Din tăcere spre curaj: povestea unei adolescente care și-a găsit vocea

Am crescut într-un colț de lume unde absența părinților era o constantă. Când eram mică, nu prea înțelegeam ce înseamnă "acasă". Crescută de bunica și mătușa mea, într-o lume în care părinții mei erau absenți, am învățat repede că unele lipsuri nu se spun cu voce tare. Ele doar…dor.

Dragul meu timp...

 Dragul meu timp... 

Te rog, nu mai fugi de mine. Ia-mă de mână și hai să dansăm, în pași de vals. Privește-mă. Iubește-mă. Șoptește-mi, la ureche, cum îmi dăruiești clipe de neuitat. Mai știi ziua în care am plecat în Anglia? Eram o cu totul altă persoană. Mereu pe fugă. Nemulțumită. Stresată. Neîmplinită sufletește. Ceva, acum înțeleg, îmi lipsea. Anglia mi-a oferit acea viață frumoasă...frumoasă prin simplitate și rafinament! Îmi amintesc cum, înainte să plec din România, una din cele mai bune prietene ale mele mi-a oferit o sticlă de vinars, împreună cu o scrisoare:

Traducerea care atinge sufletul – atunci când tehnologia devine punte între inimi

Povestea mea începe într-o zi de sâmbătă. Azi, nu merg la muncă. Este una din zilele mele libere. Zâmbesc și mulțumesc cerului pentru viața frumoasă și simplă ce o trăiesc. Pisicuțele mele vin la mine și cer atenție. Le mângâi, le dau ceva de mâncare și îmi fac o cafea. Deodată, simt un impuls puternic de a ieși la plimbare. 

O viață ca-n telenovele!

    M-am născut în anul 1990, într-o zi de mai – ziua mea cea mai norocoasă! Cred că un înger a stat alături de mine, încă de mică. Un înger căruia îi plăceau tare mult telenovelele! Sunt sigură că le-a văzut pe toate, ba încă și-a imaginat câteva. 

Dacă faci ceea ce îți place, ești binecuvântat!

Povestea mea a început acum zece ani, atunci când am ales să schimb tot ceea ce a însemnat viața mea din anul 2015, plecând în Anglia. Nu știam limba engleză foarte bine, dar am reușit să mă angajez; iar șase luni mai târziu soțul a venit lângă mine, ajutându-mă să redevin un întreg; atunci când el mi s-a alăturat, am simțit că sunt protejată, iubită, acceptată.

Poveste de dragoste

Razele soarelui își fac, ușor, loc prin geamul de lângă cei doi îndrăgostiți. Ei încă dorm. Anca simte o mângâiere caldă. Se trezește și privește în jurul ei. Nu înțelege cum de timpul a trecut atât de repede. Iubitul ei încă doarme. Verifică alarma și își dă seama că nu mai poate să doarmă, deși mai sunt două ore până când ar trebui să se trezească. Emoții o năvălesc și lacrimile îi cad, calde, peste obraji. Astăzi e ziua marii schimbări. Astăzi, Anca pleacă în străinătate, în Anglia. Au început ultimele clipe în care cei doi pot sta împreună.