim cel mai mult. Pentru că timpul petrecut lângă aceşti oameni devine timp de nepreţuit. Fiecare clipă petrecută astfel, ne îmbogăţeşte sufletul cu încă o amintire minunată…
marți, 15 iulie 2014
Cufărul cu amintiri – săptămâna 12
Joi, 3 iulie:
Sursa poza: arhiva proprie
După ce am petrecut câteva zile în căutarea perechii perfecte pentru părul meu, iată că am găsit…acest şaten caşmir de care m-am îndrăgostit pe loc! A fost dragoste la prima vedere şi…ne-am şi căsătorit! :)) Cum am cumpărat vopseaua, i-am şi făcut cunoştinţă cu părul meu şi aşa…a început o nouă şi puternică (sper) poveste de dragoste! :))
miercuri, 9 iulie 2014
Viaţa este o roată care nu ştie să încetinească!
Astăzi, îţi voi spun o poveste…o poveste despre viaţă. Despre cum viaţa ne răsplăteşte, întorcându-ne tot binele făcut sau ne învaţă lecţii importante, întorcându-ne tot răul făcut…cu sau fără voia noastră.
Roata este rotundă…dar ştiai deja! Ce ne facem, însă, atunci când ne dăm seama că viaţa este exact ca o roată? O roată ce nu se opreşte niciodată. O roată ce nici măcar nu încetineşte!
 |
| Sursa poza: Google Images |
vineri, 4 iulie 2014
Cufărul cu amintiri – săptămâna 11
Joi, 26 iunie:
 |
| Sursa poza: Google Images |
Oficial, am terminat şi cu s(tr)esiunea asta! Nu îmi vine sa cred că pot uita de formule, de toceală, de matematică, de contabilitate, de bilanţ contabil şi de calculator!
Oficial, până la anu’, nu mă mai întâlnesc cu stresiunea…cel puţin teoretic! 
miercuri, 2 iulie 2014
Călătorie printre cuvinte
Astăzi m-am gândit să călătoresc. Pur şi simplu, simt nevoia să plec undeva, departe. Undeva, pe un tărâm al cuvintelor ascunse în sufletul meu. Am atâtea de spus…şi, totuşi, realizez că gândurile mele nu vor să se materializeze în cuvinte. Aşadar, m-am hotărât să îmi fac bagajele şi să plec…!
vineri, 27 iunie 2014
Cufărul cu amintiri – săptămâna 10
Joi, 19 iunie:
 |
| Sursa poza: Google Images |
Este una din melodiile care îmi schimbă, în bine, starea de spirit.
„Je ne veux pas travailler
Je ne veux pas déjeuner
Je veux seulement l’oublier
Et puis je fume„
Je ne veux pas déjeuner
Je veux seulement l’oublier
Et puis je fume„
marți, 24 iunie 2014
Ploaie de amintiri
Azi…mi-a plouat în suflet. Mi-au plouat cuvinte. Cuvinte nespuse, care încă aşteaptă să evadeze. Cuvinte spuse ce, o dată rostite, au format răni…
În suflet mi-a fost furtună. A tunat, a fulgerat şi a plouat cu trăiri. Sentimente. Amintiri. Amintiri grele, ce încă mă macină. Amintiri pe care mi-aş dori să le uit, să le dau ploii, vântului, furtunii! Amintiri pe care le vreau departe de mine!
Am încercat să mă apăr de ploaia rece de aminitiri, cu o umbrelă croită din speranţe, din optimism, din zâmbete false…am zâmbit. Dar nu era zâmbetul meu. Am râs. Dar, de fapt, râsul nu s-a dovedit a fi decât o simplă mască a durerii!
