Legendă de primăvară

 Primăvară. Sclipiri de lumină. Bucurie. Culoare. Ploi mărunte ce spală suflete. Căldură. Curăţenie. Un nou început.

Ador primăvara! Ador ca, o dată cu venirea primăverii, să îmi curăţ atât sufletul, cât şi casa. Acum, vreau să mă reinventez. Pe mine, apoi casa mea. Las frumuseţile ce primăvara mi le aduce în dar, să îmi cureţe sufletul, iar eu mă ocup, liniştită, de casa mea. Mă pregătesc…

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

SuperBlog – vestitorul primăverii

 Prima zi de primăvară – o zi ploioasă, liniştită, ce se pliază perfect pe sufletul meu. Azi, vreau. Să scriu. Să adun ghiocei. Să ofer mărţişoare. Azi, vreau să îmi împlinesc dorinţele prin scris. Vestitorul primăverii, Spring SuperBlog, este ca un ghiocel răsărit printre zăpada ce se topeşte, sub puterea lui. Este primăvara – copil ce îşi reia locul pe tronul naturii. Este prietenul sorelui şi alege să ocrotească florile, iarba, pământul şi vietăţile.

Azi, cu puterea ce SuperBlog mi-o oferă, aleg să intru în horă cu voi, dragii mei. O horă a cuvintelor, a zâmbetelor, a emoţiilor, a energiei pozitive. O horă a poveştilor şi a prieteniei.

Sursă poză: http://super-blog.eu

Azi, aleg să ofer primul mărţişor, cu ajutorul celui mai drag concurs pentru bloggeri. Această postare sper ofere un mărţişor frumos sufeltului tău. Un  zâmbet. Sau un gând frumos. Primăvară.

Sursă poză: http://super-blog.eu

Primăvară în suflet să ai, om drgag!

Succes şi creativitate. 

Şi…nu uita să zâmbeşti! 

Adelina Anca F.

Septembrie…SUPERtoamnă

 An de an aştept, cu nerăbdare, toamna. Pentru emoţiile frumoase ce mi le dăruieşte, pentru culorile superbe cu care pictează lumea din jurul meu, pentru melancolia plăcută ce mă cuprinde. 

 

An de an, toamna vine, pentru mine, cu o emoţie în plus…emoţie de superblogger!

 

Să îi dăm realului șansa de a ne (re)aduce împreună, cu zâmbete în suflet și cu povești frumoase gravate pe buze!

 Încă de anul trecut mi-am promis că voi participa la Webstock 2015! Și iată-mă: sunt blogger acreditat!

Sursă poză: arhivă proprie

SuperPrimavara cu SuperBlog!

 Deşi Spring SuperBlog 2015 a început de câteva zile eu m-am hotărât, astăzi, să mă înscriu. De ce? Nici eu nu ştiu! Mi-am dat seama însă, că, fără SuperBlog, lipseşte ceva. Parcă nu este primăvara…primăvară! 

Pentru mine, primăvara începe cu…SuperBlog, ghiocei şi mărţişoare. 

Sursă poză: www.super-blog.eu

Secret Santa Handmade 2014 sau cum să faci un ADVNET CALENDAR HANDMADE

 Anul acesta a fost un an special. Puţin ciudat. Schimbător. Cu suişuri şi coborâşuri. În anul acesta, am trăit destul de periculos. Nu m-am dat în carusel. M-am dat în montagne russe! Am avut momente în care am urcat periculos de sus, ca apoi…să cobor, cu viteză şi să mă trezesc, a nu ştiu câta oară, dărâmată de viaţă. Dar, de fiecare dată, m-am ridicat. Şi am reuşit să fac şi din acest an unul de neuitat!

Acum ceva timp, am aflat de Secret Santa Handmade 2014 pentu bloggeri. Ştiam că trebuie să fac un cadou handmade şi să îl dăruiesc. Şi, mai presus de asta, ştiam că nu am mai lucrat nimic handmade de mai bine de zece ani! Nu am stat, însă, pe gânduri şi am spus DA provocării!

Sursă poză: Grup Secret Santa Handmade

Minunea din viaţa mea

 Acum aproximativ şase ani mă pregăteam pentru Bacalaureat şi…mă pregăteam pentru momentul în care voi deveni naşa celei mai scumpe fetiţe! Îmi amintesc că a fost o perioadă foarte stresantă pentru mine, deoarece a trebuie să învăţ foarte mult pentru Bacalaureat şi a trebuit să mă pregătesc şi pentru acest botez, de care eram foarte entuziasmată. Îmi dorisem de ceva timp să botez o fetiţă şi, iată, visul se creiona sub ochii mei, prinzând aripi către propria-mi lume reală.

