Dăruieşte un zâmbet într-o cutie de pantofi!

 ShoeBox este un proiect de care am aflat de abia anul acesta, deşi se desfăşoară de câţiva ani. Mi-a plăcut ideea foarte mult şi, pe ultima sută de metrii, am ales o cutie de pantofi de prin casă, am împachetat, atât cutia, cât şi capacul ei (separat) în hârtie pentru cadouri şi am pus, în cutie, tot ceea ce am considerat necesar pentru o fetiţă de aproximativ 10 ani. Mi-am dorit să aduc acelei fetiţă zâmbetul pe buze, de Crăciun. Chiar dacă (încă) nu o cunosc, am pregtit cadoul cu mult suflet, cu gânduri pozitive şi cu speranţa că va avea un viitor mai bun.

Sursă poză: http://www.ShoeBox.ro

NU eşti bărbat atunci când loveşti!

 25 noiembrie. Ziua internaţională în care spunem STOP violenţei asupra femeilor! Ziua în care ne amintim că trebuie să ne respectăm aproapele. Femeie sau bărbat. Nu contează sexul! Contează că suntem egali! 

25 noiembrie. Ziua în care ne amintim că „familie” nu înseamnă violenţă!

Dacă eşti bărbat nu înseamnă că ai dreptul să loveşti sau să jigneşti o femeie! Ai dreptul să o iubeşti şi să o respecţi! Ai dreptul să o mângâi.

Dacă eşti bărbat, nu înseamnă că trebuie să îţi consideri soţia servitoare! Trebuie să împărţiţi treburile casnice. Trebuie să o ajuţi. Să îi arăţi că îţi pasă. Să îi arăţi că sunteţi, cu adevărat, o FAMILIE!

Dacă eşti bărbat, nu înseamnă că ai dreptul să ţipi la soţia ta! Ai dreptul să îi zâmbeşti, să îi vorbeşti frumos, să o alinţi.

Dacă eşti bărbat, nu trebuie să îţi sperii copiii şi soţia cu pedepse, bătăi şi ameninţări! Trebuie să îi ocroteşti.

Familie NU înseamnă ţipete, bătăi, copii abuzaţi, discriminare, jigniri! Familie înseamnă iubire, zâmbete, respect şi ajutor reciproc, încredere, înţelegere, fericire!

Draga mea, dacă el este violent cu tine, NU este iubire! Iubirea NU înseamnă durere! Iubirea înseamnă fericire. Pace. Linişte. 

Dacă te întorci acasă cu frică sau dacă îl aştepţi pe el cu sufletul la gură…de spaimă, NU (mai) este iubire. Dacă rabzi şi încă mai speri într-o minune, află că minunea NU se va întâmpla. Ai grijă de viaţa ta! 

Sursă poză: http://www.lovethispic.com

Iubeşte-te pe tine, în primul rând. Lasă oamenii care îţi fac rău undeva, în trecutul tău. Fugi de ei, mergi mai departe şi nu privi înapoi. Învaţă să laşi în urmă un trecut pătat de amintiri care îţi fac rău. Schimbă-ţi viitorul! Ia-ţi inima în dinţi, apelează la autorităţi, la prieteni sau la familie şi schimbă-ţi viitorul! Nu îl mai lăsa pe el să îţi conducă viaţa! Nici pe a ta, nici pe a copiilor tăi!

A fi femeie nu înseamnă a lăsa bărbatul să facă ce vrea din tine! Înseamnă că trebuie să fii mândră; să nu (mai) permiţi nimănui să îşi bată joc de tine; să îţi dai voie să trăieşti o viaţă frumoasă, viaţa pe care o meriţi!

Sursă poză: http://www.satmareanul.ne

© Adelina Anca F.        

Societatea – o maşină de spălat…creiere!

 Femeie? Bărbat? Tu cum gândeşti? Tu cum iubeşti? Tu cum trăieşti?

Deseori am observat că ceea ce ne învaţă societatea este spălare de creier! Consider că societatea este doar o mare maşină se spălat, în care intră…creierele noastre!  Atunci când ne naştem, ne naştem pentru a fi diferiţi, deosebiţi. Fiecare om este deosebit de orice altul. Nu vei găsi doi oameni la fel, nici măcar gemenii! Societatea însă vrea să ne transforme în oameni cu aceeaşi mentalitate. Şi, din păcate, reuşeşte! Începem, încă de pe băncile şcolii, să ne croim comportamentul şi gândirea după standardele impuse de către societate. 