Umbrela, din păcate, nu a rezistat furtunii. S-a rupt. Iar eu…am ales să fug. Să plec. Să mă plimb. Să evadez, pur şi simplu, în altă lume…dar până şi în acea lume ploua! Ca să vezi, ironia sorţii: am vrut să evadez din propria-mi lume, pentru a scăpa de ploaie…şi am ajuns într-o lume în care picăturile de ploaie îşi lăsau destinul în mâinile vântului…ploaia de aici, însă, mă liniştea. Îmi readucea zâmbetul pe buze. Îmi cânta. Îmi povestea. Era lângă mine, parcă încălzindu-mi sufletul pustiit de furtună. Mă liniştea…
 |
| Sursa poza: Google Images |
Auzeam, de nicăieri, cântând:
„Lasă ploaia să cadă şi să îmi trezească visele, las-o să îmi spele sufletul, pentru că vreau să simt tunetele. Vreau să ţip, lasă ploaia să cadă…!„
Auzeam cântecul, rugămintea, însă nu ştiam de unde vine…oare doar eu o auzeam? Am ascultat mai atentă. Şi…”parcă ceva din mine ar striga, ar cânta…eu, oare, spun cuvintele astea?„
Dintr-o dată, văd cum o picătură din ploaie vine lângă urechea mea şi îmi şopteşte: „vin să îţi curăţ sufletul…acum vin!„.
 |
| Sursa poza: Google Images |
Am zâmbit…mii şi mii de picături din ploaie au dansat în jurul meu. Mă fascina dansul lor…îmi plăceau enorm de mult unduirile pe care picăturile ploii le făceau în ritmurile date, cu precizie, de către vânt…vântul părea a fi „dirijorul” fiecărui strop de ploaie. Vântul părea a fi muzica ce ajută stropii de ploaie să danseze în cel mai frumos spectacol de balet…
Fără să îmi dau seama, ploaia m-a luat în centrul spectacolului de balet şi dansam…eram fericită; simţeam cum zâmbetul pur mi se aşterne pe faţă, cum fiecare strop din ploaie îmi curăţa sufletul şi îmi lăsa, acolo, amintirea de nepreţuit a îmbrăţişării, calde şi binefăcătoare, a ploii.
Am dansat, în paşi de balet, pe scena vântului ce m-a readus în lumea mea…
M-am trezit. Înapoi. În camera mea. Însă eu…eram alt om. Eram fericită, linistită, mă simţeam alintată şi iubită.
Acum zâmbesc…şi este un zâmbet sicner!
© Adelina Anca F.
vineri, 20 iunie 2014
Cufărul cu amintiri – săptămâna 9
Joi, 12 iunie:
Sursa poza: arhiva proprie
Azi am ales să las în urmă Bucureştiul (şi, implicit, toate amintirile pe care vreau să le uit) şi am plecat la Baloteşti.
Pe drum, în maxi-taxi, mi-am pierdut, pur şi simplu, privirea în zare şi…mi-am lăsat gândurile să zboare…să zboare departe de mine şi de lumea mea…să zboare printre nori, printre copaci, printre flori. Am lăsat vântul să îmi trieze gândurile…”vântule, te rog…ia-mi gândurile ce îmi ard sufletul şi lasă-mi doar gândurile ce mi-l mângâie…!„
Nu m-am putut abţine să nu fac o poză, din maxi-taxi, la frumosul peisaj…
Vineri, 13 iunie:
 |
| Sursa poza: arhiva proprie |
M-am destins, cu familia, la o cafea…lângă fântână.
Avem nevoie de o aşa evadare…
Sâmbătă, 14 iunie:
 |
| Sursa poza: arhiva proprie |
Cireşe zâmbăreţe…de când le aşteptam! :))
Învaţă să zâmbeşti, chiar şi atunci când simţi că nu mai ai pentru ce. Vei vedea că un simplu zâmbet îţi va schimba, în bine, starea de spirit…zâmbelte-ţi ţie şi vei fi mai liniştit/ă şi mai fericit/ă…:)
Duminică, 15 iunie:
 |
| Sursa poza: arhiva proprie |
Pentru că a plouat atât de frumos, am ales să mă plimb în parc şi să vorbesc, la telefon, cu oamenii dragi, pe care, momentan, nu îi pot vedea…
Atunci când vrei să faci ceva ce crezi că te-ar putea face (mai) fericit/ă, nu ezita şi fă acel lucru…chiar dacă îl vei face singur/ă!
