Dimineaţă. Stau, la fereastră, privind răsăritul. Îmi beau, liniştită, cafeaua şi visez…îmi las pivirea pierdută în zare, pe un nor alb şi pufos. Se leagănă, pe el, când în stânga, când în dreapta. Când în jos, când în sus. Mâinile mi se încălzesc uşor pe cana fiebinte. Iar gândurile-mi dansează un vals fermecător, alături de aburul ce se înalţă de la cafea.
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
