Căsuţa mea din vis

 Dimineaţă. Stau, la fereastră, privind răsăritul. Îmi beau, liniştită, cafeaua şi visez…îmi las pivirea pierdută în zare, pe un nor alb şi pufos. Se leagănă, pe el, când în stânga, când în dreapta. Când în jos, când în sus. Mâinile mi se încălzesc uşor pe cana fiebinte. Iar gândurile-mi dansează un vals fermecător, alături de aburul ce se înalţă de la cafea.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Visez. Cu ochii deschişi. Pur şi simplu, îmi dau voie să visez…un câmp pliiiiiiiin de flori; de toate culorile.  Copaci, ici colo. O potecă pietruită. Curioasă din fire merg, cu gândul, pe frumoasa potecă. Dau de o căsuţă. Mă opresc, o privesc. Zâmbesc. Este o căsuţă micuţă. Dar cu etaj. Casa este netencuită, cărămizile fiind lăsate la vedere. „Este atât de frumoasă aşa!” – îmi spun, în gând. De jur împrejurul ei, observ un gărduleţ micuţ, alb. În faţa căsuţei, este o grădină superbă! În mijloc, grădina are un mic iaz. Patru copaci sunt plasaţi în fecare colţ al gardului. Lângă iaz, sunt câteva pietre mari. Două bănci şi un balansoar reîntregesc minunatul peisaj.

„Oare cine o locui aici?” Pe plăcuţa de pe uşă scrie Familia Diego. 

Sursă poză: http://diego-romania.ro

Bat la uşă. „Cioc…cioc!„. Nu răspunde nimeni. „Cât de ciudat!” – mai bat, o dată; cu mai multă forţă: „Cioc…cioc!!„. Iar nu răspunde nimeni. Apăs pe clanţă şi…uşa este închisă. Observ, însă, că un gărduleţ deschis dă în curtea din spate a casei. Intru…

…Peisajul este, şi aici, mirific! O curte mare mă întâmpină. O curte cu un foişor superb, o seră şi o piscină interioară. Copacii şi florile sunt pretutindeni. Ici – colo, câteva bănci şi…pitici de o familie de pitici de grădină. Observ o uşă deschisă; uşa din spate a casei. Cu ceva emoţii, intru în casă. Şi…wow! Dintr-o dată, mă simt de parcă aparţin acestui loc. Mă simt liniştită, simt că plutesc şi ştiu, cumva, că eu cunosc acest loc. Cunosc fiecare colţişor, fiecare cămeruţă. „Dar cum e posibil?„

La parter, de cum intru în casă, intru într-un hol mic şi simplu. În stânga este bucătăria, iar în dreapta sufrageria. În faţă, este baia. Faţă în faţă cu baia, este plasată o scară ce duce la etaj. De cum am văzut mocheta cu model de pe scară, m-am îndrăgostit pe loc! Ca prin vis, am urcat la etaj, unde am observat, fericită, că aceeaşi mochetă era şi pe hol, şi în cele două camere.

Sursă poză: http://diego-romania.ro

Tot uitându-mă şi admirând parchetul, aud o voce, de undeva de jos. Mă uit de jur împrejurul camerei şi simt cum cineva sau…ceva mă trage de fustă. 

„– Aaaaaa…..! Ci…cine eşti tu??? Piticule!!!„„– Eu sunt Diego! Stăpânul casei – magazin. Ce te miri aşa? Observ că îţi place mocheta aceasta. Vrei şi tu aşa ceva acasă la tine?„„– Tuuu…cu – cu- cuuuuum poooţi să vorbeşti cu mine? Eşti un pitic!„„– Şi dacă sunt pitic nu îţi pot vorbi??„„– EŞTI UN PITIC DE GRĂDINĂ! CUM POŢI SĂ VORBEEEEŞTI? Nu eşti real!„„. Uşor…uşor…uite. Ia un pahar de apă. Stai jos. Relaxeză-te. Acum, eşti în visul tău. În casa ta de vis. Iar eu te pot ajuta. Eu, Diego. Gândeşte-te că sunt un om, exact ca şi tine, şi hai să vorbim.„„– Hmmm…„„– Mocheta….pe care îl tot mângâi tu cu privirea…ştiai că, dacă îl vei cumpăra de aici, eu ţi-l pot surfila la preţul de 3.99 lei/mm. Îţi garantez că eu îl surfilez cel mai ieftin. Dacă nu…primeşti banii înapoi; şi un pitic de grădină!„„– Nu nu! Orice, dar nuuu pitici de grădină! Vrei să înceapă să vorbească atunci când îmi e lumea mai dragă? Dacă prinde viaţă?„„– Bine, bine…fără pitici de grădină!„„– Mă duc să mă plimb prin casă! Stai aici!„

M-am întors în bucătărie. De cum am intrat, mi-a atras atenţia modul în care este plasat aragazul. De jur împrejurul lui, este o arcadă din piatră. Deasupra aragazului plasat în arcadă este o hotă, iar deasupra hotei este un mic dulap din lemn masiv.  În mijlocul bucătăriei, faţă în faţă cu arcada din piatră, este o masă mare, frumoasă, cu scaune în jurul ei. Pe ceilalţi pereţi ai bucătăriei se află mobilier din lemn masiv; la mijlocul pereţilor, există câte o fereastră mare, luminoasă, cu toc de lemn, vopsit alb. Iar tavanul este unul rustic, cu grinzi de lemn. Pe jos, este un parchet strălicitor, deschis la culoare. 

Cu greu mă desprind de bucătărie şi intru în sufragerie: mobila, din lemn masiv, este vospită în alb. În mijlocul sufrageriei, se află o masă mare, cu cinci scaune albe, superbe. Pe peretele din faţa mesei, este o vitrină mare, frumoasă, rustică. În stânga şi în dreapta vitrinei sunt două vaze mari cu flori proaspete, colorate, ce miros diafan. Pe peretele din dreapta merei, de află un şemineu electric, realizat din cărămizi. Pe şemineu, sunt aprinse lumânări parfumate şi sunt câteva bibelouri superbe. 

Sursă poză: http://diego-romania.ro

În sufragerie, cel mai mult mi-a plăcut acest tapet, datorită culorilor jucăuşe, naturale, deschise, pastelate.

Sub masă, pe parchetul asemenea celui din bucătărie, era plasat un mic covor alb.

Cu sufletul plin de frumuseţea casei, urc la etaj şi intru într-unul din dormitoare. Este simplu. Dar atât de pe placul meu!

Patul, mare, este plasat chiar în faţa ferestrei. Un covoraş roşu, în formă de inimioară, stă aşezat în faţa patului. În stţnga şi în dreapta patului, sunt două măsuţe mici, pe care sunt alezate lumânări parfumate, beţişoare parfumate şi bibelouri colorate, frumoase. 

Lângă peretele din dreapta patului, este un tablou supradimensionat, aproape cât peretele, alb, cu o floare mare, roz. Din floare, „zboară” câteva petale roz, în tablou.

Fericită şi împlinită pentru că mi-am găsit căsuţa din vis, mă întind în pat. Aproape că adorm, când…simt, cumva, că pic, cu putere; ajung în patul din camera mea. În jurul meu, am câteva poze cu căsuţa mea din vis, Diego. 

„Aşa îmi voi amenaja şi eu căsuţa.” – îmi promit.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016

Adelina Anca F.