Copilărie. Amintiri. Îmi amintesc, cu drag, am văzut Stuart Little 1. După ce am văzut filmul, mi-am dorit să îl adopt pe Stuart Little şi am primit un şoricel care semăna exact cu el. De atunci, eram nedespărţiţi; şi acum îl am.
DE AICI POTI COMANDA CARTEA "FURTUNA DE EMOTII"
vineri, 18 martie 2016
Atunci când desenele animate devin realitate...
marți, 15 aprilie 2014
Îţi mai aminteşti…atunci când ne scriam?
Deseori gândul îmi fuge înspre copilărie, atunci când îmi plăcea să scriu, fără a avea habar despre internet, mail, fără să scriu mesaje pe telefon, fără să ştiu că, în viitor, voi scrie foarte rar scrisori…
Îmi amintesc cu drag cum, prin clasele primare, probabil prin clasa a şasea sau a şaptea, exista un program în care elevii din România trimiteau scrisori elevilor din Franţa. Bineînţeles că scriam în franceză. Aveam atâtea emoţii atunci când scriam scrisoarea şi, ţin minte, mă străduiam să îi las destinatarului şi nişte desene colorate, alături de textul scris, cu mare drag. Îmi pare rău că nu mai găsesc acele scrisori, mi-ar fi plăcut să le păstrez într-un cufăr cu amintiri preţioase! Imediat ce trimiteam scrisoarea în Franţa, aşteptam, emoţionată, răspunsul. îl aşteptam…şi îl aşteptam…scrisorica mult aşteptată venea atunci când mă aşteptam mai puţin şi o primeam cu atâta căldură şi cu atâta drag, încât o citeam şi o reciteam de nenumărate ori!
Sursa poza: Google Images |
Îmi amintesc, cu drag, cum, copilă fiind, atunci când prietena cu care mă jucam cel mai mult pleca la ţară, ne trimiteam, toată vara, scrisori. Îi scriam şi de abia aşteptam răspunsul ei, aşternut frumos pe hârtia împachetată cu mare grijă, hârtie ce îmbrăţişa şi ocrotea o floare de câmp minunată şi un fir verde şi frumos de iarbă, adunate de pe câmpii bogate şi vesele, de la ţară…
Mă gândesc, cu milă, la copiii ce nu au cunoscut emoţia ce te învăluie atunci când primeşti o scrisoare, atunci când aşterni rânduri născute din poveşti, cuvinte, trăiri, lacrimi, zâmbete, iubire, dorinţă…oare aceşti copii nu ar trebui să cunoască şi acest frumos dar ce ni-l putem face unii altora – scrisorile?
Sursa poza: LivrezDragoste.ro
Am aflat, de curând, de proiectul Livrez dragoste, un proiect minunat, ce are ca slogan: „Emoţie pe hârtie, magie la destinaţie!„.
Prin acest superb proiect se doreşte readucerea magiei şi a frumosului în viaţa fiecăruia dintre noi, prin livrarea gratuită a scrisorilor.
Dacă vrei să faci o surpriză pe cât de simplă, pe atât de plăcută, de magică şi de emoţionantă, trebuie doar să trimiţi, online, textul pentru scrisoarea ta (prin site-ul „Livrez dragoste„), urmând ca, o mână de oameni minunaţi – voluntari la Livrez dragoste – să transcrie, cu stiloul, textul pe foaie de hârtie reciclabilă, să aleagă un cadou frumos pentru destinatar şi, în sfârşit, să livreze scrisoarea…”din partea unei persoane dragi„. Cel mai frumos şi cel mai spectaculos cadou nu este unul scump, ci este cadoul făurit din inimă, din iubire, din dăruire. Este cadoul care lasă o amintire de nepreţuit atât celui care l-a dăruit, cât şi celui care l-a primit!
MULŢUMESC, Livrez dragoste, pentru frumosul proiect, pentru zâmbetele şi pentru amintirile de neuitat ce le lăsaţi în urma voastră…!
http://www.youtube.com/watch?v=Rz1HijxR0D8
Sursa poza: LivrezDragoste.ro |
© Adelina Anca F.
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
Prima zăpadă
Înainte de a citi textul, te invit să asculţi melodia cântată de Tatiana Stepa…o melodie ce îmi e foarte dragă…o melodie ce îmi acompaniază perfect sufletul.
Tatiana Stepa a fost un artist desăvârşit. A cântat, ca un înger, muzică folk, muzică ce îmi mângâie inima ori de câte ori am nevoie!Păcat că avem artişti excepţionali, care sunt promovaţi (sau mai promovaţi decât atunci când erau în viaţă) după ce nu mai sunt printre noi…
joi, 3 octombrie 2013
Valoarea unui bănuţ
De mult timp, bunica îşi doreşte să îi ofere nepoatei o zi specială. Însă, ştiind că nu are destui bani pentru a-i dărui fetiţei daruri pe care şi le-ar fi putut dori, bunica nu a putut să facă acest pas. Abătută, ea se tot gândea că scumpa ei nepoţică nu a avut o copilărie uşoară, nu a plecat din satul natal niciodată şi nu ştie, ca alţi copii de vârsta ei, cum arată un oraş mai mare.
