Copilărie. Amintiri. Îmi amintesc, cu drag, am văzut Stuart Little 1. După ce am văzut filmul, mi-am dorit să îl adopt pe Stuart Little şi am primit un şoricel care semăna exact cu el. De atunci, eram nedespărţiţi; şi acum îl am.
Îmi amintesc cum, atunci când nu aveam cu cine mă juca pe afară, mă uitam la desene animate. Mai ales în vacanţa de vară. Îmi plăcea, în special, să mă uit la Franklin şi Prietenii, pe Minimax. Acesta este un desen care chiar mi-a marcat copilăria. Îmi plăcea modul în care era prezentată viaţa. Adoram căsuţele acele mici, natura ce înconjura micul orăşel; îmi plăcea cum copiii aşteptau, dimineaţa, autobuzul de şcoală. Îmi doream să trăiesc într-un asemenea oraş. Mă uitam la acele desene şi mă vedeam acolo, cu ei.
 |
| Sursa poza: Google Images |
Imi place foarte mult cum ai scris! Se vede ca ai pus suflet! Felicitari!!!
Apreciază
Imi place ce gasesc aici!♥
Apreciază
Frumoase versuri! Apreciez persoanele care sunt capabile sa transpuna pe o foaie alba sau pe o pagina de blog ganduri frumoase! De asemenea se transmite si emotia cuvintelor catre cititor. Ai un blog frumos! Il voi urmari zi de zi
. O zi placuta!! 
Apreciază
Multumesc din suflet pentru aprecieri! :)
Apreciază
Scrii frumos, ești sentimentală, sensibilă, poezia curge cu metafore alese.
Apreciază
Multumesc mult!
Apreciază
Venit,citit,placut:)Un blog sensibil scris de o fata sensibila…sa ramai vesnic asa…Si apropos,cum citeam un comentariu la aceasta poezie…in poezie ori in orice alt lucru in viata daca nu pui un picur de suflet nu iese nimic sau iese cel mult o scartaiala…Felicitari pt blog
Apreciază