Furtună de emoţii. Labirint de amintiri

         Furtună de emoţii...aşa a fost viaţa mea. Amintiri. Curcubeu în suflet. Furtună de emoţii. Zâmbete. Lacrimi. Atât ne lasă viaţa ce trece, pe lângă noi (sau...prin noi) ca o furtună: amintiri. Lacrimi zâmbitoare în ochi. Secetă în suflet.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

 

Astăzi vreau să stau doar eu cu mine. Vreau să îmi amintesc. Oameni. Fapte. Vorbe. Locuri. Amintirile, însă, îmi apar în dezordine. Amintiri vechi de ani de zile se întrepătrund cu amintiri de...câteva minute. Labirint.

 

Deseori îmi amintesc momente ce s-au petrecut cu câteva săptămâni înainte, ca şi când s-ar fi întâmplat ieri...şi îmi dau seama că timpul, de fapt, nu există. El nu trece. Noi trecem prin timp. Trecut, prezent, viitor...nu, nu există! Existăm doar noi, suflete ce călătorim în timp. Ne întoarcem în trecut, prin amintiri şi...călătorim în viitor, prin planuri imaginare...

Îmi simt sufletul un labirint. De emoţii. Lacrimi. Zâmbete. Frică. Siguranţă. Labirint. De amintiri. Mă simt pierdută. Pierdută de mine însămi. Sufletul îmi cere, insistent, să petrec timp şi cu el. Să îl hrănesc. Să mă regăsesc. Aşa cum eram atunci...ah, altă amintire...de această dată, sufletul mă întreabă, şoptit: „- Mai ştii cum eram atunci? Cum erai? Atunci...înainte să pleci. Te ocupai de mine, te ocupai de tine. Draga mea, nu mă lăsa aşa. Nu te lăsa pe tine aşa! Hrăneşte-mă...hrăneşte-te.”

Atunci mi-am dat seama că sufletul meu are nevoie de mine...prezentă în viaţa mea. Eu am nevoie de mine, pentru a redeveni eu...cea din amintiri. Eu...mai bună decât eram atunci!

 

De abia acum realizez că labirintul de amintiri ce s-a format în sufletul meu nu are menirea de mă încurca, ci de a mă ajuta să mă regăsesc. Nimic nu este întâmplător. Sunt convinsă, aşadar, că amintirile îmi revin, în memorie, cu un anumit scop.

 

În această noapte, voi lăsa gândurile să circule libere. Eu doar le voi privi. Voi privi labirintul de aminitiri ce îl vor forma. Şi, cu puţin curaj, mă voi plimba prin el. Cu fiecare pas ce îl voi face, totul se va schimba în jurul meu. Voi retrăi clipe, dureri şi fericiri, căzături şi reuşite, lacrimi şi zâmbete, curcubeu şi furtună.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Sufletu-mi va fi o furtună de emoţii. Aşa cum a fost mereu. Aşa cum va fi. Gândurile-mi vor fi călăuze. Iar eu...voi fi un simplu spectator ce va trece, ca un fulger, prin prorpiul trecut.

Mă întreb dacă-mi va fi uşor...nu ştiu.

Ştiu doar că-mi va fi furtună.

Şi mai ştiu că, după orice furtună, apare curcubeul.

Ah, cât de frumos va fi momentul în care sufletu-mi va străluci a curcubeu! Ce frumos va fi atunci când mă voi simţi eliberată de gândurile negative!

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Înainte de a pleca în această călătorie, am nevoie de un ceai aromat. De un ceai căruia îi voi şopti, parcă încercând să creez o poţiune magică: "încălzeşte-mi sufletul!". Zâmbesc acum. Râd.

 

Nu pot sta supărată mult timp. Pentru că îmi iubesc prea mult viaţa! Pentru mine, viaţa este fericire. Culoare. Iubire. Cunoaştere. Dezvoltare. Suflet. Linişte. Furtună. Curcubeu. Emoţii. Cântec…mi-ar plăcea ca viaşa mea să rămână. în univers, ca cel mai frumos "cântec pentru eternitate".

 

Adelina Anca F.