luni, 16 septembrie 2013
Prieteni falşi – un fragement din viaţa mea
Copiii mici nu au prea multă libertate. Ceea ce este, într-o oarecare măsură, un lucru bun! Consider însă că ar trebui să li se dea micuţilor libertatea de exprimare. Părinţii ar trebui să îşi asculte copiii atunci când aceştia spun că nu le place să se joace cu un anumit prieten – impus, bineînţeles, de părinţi. Ar trebui să lăsăm copiii să se joace cu alţi copii pe care îi simt aproape de sufletul lor, chiar dacă acei copii nu au acelaşi statut material, nu sunt români (poate că sunt ţigani, însă civilizaţi, educaţi), chiar dacă au fost nevoiţi să se maturizeze prea curând, chiar dacă părinţii lor nu au posibilitatea de a le oferi un cămin decent. Copiii ar trebui să aibă libertatea de a-şi alege prietenii, atâta timp cât aceştia nu fac nimic rău. Consider că fiecare copil alege cu inima, nu după statutul social; alege după bunătatea inimii şi după frumuseţea sufletului celuilalt, nu după educaţie şi bogăţie. Din păcate, mulţi părinţi îşi îndepărtează odraslele de copiii care fac parte din familii mai puţin norocoase şi îi obligă să se joace cu copii proveniţi din familii „bune”, înstărite. Cred cu tărie că aceasta este una din cele mai mai greşeli pe care părinţii o fac.
Sursa poza: Google Images |
De o asemenea copilărie am avut şi eu parte. Copilărie asemănătoare, cred, multor oameni. Am fost nevoită să mă „împrietenesc” cu copii care nu mi se potriveau, în primul rând, sufleteşte! Fiind obligată de părinţi, am avut o astfel de „prietenie” cu o copilă provenită dintr-o familei înstărită, o copilă care credea că totul i se cuvine şi că toţi trebuie să îi îndeplinească ei dorinţele, o copilă care primea, de la părinţi, foarte mulţi bani pentru vârsta ei. O copilă care se grăbea să crească şi care îşi număra milioanele în faţa mea – crezând că mă voi simţi, poate, inferioară. Care, atunci când intra în camera mea, îmi spuneau „de ce părinţii tăi nu ţi-au umplut camera cu jucării? Eu am multe jucării în camera mea!” Care, atunci când se enerva pe mine, îmi dădeau câte o palmă, iar atunci când vroiam să plec de la ea, mă obiga să rămân. O copilă care îmi spunea că sunt o piază rea, că sunt urâtă şi proastă; care râdea de mine, pentru că nu ştiam limba engleză sau limba franceză. Însă eu nu fusesem plimbată, în fiecare an, în Anglia şi în Franţa. Atunci când nu mai suportam această „prietenie” forţată, le spuneam alor mei că nu vreau să mă mai văd cu această fată. Iar ai mei, întotdeauna, îmi spuneau că nici nu vor să audă că o vorbesc de rău, pentru că am ce învăţa de la ea – credeau ei. Vrând nevârnd, am continuat această „prietenie” ani de zile, ani care mi-au furat şi ultima fărâmă de încredere în mine! Mă simţeam urâtă, josnică, proastă şi călcată în picioare. Pentru că am fost un copil foarte timid, nu aveam curajul să protestez în faţa acestei „prietene”. Iar când îmi găseam curajul să o înfrunt, avea grijă să îmi amintească faptul că ea îmi este superioară!
În timp, cam de pe la 16 ani, am reuşit să îmi susţin, clar şi înverşunat, părerea despre această copilă, pe care ajunsesem să nu o mai suport şi cu care începusem să mă port urât – atât cât aveam, atunci, curajul! Când părinţii mei şi-au dat seama cine era, de fapt, acea copilă şi cât rău mi-a făcut, au spus doar că nu au ştiut, însă nu am auzit nici un „îmi pare rău” sau „iartă-mă, am greşit„.
4 gânduri despre “Prieteni falşi – un fragement din viaţa mea”
joi, 25 iulie 2013
Copii de la ţară, copii de la oraş
Fac parte din oamenii care şi-au petrecut copilăria la oraş. Mi-am trăit copilăria la Bucureşti, unde nu am avut privilegiul de a creşte atât de natural şi de frumos, precum copiii care au crescut la ţară.
miercuri, 26 iunie 2013
Sclipiri de farmec
An de an, în sufletul meu
3 gânduri despre “Sclipiri de farmec”
luni, 10 iunie 2013
Gânduri adunate din copilărie
Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai din copilărie? Cât timp din viaţa ta acorzi acelor câteva amintiri frumoase, ludice, magice? Cât timp mai acorzi copilăriei?
CELE MAI CITITE POSTARI:
-
Am crescut într-un colț de lume unde absența părinților era o constantă. Când eram mică, nu prea înțelegeam ce înseamnă "acasă". ...
-
Dragul meu timp... Te rog, nu mai fugi de mine. Ia-mă de mână și hai să dansăm, în pași de vals. Privește-mă. Iubește-mă. Șoptește-mi, la...
-
Povestea mea începe într-o zi de sâmbătă. Azi, nu merg la muncă. Este una din zilele mele libere. Zâmbesc și mulțumesc cerului pentru viața ...
Din pacate oamenii nu cauta prieteni adevaarati, cauta sa profite cat de mult pot de pe urma celorlalti. Frumos articol!
Apreciază
Asa este, Irina. Din pacate, putini oameni mai apreciaza prietenia/iubirea devarata, pura.
Apreciază
Ciudat modul in care si pe cei pe care nu ii consideram prieteni ii denumim la fel ca pe cei mai apropiati.Prietenia este o chestiune care ar trebui sa denumeasca un anumit tip de relatie. Iar aceasta relatie este destul de rara.Pentru ca suntem atat de practici insa, denumim orice cunostinta involuntar "prieten", desi conceptul are o greutate cu mult mai mare.
Apreciază
Razvan, din pacate unii oameni asa fac…sau doar se prefac a fi prieteni cu cineva, pentru un viitor ajutor pe care il pot primi…observ ca prieteni se suflet se gasesc din ce in ce mai rar…pacat!
Apreciază