Luni, 16 iunie:
 |
| Sursa poza: arhiva proprie |
Azi am „împlinit” 100 de articole publicate pe blog! Şi am fost tare mândră de această realizare!
Mi-am dorit de mult timp să am un blog de care să mă ocup serios, în care să postez (măcar) săptămânal, cu care să particip la concursuri (şi nu doar pentru a participa, ci pentru a şi câştiga câte ceva).
Era o vreme în care citeam alte bloguri şi mă gândeam că eu nu voi putea nicicând să realizez ceea ce au relizat alţi bloggeri…însă, încet încet…visul acesta iată că se realizează…şi e minunat să vezi cum visele tale prin aripi către propria-ţi realitate!
Marţi, 17 iunie:
Azi am primit cartea pe care mi-am dorit-o de mult timp! Am fost foarte entuziasmată văzând autograful de la Radu F. Constantinescu şi nu m-am putut abţine să nu mă apuc, cât mai repede, de…devorat cartea…cuvânt cu cuvânt, rând cu rând, pagină cu pagină…!
Mi-a plăcut foarte mult ideea lui Radu de a pune, după anumite paragrafe, melodii superbe! Melodii ce se potrivesc întocmai cu paragraful ce tocmai s-a încheiat…în ritm de dans! Aşa, oamenii sunt ajutaţi să redescopere ce înseamnă, într-adevăr, muzica bună. Aşa, cultura noastră generală mai creşte puţin. Mai redevenim oameni. Ascultăm muzică de calitate şi citim…ce poate fi mai frumos?
Aşa, oamenii sunt ajutaţi să redescopere ce înseamnă, într-adevăr, muzica bună. Aşa, cultura noastră generală mai creşte puţin. Mai redevenim oameni. Ascultăm muzică de calitate şi citim…ce poate fi mai frumos?Mi-a plăcut mult şi faptul că, în carte, sunt câteva rânduri cu „…” unde noi, cititorii, putem completa, după indicaţiile date de Radu. Superb! Aşa simţim că, indirect, am contribuit, şi noi, la această carte…simţim că avem o carte…unică. Pentru că este completată de noi.
Nu mă pot abţine să nu scriu câteva citate care mi-au rămas în inimă:
„Clipă, nu te opri defel. Eşti atât de furmoasă, încât vreau să văd ce urmează. Vreau să văd cine urmează.„
„Legile lumii zdrobesc oasele din aripi, pentru că sunt legi strâmbe impuse de frică.„
„Eu însumi sunt rupt din soare. Atomii mei au conscut şi vremuri mai grozave, au făcut parte din planuri colosale şi nu se sperie, probabil, nici de starea de temporară cădre care sunt eu.„
„Sunt pur şi simplu prea multe minuni pe lume ca să mai atragă atenţia cuiva.„
„E nevoie de timp liber doar pentru dragoste. Citită, ascultată, privită, pipăită, zdrobită ca boaba de strugure în dinţi. Dragostea care pătează – păstrează, primează – perimează, purifică. La 400 de grade. Înroşeşte – înrobeşte, înaintează – întinează […]„
 |
| Sursa poza: arhiva proprie |
Miercuri, 18 iunie:
Am reuşit, azi, să îmi fac un aranjament frumos de…vară! Cu gărgăriţe îndrăgostite, ursuleţ, inimioarele primite de la cei mai dragi copii, cu flori şi cu fluturi…mi-am adus vara în cameră!
 |
| Sursa poza: arhiva proprie |
Adelina Anca F.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
CELE MAI CITITE POSTARI:
-
Am crescut într-un colț de lume unde absența părinților era o constantă. Când eram mică, nu prea înțelegeam ce înseamnă "acasă". ... -
Dragul meu timp... Te rog, nu mai fugi de mine. Ia-mă de mână și hai să dansăm, în pași de vals. Privește-mă. Iubește-mă. Șoptește-mi, la... -
Povestea mea începe într-o zi de sâmbătă. Azi, nu merg la muncă. Este una din zilele mele libere. Zâmbesc și mulțumesc cerului pentru viața ...