M-am născut în anul 1990, într-o zi de mai – ziua mea cea mai norocoasă! Cred că un înger a stat alături de mine, încă de mică. Un înger căruia îi plăceau tare mult telenovelele! Sunt sigură că le-a văzut pe toate, ba încă și-a imaginat câteva.
A știut el că voi deveni scriitoare! A stat la un pahar de vorbă cu ursitoarele ce au venit la prima mea petrecere din mai, 1990 și le-a spus că am nevoie de o viață așa, ca în filme. Nu, nu orice fel de filme...ai ghicit - asta mi-au dăruit ursitoarele: o viață ca-n telenovele!
 |
| Eu și gemenoaica mea! :)) Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Te invit să îți faci o cană fierbinte de cafea ori de ceai sau, de ce nu, să îți pregătești un pahar de vin și hai să începem povestea...interzisă!
Încă de când eram mică, mama și-a refăcut viața. Soțul ei are un frate mai mic ce, nu știu prin ce mreje, mi-a căzut cu tronc. Știam că nu este cel mai corect lucru pe care îl pot face, dar la o vârstă mult prea fragedă, am ales să îi ofer o șansă. Iată de ce, la începutul destăinuirii, am spus că îngerul ce mă are în pază iubește telenovelele! Dintre toți bărbații, eu nu mă puteam îndrăgosti decât de fratele soțului mamei mele! Cele două familii au "acceptat" că - asta e - nu aveau de ales!
Sunt sigură că toți așteptau momentul despărțirii, totuși! Recunosc că fost o perioadă interesantă. Un an de zile a ținut toată această relație! Un an în care eu mă simțeam importantă, sigură pe mine și puternică, doar pentru că am ales să fac ceva oarecum interzis. Dar...în dragoste totul devine posibil, așa-i? Pentru mine, așa a fost!
El obișnuia să vină des pe la mine și petreceam
mult timp împreună. Mă simțeam bine, îmi plăcea faptul că viața mea devenea o
poveste ruptă din telenovele! Gemenoaica îmi tot spunea să continui însă,
pe de altă parte, mă gândeam că este cazul să pun punct. Îmi plăcea ceea ce
făceam, dar îmi doream o relație normală de iubire. Îmi plăcea să gust din
fructul interzis, însă obosisem.
Am realizat că o poveste de dragoste nu este o joacă. Toți oamenii ar trebui să mediteze la relația de iubire pe care o au. Oare sentimentele lor sunt reale? Oare sunt, cu adevărat, fericiți? Vreau să îți povestesc cum am supus relația mea unui test, cu o banală felicitare care a devenit, pentru mine, un lucru sacru; eu singură am încărcat-o cu o forță mistică. Iată cum...
Povestea felicitării începe în anul 2000 (aveam zece ani). Eram elevă la acea vreme şi mă îndrăgostisem, nebuneşte, de un coleg din clasa mea. Atunci am aflat ce este dragostea. Viaţa a hotărât să nu primesc, de la el, nici măcar o privire frumoasă, un semn, o vorbă bună…atunci am avut inima frântă, dar acum îmi dau seama că viaţa a avut, pentru mine, planuri mult mai bune! La vârsta aceea, a fost prea devreme si provocator să descopăr iubirea.
Atunci când mi-am dat seama că el nu mă place, m-am hotărât să îi dăruiesc, de ziua lui, o felicitare care să îi amintească de mine. Nu am îndrăznit să i-o înmânez nicicând! Am păstrat felicitarea, promițându-mi că o voi dărui celui pe care îl voi iubi din toată inima!
Felicitarea a fost, pentru mine,
o busolă care m-a ghidat
spre băiatul
ce mi-a făcut inima să
tresalte cu adevărat!
Acum, ne vom întoarce la dragostea ruptă din
telenovele! În acea perioadă, chiar credeam că îl iubesc pe el, pe
fratele soțului mamei mele. Însă, nu îmi doream un viitor cu el. Sau îmi
doream? Nu ştiam, pentru că gândurile mele erau
contradictorii. Aşa a decurs relaţia, timp de un an. Un an în care gândurile mă
săgetau, se băteau între ele, fiecare gând încercând să câştige lupta. Când
relaţia a împlinit un an, am vrut să îi dăruiesc misterioasa felicitare, dar
ceva m-a oprit; o forţă mai puternică decât mine, mai puternică decât propria
mea voinţă.
Privind felicitarea, am fost uimită atunci când am realizat că nu i-o pot dărui. Nu îl iubeam destul de mult! Atunci am decis să pun punct. I-am scris, într-o scrisoare, cele mai urâte cuvinte, pentru a-l face să mă urască. El mi-a spus că, dacă ne vom despărți, se va sinucide și, câteva luni de la întâmplare, a încercat să mă întoarcă din drum.
Între timp, eu mă îndrăgostisem de un alt băiat -
Iulian. Vreau să continui povestea misterioasei felicitări, așa că voi povesti momentul în care am împlinit un an cu acest nou iubit. Atunci când am împlinit
un an de relaţie cu Iulian, am vrut să văd dacă va trece testul felicitării.
În ziua în care am decis să îi dăruiesc felicitarea, am privit-o îndelung și am rugat-o să îmi dea un semn…am realizat, atunci, câtă liniște era în mintea și în sufletul meu și mi-am dat seama că felicitarea a fost cumpărată pentru el!
Promisiunea pe care mi-am făcut-o atunci când am descoperit iubirea, i-a oferit acestei felicitări o putere și mai mare. Felicitarea m-a oprit după un an de relație "interzisă" și mi-a deschis ochii, arătându-mi că acea relație nu a fost ceea mi-am dorit. Tot felicitarea mi-a spus, după trecerea unui an în noua relație, că și-a atins scopul - găsisem iubirea după care inima mea tânjea!
Relația aceasta însă nu a fost ultima, ci m-a pregătit pentru cea mai superbă și cea mai importantă poveste de dragoste din viața mea. Poveste de dragoste în care eu am devenit mireasă și regină, iar în viața mea am primit cel mai bun și înțelegător rege!
 |
| Sursa: Arhiva proprie |
Povestea mea de dragoste cu fratele soțului mamei mele, este una dintre amintirile pe care nu le-aș fi povestit niciodată! Pur și simplu nu am avut curajul, până acum! Am descoperit că unul dintre oamenii pe care i-am cunoscut scriind pe blog, Bogdan Dărădan, urmează să lanseze romanul lui de debut - Confesiuni: Atracții Interzise, la Editura Cassius Books. Mi-am dat seama că, dacă el a avut curajul să scrie despre relațiile lui interzise, îi pot urma exemplul! De abia aștept să citesc cartea și să mă delectez cu peripețiile prin care a trecut Bogdan!
 |
| Sursa poza: www.cassius-books.ro |
 |
| Sursa poza: www.cassius-books.ro |
- Articol scris pentru Spring SuperBlog 2025
2 comentarii:
❤❤❤
💛
Trimiteți un comentariu