Încă de la o vârstă fragedă, copiii – fete şi băieţi – îşi croiesc, fie că vor fie că nu, mentalităţi greşite, frici nefondate, un stil de viaţă pe care nu şi-l doresc!

Fetiţele, de exemplu, învaţă că trebuie să fie gospodine desăvârşite, că trebuie să se căsătorească şi să aibă copii, pentru că, altfel, vor fi judecate de către societate.

Băieţii învaţă, printre altele, că, dacă plâng, se fac de râs. Învaţă că vor fi „capul” familiei, că ei trebuie să ducă greul. 

Stau şi mă întreb…oare oamenii nu îşi dau seama că, dacă vom continua aşa, vom uita să mai fim, într-adevăr, OAMENI?

Oare părinţii nu îşi dau seama că visele propriilor copii sunt spulberate încă de pe băncile şcolii? Am observat că, la şcoală, copiii mai altfel sunt învăţaţi că nu este bine ceea ce fac.  Sunt învăţaţi că trebuie să fie…în rând cu lumea! Care lume? Lumea care a trecut, deja, prin mrejele maşinii de spălat creiere? Lumea care nu vede altceva decât ceea ce şi-a dorit societatea să vadă? Eu nu mi-aş dori să îmi las copiii să fie „în rând cu lumea”…!

Sursa poza: Google Images

Copiii mai sunt învăţaţi – îndoctrinaţi, aş spune – că trebuie să fie credincioşi, cu frică de dumnezeu, de preoţi, de biserică şi de religie! Observ, cu groază, cum oamenii îndotrinaţi de religie sunt în stare să facă orice spun preoţii! Consider că, în prezent, cea mai mare putere o deţine, din păcate, religia. Preoţii sunt cei care au o influenţă formidabilă asupra oamenilor îndoctrinaţi. 

Din păcate mulţi părinţi fac, încă, greşeala de a-i obliga pe propii copii să se alăture religiei, aşa cum cere…aţi ghicit: societatea!

Din punctul meu de vedere, religia nu face decât să destrame familii, prin simplul fapt că învaţă oamenii creduli să facă diferenţe grave, urâte şi anormale între femei şi bărbaţi.

Sursa poza: Google Images

Pentru a nu deveni o lume robotizată, este timpul să ne trezim la realitate! Este timpul să „te trezeşti şi să trăieşti viaţa pe care o iubeşti„! Stai puţin de vorbă…tu cu tine. Întreabă-te…ce îţi place să faci? Spre ce ai înclinaţie? Cum poţi deveni mai fericit/ă? 

Răspunde-ţi la aceste întrebări şi viaţa ta va căpăta un alt sens…

Pune-ţi întrebări…despre societate, despre religie, despre copii, despre adulţi. Nu ţi se pare că trăim ilogic? Nu ţi se pare că devenim doar nişte roboţi?

Sursa poza: Google Images

„Dacă vrei ca visele tale să devină realitate, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să TE TREZEŞTI!„

Trezeşte-ţi simţurile…! 

Învaţă să vezi frumuseţea vieţii, trezeşte-ţi ochii!

Învaţă să auzi natura, trezeşte-ţi urechile!

Învaţă să înţelegi oamenii, să ajuţi, să calmezi, să empatizezi, să fii mai bun/ă.

Reaminteşte-ţi că eşti OM, nu robot al societăţii!

© Adelina Anca F.

Magia cărţilor

 Încă de mică, m-au atras cărţile. Am găsit, în cărţi, prieteni loiali, prieteni ce nu mă părăseau niciodată, aveau răbdare cu mine, mă primeau în lumea lor şi îmi dădeau lecţii de viaţă ce mi-au fost de mare folos. 

Copilă fiind, credeam că fiecare carte este magică…eram convinsă că orice carte pe care o citeam, mă învăluia cu magia ei…de multe ori, atunci când eram absorbită de povestea cărţii, în timp ce citeam, în faţa ochilor mi se derula un film…vedeam chiar filmul cărţii! Însă, imediat ce „filmul” dispărea, îmi dădeam seama că ceea ce am citit…am şi uitat; şi, cu toate că tot ceea ce citeam se transforma, la nivel mental, în imagini, după ce mă „trezeam” din această minunată contopire cu cartea „magică”, îmi dădeam seama că trebuie să recitesc. Acest lucru mi s-a părut, atunci, de necrezut, mi s-a părut…magic! 

