Am observat că, încă, femeile aşteasptă prinţul pe cal alb şi...o nuntă ca în filme. Aşteaptă, cu emoţie şi nerăbdare, momentul în care vor îmbrăca rochia albă, apoi aşteaptă momentul în care vor deveni mămici, apoi aşteaptă...
...şi tot aşteaptă. Nu şi eu! Sunt o feministă convinsă şi îmi place să îmi trăiesc viaţa, fără să aştept ceva anume. Pur şi simplu, mă bucur de moment. Iubesc clipa. Dansez cu prezentul. Dansez cu fericirea...fericire...
Asta mi-am dorit şi asta am primit mereu. Fericire. Întotdeauna am avut relaţii care s-au pliat perfect cu dorinţele sufletului meu; şi nu, nu am alergat după nici un bărbat. Atunci când am rămas singură, am petrecut timp eu cu mine. Fără să mă simt singură. M-am simţit, pur şi simplu, completă.
Şi totuşi, nunta...îmi doresc să fac nunta într-un loc frumos, romantic, într-un loc pentru suflete. Am găsit, pe internet, un restaurant nunta ce mi-a plăcut enorm de mult!
 |
| Sursa poza: http://www.salondumariage.ro |
Îmi doresc o nuntă ca în filme. O nuntă romantică. O nuntă în care să nu existe stresul ce miresele îl resimt de obicei. Îmi doresc ca, la nunta mea, să fim relaxaţi. Să ne bucurăm, alături de invitaţi, alături de persoanele dragi sufletelor noastre. Îmi doresc să fim, cu toţii, un singur suflet; ce bate la unison. Îmi doresc să plutim, exact ca într-un film romantic.
La Salon du Mariage am posibilitatea de a face cununia civilă şi cea religioasă lângă piscină. Am văzut, în multe filme, asemenea nunţi. Şi mi-au rămas în suflet.
Mesele din salon vreau să fie aranjate în stil colorat, jovial, vesel. Fiecare invitat va găsi, pe masă, câte o hârtie frumoasă, în formă de fluturaş, cu un citat pozitiv despre viaţă. Buchete colorate de flori, lumânări aromate, beţişoare parfumate, vor reîntregi filmul nunţii mele.
 |
| Sursa poza: http://www.salondumariage.ro |
Nu îmi doresc să păstrez toate tradiţiile. Nu cred în ele şi nu le înţeleg. Unele tradiţii, însă, le voi păstra.
La dansul mirilor, îmi doresc să dansez pe melodia "Love Story", cântată la pian. Îmi doresc să am pianul chiar lângă noi. La salonul ales de mine, primul dans în calitate de soţ şi soţie va fi lângă piscină, deasupra apei. Vom fi acompaniaţi de pian şi artificiile ne vor fi martore a iubirii noastre înflăcărate.
Vreau joacă şi copilărie la nunta mea. Vreau romantism şi iubire. Vreau relaxare şi fericire. Vreau câţiva oameni doar; acei oameni cu sufletul colorat, jucăuş, vioi.
Nu voi avea sarmale sau mămăligă, peşte şi tot ceea ce veţi găsi la alte nunţi. Voi avea un bufet suedez. Vor trona, la bufet, dulciuri, aperitive, grătar, salate. Astfel, invitaţii vor putea mânca ceea ce doresc, atunci când doresc şi cât doresc.
Tortul vreau să fie unul colorat. Vreau un tort curcubeu, aşa cum numai în filme am văzut. Un tort cu inimioare, nu cu miri. Un tort jucăuş, cu floricele, cu zâmbete şi cu voie bună, nu unul serios, formal. Nu vreau un tort normal.
Vreau, la nunta mea, nebunie şi culoare. Oameni dragi şi inimioare. Spaţiu verde, natură, piscină, pian. Vreau sinceritate şi inimi deschise. Vreau suflete care zboară, ca şi cum ar fi unul.
..........................................................................
La Salon du Mariage mi-a plăcut, foarte mult, faptul că au toaletă specială pentru mireasă.
Acest lucru este foarte important pentru mine; sunt o persoană care are nevoie, din când în când, de clipe din singurătate. Aşa mă reconectez eu cu mine. Aşa îmi hrănesc sufletul, pentru a putea merge mai departe. Aşa îmi reîncarc bateriile. Bineînţeles că şi la nunta mea voi avea nevoie de un spaţiu doar al meu. Un spaţiu frumos, curat, romantic; şi de o oglindă. Pentru că am nevoie să mă privesc, să vorbesc eu cu mine, să îmi spun că totul va fi bine. Emoţiile sunt fireşti, omeneşti. La nunta mea, exact ca şi în viaţa de zi cu zi, voi da voie emoţiilor să mă însoţească. Am de ales? Atunci când voi simţi că sufletul îmi este prea încărcat, voi petrece clipe eu cu mine, în spaţiul special amenajat; şi voi fi ca nouă.
Aceasta este nunta mea de vis. Nebunie şi culoare. O nuntă ruptă din filmul imaginaţiei mele.
Acest articol a fost scris din Spring SuperBlog 2016
Adelina Anca Fundatureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu