An de an, în sufletul meu
Se zbat sclipiri de farmec
Sclipiri de nimeni înţelese
În lumea asta trecătoare.
Copil fiind, înţelegeam –
Plângeam, iubeam şi chiar zburam
Sclipiri de farmec emanam…
Trăiam!
Acum privesc în jurul meu,
Dar nu mai am speranţă
Încerc să zbor,
Dar nu mai pot!
S-au dus clipirile de farmec,
Sufletul de copil s-a dus!
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
© Adelina Anca F.
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
Sufletul de copil e cel mai pur lucru care poate exista in noi si poate de asta il cautam cu atata ardoare cand simtim ca se indeparteaza de noi.Dar poate nu e pierdut, poate asteapta ca noi sa ii redescoperim frumusetea, bucuria, sa traim din nou.
Apreciază
Ai mare dreptate! Sufletul de copil cred ca vine si pleaca…vine, atunci cand simte ca suntem pregatiti sa il primi, ca avem momente de liniste, de bucurie, ca vrem sa ne redescoperim copialria. Si pleaca, atunci cand alegem sa ne intorcem in…"lumea adultilor"
Apreciază
Din pacate nu ne dam seama de minunatia copilariei decat foarte tarziu:(
Apreciază