Atunci când citeam, îmi plăcea să îmi pregătesc un loc special, „locul meu magic pentru citit„, aşa cum îl numeam în anii copilăriei. Adoram să citesc în astfel de locuri, mai ales atunci când ploua…

Privind în urmă, îmi dau seama că lectura a contribuit enorm atât la dezvoltarea mea ca om integru, cât şi la dezvoltarea spirituală. Lectura mi-a dăruit, încă din copilărie, ceea ce nimic altceva nu ar fi putut să îmi dăruiască: citind, mi-am dezvoltat atât imaginaţia şi răbdarea, cât şi vocabularul şi abilitatea de a vorbi şi de a scrie corect în limba natală (spun „abilitate” pentru că, deseori, observ oameni care nu stăpânesc gramatica limbii române). Citind, mi-am descoperit şi mi-am dezvoltat pasiunea de a scrie şi de a-mi depăşi limitele.

Sursă poză: http://www.all.ro

Oameni necunoscuti

 Este minunat atunci când oamenii necunosuţi îţi zâmbesc, când te înţelegi cu ei din priviri şi din zâmbete; mi s-a înâtmplat, de câteva ori, să am o comunicare nonverbală extraordinară cu oameni necunoscuţi. Atunci când oamenii pur şi simplu îmi zâmbesc, sau vor doar să vorbească şi îşi găsesc curajul de a-mi spune câteva vorbe, mă gândesc cât sunt de norocoasă, pentru că oamenii par să aibă încredere în mine…încredere pentru a-mi zâmbi, pentru a-mi vorbi, pentru a mă întreba, pentru a-mi cere ajutorul. Încredere ce îmi dă curajul să devin din ce în ce mai deschisă cu oamenii.  

Sursa poza: Google Images. Textul este adaugat de mine.

Valoarea unui bănuţ

 De mult timp, bunica îşi doreşte să îi ofere nepoatei o zi specială. Însă, ştiind că nu are destui bani pentru a-i dărui fetiţei daruri pe care şi le-ar fi putut dori, bunica nu a putut să facă acest pas. Abătută, ea se tot gândea că scumpa ei nepoţică nu a avut o copilărie uşoară, nu a plecat din satul natal niciodată şi nu ştie, ca alţi copii de vârsta ei, cum arată un oraş mai mare. 

Copii de la ţară, copii de la oraş

 Fac parte din oamenii care şi-au petrecut copilăria la oraş. Mi-am trăit copilăria la Bucureşti, unde nu am avut privilegiul de a creşte atât de natural şi de frumos, precum copiii care au crescut la ţară. 

Copii şi părinţi

 Felicitări! Ai un copil! Sau…îţi doreşti unul (dar eşti sigr/ă că eşti pregătit/ă pentru acest important pas)? Oricare ar fi situaţia, mă uimeşte faptul că majoritatea părinţilor se grăbesc pentru a obţine acest statut…şi, de multe ori, ei devin părinţi fără să vrea! Unii dintre aceşti părinţi din greşeală rămân părinţi doar în acte sau, şi mai rău, lasă copilul cu doar un părinte în acte (de obicei mama).

Când părinţii devin artişti…

 Se spune că oglinda părintelui este copilul. „Părinţii sunt nişte artişti, iar copiii sunt pânzele pe care ei îşi pictează tablourile” (scriitor anonim). Dacă eşti părinte sau dacă îţi doreşti să ai copii, atunci trebuie să îmţelegi că depinde doar de tine cum va învăţa copilul tău să se poarte, să gândească, să acţioneze, să respecte, să iubească! Copiii vor prelua în comportamenul lor tot ceea ce văd la părinţi, bun sau rău.

Învaţă să nu îi spui adolescentului că nu are voie să fumeze, să bea, să înjure, să se bată cu ceilalţi, să discrimineze, în timp ce chiar tu faci toate aceste lucruri. Chiar dacă eşti convins/ă că copilul nu înţelege ce faci, fii mai atent/ă la comportamenul lui şi vei vedea cât de mult se aseamănă cu comportamentul tău!
Învaţă să fii un exemplu pozitiv pentru copilul tău, nu unul negativ!

Învaţă să îi pictezi copilului, pe planşa vieţii lui, un tablou valoros şi frumos, care va dăinui în timp şi care va fi respectat şi iubit de către ceilalţi!

© Adelina Anca F.