Dragul meu timp...
Te rog, nu mai fugi de mine. Ia-mă de mână și hai să dansăm, în pași de vals. Privește-mă. Iubește-mă. Șoptește-mi, la ureche, cum îmi dăruiești clipe de neuitat. Mai știi ziua în care am plecat în Anglia? Eram o cu totul altă persoană. Mereu pe fugă. Nemulțumită. Stresată. Neîmplinită sufletește. Ceva, acum înțeleg, îmi lipsea. Anglia mi-a oferit acea viață frumoasă...frumoasă prin simplitate și rafinament! Îmi amintesc cum, înainte să plec din România, una din cele mai bune prietene ale mele mi-a oferit o sticlă de vinars, împreună cu o scrisoare:
Draga mea, îți doresc să te regăsești și să îți înfrumusețezi viața, așa cum ți-ai dorit dintotdeauna. Poate că locul tău nu este în țara în care te-ai născut, însă asta vei afla doar căutând răspunsuri. Destinații diferite. Oameni noi. Experiențe. Fie ca tu să înflorești în noua țară adoptivă așa cum această sticlă minunată a înflorit, timp de treizeci de ani. Acum, patina timpului îi spune povestea magică, iar tu vei deveni aidoma lichidului rafinat. Întotdeauna îmi va fi dor de tine și de abia aștept să ne revedem și să îți citesc fericirea în ochi!
 |
| Sursă poză: https://beciuldomnesc.ro |
Acum, recitind scrisoarea, îmi dau seama câtă dreptate a avut prietena mea. Tu, timp drag, m-ai învățat să mă bucur de lucrurile simple. Stau la casă acum și am o grădină destul de mare. În România stăteam la bloc, nu știam eu ce înseamnă viața la țară; nici nu îmi doream să aflu. Spuneam că nu voi locui nicicând în casă pe pământ, ci doar la bloc. Acum însă...uite ce ai făcut, dragul meu timp! Mi-ai oferit bucuria de a vedea ce înseamnă viața la țară și, iată, vin și strig în gura mare: "NU ÎMI MAI DORESC SĂ TRĂIESC LA BLOOOOOC!" Am găsit atâta fericire în viața simplă, dar atât de rafinată! Îți mai amintești ziua în care am văzut iarbă uscată? Atunci mi-am dat seama ce este fânul! Hai, râzi de mine, timp! Am râs și eu, copios! Cu drag, îmi aduc aminte de clipa în care am cules primul măr din copacul din fața casei mele. Și de mirosul florilor de măr. Ușor-ușor, am învățat să cultiv legume și fructe. am mâncat primele roșii și primii castraveți crescuți de mâna mea.
Timpule, îți mulțumesc! Tu m-ai ajutat, iar Dumnezeu mi-a oferit răbdarea și rodul pământului! Am văzut, aici, cum din doar o sămânță primesc atâtea legume și fructe! Mi-am dat seama că asta este adevărata comoară lăsată omenirii. Am realizat cât suntem de bogați noi, oamenii! Se spune, foarte frumos, "fă răi din ce ai!". Timpul meu prețios, eu am găsit raiul în grădinuța mea și în căsuța mea mică, dar cochetă, de la țară. De fapt, eu și soțul meu trăim într-un oraș mic. Un oraș fără clădiri mari, fără metrou sau tramvai, dar cu păduri multe, cu verdeață din belșug și cu mici căsuțe cu sufletul la vedere - curțile lor pline de flori, pomi, verdeață și păsări ce ne încântă fiecare clipă cu magicul lor cântec!
Natura mi-a fost pansament pentru rănile sufletului și mi-a fost învățător. M-a primit, cu brațele deschise, și mi-a cântat. Vântul m-a mângâiat. Apa căzătoare mi-a potolit setea de frumos. Aici, în Anglia, am descoperit de ce oamenii au nevoie să continue măcar o tradiție lăsată de străbunii noștri. Aduce fericire și simți cum, prin tine, se continuă un ritual plin de sens și de înțelepciune. Tu, timp drag, știi cel mei bine că mie nu îmi plăceau tradițiile. Acum însă, ele mi-au devenit bune prietene. De exemplu, de Paște, obișnuiesc să vopsesc ouăle prin metoda veche - folosesc frunze din curte, pe care le spăl bine. Le așez, cu mare drag, pe fiecare ou și îl îmbrac, apoi, în dres. Fierb ouăle în vin de casă, în apă cu turmeric și în apă cu coji de ceapă și cu sfeclă roșie.
 |
| Sursă: Poza imi aparține ©Adelina Anca F. |
 |
| Sursă: Poza imi aparține ©Adelina Anca F. |
După ce mâncăm ouăle păstrez cojile, le sfărâm și le pun în grădină, acolo unde am legumele. În fiecare duminică, m-am învățat să tămâiez casa. Ador mirosul fermecător și plin de smerenie.
