Cartea "Furtună de Emoţii – Poveşti ce Ating Sufletul", este cartea mea de debut. Scriu cu drag, colecţionez gânduri adunate din viaţă şi le transform în texte pentru sufletul oamenilor. Îmi doresc să aduc, prin gândurile mele, povești cu tâlc. Iubire. Aripi de visare.
Uneori, îmi doresc ca timpul să fie de partea mea. Vreau să am mai mult timp pentru mine, pentru lucrurile cu adevărat importante, pentru sufletul meu. Nu ştiu cum se face, însă observ cum timpul, din ce în ce mai des, se...restrânge. Trece din ce în ce mai repede. Azi e duminică? Nu...azi e marţi. Oh...e deja vineri??? S-a şi făcut iar duminică şi a zburat deja...e luni.
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Îmi place să creez. Am descoperit latura aceasta a mea, de mică. Ţin minte cum, acum mai bine de zece ani, stăteam la fereastră şi pictam ceea ce vedeam de la geam. Pictam, apoi semnam "tabloul" şi mi-l puneam în camera mea, pe perete. Atunci, ca şi acum, adoram să îmi schimb "înfăţişarea" camerei la fiecare anotimp. Cum începea primăvara, vara, toamna sau iarna, eu îmi amenajam camera în concordanţă cu anotimpul şi cu...ceea ce îmi dicta sufletul.
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Am observat că, încă, femeile aşteasptă prinţul pe cal alb şi...o nuntă ca în filme. Aşteaptă, cu emoţie şi nerăbdare, momentul în care vor îmbrăca rochia albă, apoi aşteaptă momentul în care vor deveni mămici, apoi aşteaptă...
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Se spune că, atunci când ai cea mai mare nevoie de ceva anume, ei...atunci acel ceva se strică! Şi, cum o problemă nu vine niciodată singură, mă mai trezesc şi cu piciorul în ghips. Să îţi povestesc...s-a întâmplat acum câţiva ani. Câţi exact? Nici eu nu mai ştiu!
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Vă vine sau nu să credeţi, încă de când eram în clasele primare, eu ştiam ce vreau să devin: psiholog! Dacă mă întreba cineva ce vreau să fiu când voi fi mare, avea o enormă surpriză. Probabil că se aştepta să răspuns că vreau să devin pilot, astronaut, artistă, prinţesă şi aşa mai departe. Nu...eu vroiam să devin psiholog. Simplu; atât ştiam!
Am auzit, cândva, spunându-se că, dacă nu îţi trăieşti viaţa, te va trăi ea pe tine. Ştii, am înţeles că a-mi trăi, cu adevărat, viaţa, înseamnă să fiu trup şi suflet în prezent. Înseamnă să las deoparte supărările trecutului, să las planurile pentru viitor, să le adord, gândurilor, loc să treacă, fără să mă afecteze; să fiu aici şi acum. În prezent.
Noapte. Cerul şi-a aprins luminiţele, iar eu…nu îmi pot lua ochii de la luna ce îmi zâmbeşte fugar. Stau la geam şi privesc cum stelele îşi dansează valsul, oferindu-mi cel mai frumos spectacol. Sufletul îmi dansează o dată cu stelele, cu luna, cu magia ce mă înconjoară. Simt nevoia să iau o gură de aer. Dintr-o dată, nu îmi mai ajunge priveliştea de la fereastră. Vreau mai mult. Vreau să fiu parte din întregul univers, să dansez, să visez, să trăiesc o poveste magică.
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Copilărie. Amintiri. Îmi amintesc, cu drag, am văzut Stuart Little 1. După ce am văzut filmul, mi-am dorit să îl adopt pe Stuart Little şi am primit un şoricel care semăna exact cu el. De atunci, eram nedespărţiţi; şi acum îl am.
 |
| Sursa poza: Google Images |
Prima zi de primăvară – o zi ploioasă, liniştită, ce se pliază perfect pe sufletul meu. Azi, vreau. Să scriu. Să adun ghiocei. Să ofer mărţişoare. Azi, vreau să îmi împlinesc dorinţele prin scris. Vestitorul primăverii, Spring SuperBlog, este ca un ghiocel răsărit printre zăpada ce se topeşte, sub puterea lui. Este primăvara – copil ce îşi reia locul pe tronul naturii. Este prietenul sorelui şi alege să ocrotească florile, iarba, pământul şi vietăţile.
 |
| Sursă poză: http://super-blog.eu |
 |
| Sursă poză: http://super-blog.eu |