De cum am aflat că voi boteza o minune de copil, m-am documentat şi am cumpărat tot ceea ce a trebuit pentru a o boteza pe micuţa Adelina Mihaela.

Sursa poza: arhiva proprie

Tableta îţi poate fi prieten!

 A fost odată…o vreme în care, copilă fiind, am descoperit internetul. Bineînţeles că, de cum am făcut cunoştinţă cu noul „prieten”, am rămas nedespărţiţi…în acea vreme, nu îmi dădeam seama că îmi las copilăria să îmi scape printre degetele care…nu mai ştiau altceva decât să tasteze..şi să tasteze! Iar ochii mei nu mai vedeau altceva decât ecranul obositor al unui calculator mult prea învechit.

Părinţii deja deveniseră îngrijoraţi pentru că, oricât de mult ar fi încercat să mă dezlipească de acest „prieten” – internetul – eu nu vroiam să îl ştiu departe de mine…

Vremea a trecut şi, o dată cu ea, nici nu mi-am dat seama când mi-am irosit trei luni din frumoasa copilărie…în acest timp însă, părinţii mei au pregătit un plan cu care, într-adevăr, m-au ajutat să îmi dau seama cât rău îmi făceam. 

Sursa poza: Cel.ro

În mai, de ziua mea, părinţii au hotărât să mergem la ţară (într-un loc în care nu mai fusesem), pentru două luni. Eu ştiam că acolo nu voi avea internet şi m-am supărat ştiind că voi sta departe de „prietenul” meu…Pentru a mă convinge să merg fără să mă supăr, părinţii mi-au arătat cadoul pe care mi-l cumpăraseră, însă mi-au spus că îl voi primi după ce voi învăţa nişte lecţii şi după ce voi înţelege că internetul îmi poate fi duşman sau prieten. Am fost foarte încântată văzând că am primit această tabletă şi am acceptat să merg, dorindu-mi să descopăr şi lecţiile pe care părinţii mei vroiau să mi le dea.

Am ajuns la ţară a doua zi, iar seara a început să plouă. Ploaia a ţinut trei zile, timp în care am observat cum florile s-au veştejit, pământul s-a lăsat sub greutatea ploii, iar copacii îşi lăsaseră frunzele şi crengile în jos…atunci, mama mi-a spus:

– „Draga mea, ai văzut cum ploaia, din cauză că a ţinut prea mult, a stricat atât de mult în jur?„

– „Da, mamă…dar eu am învăţat la şcoală că ploaia face bine…! De ce acum natura este supărată pe ploaie?„

„- Ploaia face bine doar atunci când vizitează pământul pentru câteva ore, pentru un timp scurt…atunci, poaia este benefică, fără ea noi nu ma putea trăi! Însă, dacă ploaia este din exces, dacă ne vizitează şi nu mai uită să plece, ea face rău tuturor: florile veştejesc, pământul se inundă, oamenii îşi pierd optimismul…vezi tu, draga mea…atunci aşa este şi cu internetul! Avem nevoie de internet, însă trebuie să îl folosim mai puţin, nu excesiv, aşa cum l-ai folosit tu! Oricât bine ar face, toate lucrurile folosite în exces, vor face mult rău!„

„- Vai, mamă…eu nu am privit niciodată aşa lucrurile! Dar acum realizez…ai atâta dreptate! De acum, voi învăţa să fiu mai grijulie cu timpul meu, îţi promit! Acum, ştiu că internetul îmi poate fi prieten doar dacă nu îl folosesc în exces.„

Sursa poza: Cel.ro

Trecuseră aproape două săptămâni de când eram la ţară, iar eu reîncepusem să mă joc mai mult cu copiii, uitasem de internet şi mă bucuram, mai mult ca niciodată, de propria copilărie. Văzând că îmi revin, părinţii au hotărât să îmi dea tableta pe care, curioasă fiind, am aflat că au cumpărat-o de la magazinul Azerty.ro. Am fost foarte fericită atunci când am aflat că mă pot juca, în sfârşit, cu tableta primită, în dar, de ziua mea. Nu aveam, încă, voie să intru pe internet, însă eram tare mândră de tableta mea…

Într-o zi, pe când mă jucam cu prietenii, părinţii m-au rugat să îmi iau tableta şi să vin până la ei. Tata mi-a spus că şi-ar dori să îi scriu, pe tabletă, un text în care să povestesc despre cum au fost primele săptămâni petrecute la ţară. Mi-a spus că, de acum, voi avea şi internet şi că mi-a făcut un blog, unde vrea să îmi scriu, de câteva ori pe săptămână, povestiri despre această vacanţă. 

