De-a lungul vieţii, am învăţat să îmi ascult inima. Am învăţat să dansez pe ritmurile date de ea. De multe ori am ales să acţionez aşa cum mi-a dictat mintea, lăsând inima deoparte. Şi, în timp, nu mi-a fost bine.
Am încercat, apoi, să acţionez aşa cum mi-a dictat inima, lăsând mintea deoparte. Şi nu…nu mi-a fost bine nici aşa.
Am înţeles, în timp, că viaţa înseamnă echilibru. Viaţa înseamnă atât inimă, cât şi minte. Atât dorinţă, cât şi realizare. Atât lacrimă, cât şi zâmbet. Viaţa înseamnă armonie. Înseamnă, mai presus, de orice, a te iubi, îndeajuns de mult, pe tine.
