Cartea "Furtună de Emoţii – Poveşti ce Ating Sufletul", este cartea mea de debut. Scriu cu drag, colecţionez gânduri adunate din viaţă şi le transform în texte pentru sufletul oamenilor. Îmi doresc să aduc, prin gândurile mele, povești cu tâlc. Iubire. Aripi de visare.
Uneori, îmi doresc ca timpul să fie de partea mea. Vreau să am mai mult timp pentru mine, pentru lucrurile cu adevărat importante, pentru sufletul meu. Nu ştiu cum se face, însă observ cum timpul, din ce în ce mai des, se...restrânge. Trece din ce în ce mai repede. Azi e duminică? Nu...azi e marţi. Oh...e deja vineri??? S-a şi făcut iar duminică şi a zburat deja...e luni.
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
A fost odată ca niciodată…o fată care îşi detesta părul. Nu suporta să îl vadă creţ şi umflat. Vroia şi ea să ca părul ei să fie drept, cu volum…nici prea prea, nici foarte foarte. Vroia să fie strălucitor, lung, frumos. Nu creţ. Ce e aia…păr creţ? Ce, eu sunt oaie??? Se gândea fata.
Ştii, câteodată simt nevoia să privesc, cu atenţie, în sufletul meu. Să îl întreb ce mai face. De multe ori, atunci când privirile sapă din ce în ce mai mult, găsesc praf…mult, mult, mult praf! Găsesc urme de noroi. Cuvinte aruncate, peste tot. Cuvinte care, deşi nu ar fi trebuit să mai fie în sufletul meu, încă sunt. Vorbesc de acele cuvinte care, cândva, mi-au fost spuse şi m-au durut. Atât de mult încât am refuzat să cred că mai sunt acolo. Am trecut, pur şi simplu, mai departe, crezând că, în sufletul meu, se va face curăţenie…de la sine. Dar nu a fost aşa!
 |
| Sursă poză: google Images |
Ce îi lipseşte omului modern de azi? Fericirea! Liniştea interioară. Respectul de sine. Acum, mai mult ca orice, ne lipseşte acea mulţumire cu noi înşine. Ne lipseşte, de multe ori, imposibilitatea de a ne ierta. Imposibilitatea de a ne împăca noi…cu trecutul nostru. Cu sufletul nostru.
A fost un timp în care visam, ca orice adolescentă, să întâlnesc cavalerul pe cal alb…îmi doream să întâlnesc un bărbat care să simt că mă completează perfect. Un bărbat care să îmi vorbească frumos, care să mă răsfeţe cu vorbe drăgăstoase, întărite de fapte care să le dovedească veridicitatea. Un bărbat care să mă înţeleagă doar din priviri, care să mă îndrume atunci când mă simt pierdută, care să îmi redea încrederea în mine ori de câte ori ea mă părăseşte şi care să nu mă lase atunci când îmi este mai greu.
Acum aproximativ şase ani mă pregăteam pentru Bacalaureat şi…mă pregăteam pentru momentul în care voi deveni naşa celei mai scumpe fetiţe! Îmi amintesc că a fost o perioadă foarte stresantă pentru mine, deoarece a trebuie să învăţ foarte mult pentru Bacalaureat şi a trebuit să mă pregătesc şi pentru acest botez, de care eram foarte entuziasmată. Îmi dorisem de ceva timp să botez o fetiţă şi, iată, visul se creiona sub ochii mei, prinzând aripi către propria-mi lume reală.
 |
| Sursa poza: arhiva proprie |
Încă din copilărie, am fost atrasă de oameni, de comunciare, de gesturi, de mimică…încă de mică, atunci când cineva mă întreba ce vreau să devin când voi creşte, eu spuneam că vreau să devin psiholog.
An de an, în sufletul meu
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Sufletul de copil e cel mai pur lucru care poate exista in noi si poate de asta il cautam cu atata ardoare cand simtim ca se indeparteaza de noi.Dar poate nu e pierdut, poate asteapta ca noi sa ii redescoperim frumusetea, bucuria, sa traim din nou.
Apreciază
Ai mare dreptate! Sufletul de copil cred ca vine si pleaca…vine, atunci cand simte ca suntem pregatiti sa il primi, ca avem momente de liniste, de bucurie, ca vrem sa ne redescoperim copialria. Si pleaca, atunci cand alegem sa ne intorcem in…"lumea adultilor"
Apreciază
Din pacate nu ne dam seama de minunatia copilariei decat foarte tarziu:(
Apreciază