„- Draga mea, vreau să îţi arăt că internetul nu înseamnă numai joacă şi chat! Această tabletă împreună cu internetul îţi pot fi reali prieteni! Trebuie doar să înveţi cum şi cât timp să te foloseşti de ele. Să ştii că, dacă voi observa că îţi petreci mai mult timp pe tabletă şi pe internet decât în lumea reală, îţi voi lua tableta şi nu vei mai avea acces nici la tabletă, nici la internet! Afară este frumos, te rog să scrii textul în curte, pentru a te bucura de vremea frumoasă.„

„- Am înţeles, tată! Îţi promit că nu voi mai pierde timpul stând atât de mult pe internet! Voi începe să scriu. Mulţumesc pentru internet şi pentru noul meu blog!„

Am mers cu tableta afară, în curte. Mi-am întins un pled pe iarbă, chiar sub un copac mare şi frumos. Acolo am început să lucrez la noul meu text şi, de cum am început să scriu pe blog, nu m-am mai oprit…Îmi plăcea foarte mult faptul că mă bucuram de natura ce mă înconjura, de briza răcoroasă, de mângâierile gentile ale soarelui, de mătasea ierbii, de ciripitul păsărilor şi, totuşi, lucram pe tabletă. Atunci am realizat cât de mult am pierdut stând, luni întregi, în faţa unui calculator, doar pentru a mă juca şi pentru a discuta pe chat…de cum a fost gata textul, i l-am arătat părinţilor. Au fost uimiţi de cât de furmos am scris şi, de atunci, o dată cu noua tabletă, am primit un alt dar: am realizat cât de bine mă simt atunci când scriu şi cât de norocoasă sunt pentru că am primit această minunată tabletă, pe care o puteam folosi oriunde.
Tableta îmi plăcea foarte mult şi pentru că era chiar mai uşoară decât o carte, nici nu o simţeam în bagaj sau în geantă. Bateria ţinea foarte mult, astfel încât puteam scrie…romane întregi, bucurându-mă de vremea frumoasă! Îmi plăcea şi pentru că era subţire şi avea propria tastatură.

Nici nu mi-am dat seama când au trecut cele două luni în care am stat la ţară. Ştiu doar că blogul meu s-a îmbogăţit, zi de zi, cu un nou text, iar eu, datorită frumoasei tablete şi a minunaţilor mei părinţi, mi-am deschis noi orizonturi, am citit mai mult, am scirs, mi-am făcut noi prieteni, m-am bucurat, mai mult, de natură, de joacă, de copilărie.

Ajungând acasă, mi-a fost tare dor de vacanţa de la ţară şi de prietenii pe care mi i-am făcut acolo. Îmi era dor mai ales de o fată cu doi ani mai mare decât mine, care îmi spunea că şi-ar dori tare mult un calculator, însă nu îşi permite să şi-l cumpere. Povestindu-le părinţilor mei despre această fată, le-am spus că vreau să îi dau calculatorul meu vechi. Părinţii au fost încântaţi de idee şi, a doua zi, ne-am întors la ţară, pentru a-i da calculatorul noii mele prietene. Momentul în care i-am dat calculatorul, lacrimile de fericire, surpriza plăcută şi uimirea fetei au transformat acel moment într-o amintire nepreţuită…amintire ce nu ar fi fost posibilă, dacă nu aş fi primit noua mea tabletă şi, o dată cu ea, toate lecţiile de viaţă ce mi-au rămas întipărite în suflet şi în minte!

Pentru că am fost foarte mulţumită de tabletă, tata mi-a arătat câteva oferte de accesorii pentru tabletă şi am hotărât, împreună, să cumpărăm un suport portabil pentru tabletă.

În timp, tableta s-a dovedit a-mi fi un adevărat prieten, ce a fost cu mine peste tot, mi-a fost alături la bine şi la greu, m-a ajutat să îmi depăşesc limitele, scriind texte, poezii, chiar piese de teatru. Am văzut, împreună, filme minunate, documentare ce mi-au deschis ochii…tableta mi-a fost un real prieten şi un real ajutor, însă niciodată nu mi-a invadat întreaga viaţă, întreg timpul, întreg spaţiul. Pur şi simplu, a fost acolo, lângă mine, ori de câte ori aveam nevoie de ea…!

• Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014. 

© Adelina Anca F.         

MAREA – dragostea mea!

 Iubesc marea! ADOR marea. Îmi doresc ca în fiecare dimineaţă să admir răsăritul şi să vorbesc cu marea…să îi spun speranţele mele, fericirile şi tristeţile mele; îmi doresc să râd şi să plâng cu marea, să fiu liniştită atunci când şi ea e liniştită, să fiu lângă ea atunci când este mânioasă. Îmi doresc să îmi închei fiecare zi plimbându-mă, pe ţărmul mării, cu persoana dragă sufletului meu. Îmi doresc să umblu, cu picioarele goale, pe nisip; să admir cum, clipă de clipă, marea se uneşte cu nisipul…

Sursa poza: arhiva proprie