Era o zi ca oricare alta. M-am trezit, m-am pregătit şi am plecat la muncă. Totul normal. Până când…am terminat programul. De abia aşteptam autobuzul, ca să ajung, cât mai repede, acasă. A întârziat. 10 minute. 20. 30. Deja începusem să mă enervez. Înăuntrul meu era furtună. De nervi. Fără să vreau, am ridicat privirea spre cer; şi acolo mi-a rămas! Ca magnetizată, nu mi-am putut lua ochii de la povestea ce se derula acolo, pe un norişor.
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
