Trecuseră aproape două săptămâni de când eram la ţară, iar eu reîncepusem să mă joc mai mult cu copiii, uitasem de internet şi mă bucuram, mai mult ca niciodată, de propria copilărie. Văzând că îmi revin, părinţii au hotărât să îmi dea tableta pe care, curioasă fiind, am aflat că au cumpărat-o de la magazinul Azerty.ro. Am fost foarte fericită atunci când am aflat că mă pot juca, în sfârşit, cu tableta primită, în dar, de ziua mea. Nu aveam, încă, voie să intru pe internet, însă eram tare mândră de tableta mea… Într-o zi, pe când mă jucam cu prietenii, părinţii m-au rugat să îmi iau tableta şi să vin până la ei. Tata mi-a spus că şi-ar dori să îi scriu, pe tabletă, un text în care să povestesc despre cum au fost primele săptămâni petrecute la ţară. Mi-a spus că, de acum, voi avea şi internet şi că mi-a făcut un blog, unde vrea să îmi scriu, de câteva ori pe săptămână, povestiri despre această vacanţă.
„- Draga mea, vreau să îţi arăt că internetul nu înseamnă numai joacă şi chat! Această tabletă împreună cu internetul îţi pot fi reali prieteni! Trebuie doar să înveţi cum şi cât timp să te foloseşti de ele. Să ştii că, dacă voi observa că îţi petreci mai mult timp pe tabletă şi pe internet decât în lumea reală, îţi voi lua tableta şi nu vei mai avea acces nici la tabletă, nici la internet! Afară este frumos, te rog să scrii textul în curte, pentru a te bucura de vremea frumoasă.„
„- Am înţeles, tată! Îţi promit că nu voi mai pierde timpul stând atât de mult pe internet! Voi începe să scriu. Mulţumesc pentru internet şi pentru noul meu blog!„
Am mers cu tableta afară, în curte. Mi-am întins un pled pe iarbă, chiar sub un copac mare şi frumos. Acolo am început să lucrez la noul meu text şi, de cum am început să scriu pe blog, nu m-am mai oprit…Îmi plăcea foarte mult faptul că mă bucuram de natura ce mă înconjura, de briza răcoroasă, de mângâierile gentile ale soarelui, de mătasea ierbii, de ciripitul păsărilor şi, totuşi, lucram pe tabletă. Atunci am realizat cât de mult am pierdut stând, luni întregi, în faţa unui calculator, doar pentru a mă juca şi pentru a discuta pe chat…de cum a fost gata textul, i l-am arătat părinţilor. Au fost uimiţi de cât de furmos am scris şi, de atunci, o dată cu noua tabletă, am primit un alt dar: am realizat cât de bine mă simt atunci când scriu şi cât de norocoasă sunt pentru că am primit această minunată tabletă, pe care o puteam folosi oriunde.
Tableta îmi plăcea foarte mult şi pentru că era chiar mai uşoară decât o carte, nici nu o simţeam în bagaj sau în geantă. Bateria ţinea foarte mult, astfel încât puteam scrie…romane întregi, bucurându-mă de vremea frumoasă! Îmi plăcea şi pentru că era subţire şi avea propria tastatură.
Nici nu mi-am dat seama când au trecut cele două luni în care am stat la ţară. Ştiu doar că blogul meu s-a îmbogăţit, zi de zi, cu un nou text, iar eu, datorită frumoasei tablete şi a minunaţilor mei părinţi, mi-am deschis noi orizonturi, am citit mai mult, am scirs, mi-am făcut noi prieteni, m-am bucurat, mai mult, de natură, de joacă, de copilărie.
Ajungând acasă, mi-a fost tare dor de vacanţa de la ţară şi de prietenii pe care mi i-am făcut acolo. Îmi era dor mai ales de o fată cu doi ani mai mare decât mine, care îmi spunea că şi-ar dori tare mult un calculator, însă nu îşi permite să şi-l cumpere. Povestindu-le părinţilor mei despre această fată, le-am spus că vreau să îi dau calculatorul meu vechi. Părinţii au fost încântaţi de idee şi, a doua zi, ne-am întors la ţară, pentru a-i da calculatorul noii mele prietene. Momentul în care i-am dat calculatorul, lacrimile de fericire, surpriza plăcută şi uimirea fetei au transformat acel moment într-o amintire nepreţuită…amintire ce nu ar fi fost posibilă, dacă nu aş fi primit noua mea tabletă şi, o dată cu ea, toate lecţiile de viaţă ce mi-au rămas întipărite în suflet şi în minte!
Pentru că am fost foarte mulţumită de tabletă, tata mi-a arătat câteva oferte de accesorii pentru tabletă şi am hotărât, împreună, să cumpărăm un suport portabil pentru tabletă.
În timp, tableta s-a dovedit a-mi fi un adevărat prieten, ce a fost cu mine peste tot, mi-a fost alături la bine şi la greu, m-a ajutat să îmi depăşesc limitele, scriind texte, poezii, chiar piese de teatru. Am văzut, împreună, filme minunate, documentare ce mi-au deschis ochii…tableta mi-a fost un real prieten şi un real ajutor, însă niciodată nu mi-a invadat întreaga viaţă, întreg timpul, întreg spaţiul. Pur şi simplu, a fost acolo, lângă mine, ori de câte ori aveam nevoie de ea…!
- Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014.
© Adelina Anca F.