Timp, tu mi-ai oferit sănătate. M-ai învățat că nu este nevoie să mai cumpăr pâine, ci o pot face în casă. După ce bat coca, m-am obișnuit să o închin și să spun o rugăciune scurtă:
Doamne drag și îngeri, vă rog să ajutați coca să crească și să se transforme într-o pâine frumoasă. Aduce-ți smerenie, sănătate, fericire și binecuvântarea de a se bucura de lucruruile simple, oamenilor ce au contribuit la facerea pâinii și la realizarea ingredientelor pe care le-am folosit și oamenilor ce vor mânca din această pâine. Amin!
 |
| Sursă: Poza imi aparține ©Adelina Anca F. |
De când sunt în țara ce m-a adoptat, sunt mult mai conectată cu plantele și cu grădina mea. Cred că natura m-a ajutat să mă apropii de Divinitate și să simt atâta liniște și mulțumire! Tu, scump timp, mi-ai oferit șansa de a renaște, așa cum mi-am dorit încă dinainte de a pleca. Știi tu, eu nu eram apropiată de Divinitate, însă acum îl simt pe Dumnezeu mai aproape ca niciodată - atunci când sunt în grădina mea, lângă plantele ce le-am sădit chiar eu.
Iubitul și dragul meu timp...spune-i, te rog, fiicei tale - secunda - să mai zăbovească la un pahar de vorbă cu mine. Te rog, învaț-o să se mai odihnească, din când în când. Simt că, după multă suferință, după ce sufletul mi s-a zbătut și nu a înțeles de ce nu este împlinit, am găsit liniștea.
Aici, departe de anii copilăriei ce mi-au lăsat amintiri dureroase am reușit, în sfârșit, să mă vindec. Să mă regagsesc. Să mă înțeleg și să mă iubesc.
Exact așa cum vinars Miorița a știut să aibă răbdare și să devină băutura cu gustul divin de simplu și totuși...atât de fain - așa și eu am descoperit că o viață frumoasă și liniștită înseamnă o viață simplă, dar bogată în experiențe și nu în lucruri! Pentru că în simplitate stă bucuria și cheful de a trăi!
Știi, dragă timp, m-am tot gândit cum numele acestei băuturi minunate îmi aduce aminte de o baladă populară foarte frumoasă! Este balada "Miorița" – povestea păstorului ce isi iubește oile și adoră natura și care, în fața destinului ce nu îl iartă, alege să rămână împăcat cu ceea ce urmează să i se întâmple. La fel ca vinarsul care își desăvârșește aroma în pace, în butoaie de stejar și ani de liniște, și păstorul din baladă trăiește în armonie cu natura și cu rostul lucrurilor și, știind că urmează să moară, își roagă mioara ce știe a vorbi să fie îngropat în natură - acolo unde el se simte în siguranță. Și o dorință mai are - o roagă pe a lui dragă mioară ca, după înmormântarea sa, să nu spună oilor că a murit, ci să le dea de veste că el s-a însurat în munți, cu soarele, luna și stelele ca martori.
"Să le spui curat
Şi stele făclii!"
(Fragment din Balada populară "Miorița")
Și poate că nu întâmplător poartă acest nume. Miorița – simbolul unei înțelepciuni tăcute, al unei iubiri pentru simplitate și pentru ceea ce nu poate fi cumpărat: liniștea, răbdarea, frumusețea sufletului. Așa este și vinarsul acesta: nu o băutură de moment, ci una de povestit și de împărțit cu cei dragi.
Timpul meu minunat, uite cum ai reușit să mă șlefuiești, în toate aceste clipe! M-am schimbat foarte mult și am avut răbdare cu mine. Acum, sunt cea mai bună versiune a mea, exact așa cum a devenit și vinarsul ce mi l-a dăruit prietena mea!
Cu drag,
A ta pentru totdeauna...
...Timpule!
Pentru mine, dragă omule, aceasta este definiția rafinamentului și, totodată, este busola mea:
Adu-ți raiul în viața ta, trăind simplu și frumos. Nu alerga după măruntaiele numite averi, dar ai grijă de tine și, întotdeauna, să faci ceea ce îi oferă fericire sufletului tău. Ține cont de balanța vieții, pentru că totul are un sens, iar destinul știe întotdeauna cum să îți ofere ceea ce meriți. Poți trăi raiul pe pământ, doar dacă în casa ta joacă simplitatea împreună cu eleganța; doar atunci când dansezi împreună cu liniștea, armonia și iubirea. Nu uita, omule, să te și distrezi, din când în când. Adună-ți familia și prietenii la un pahar de rai - vorbiți, făuriți amintiri, râdeți, trăiți...
 |
| Sursă: https://beciuldomnesc.ro/list/producator/miorita |
- Articol scris pentru Spring SuperBlog 2025
- Adelina Anca Fundătureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu