În lumea asta, magia există. Trebuie doar să ai ochi ca să vezi.

 Ţin minte ca şi când ar fi fost ieri. Doar că s–a întâmplat acum aproape trei săptămâni. Era seara. Mă întorceam, fericită şi împlinită, de la serviciu. Deşi ceasul arăta ora 21:00, era destul de multă gălăgie – de, ca în oraş…

 

În ciuda gălăgiei, eu îmi vedeam de drumul meu, focusându-mă pe frumuseţea naturii. Dintr-o dată, ceva s-a întâmplat: mi-am dat seama că în sufletul meu era atâta linişte, încât nici măcar nu mai băgam de seamă gălăgia din jurul meu. Mergeam (ba nu, pluteam, pur şi simplu!); şi liniştea din sufletul meu parcă se răsfrângea, ca un scut, de jur împrejurul meu. În acele clipe, nimic nu mă mai putea speria sau supăra; sau deranja! 

Sursă poză: Google Images

Vis de toamnă

 Toamnă…culoare. Vis. Iubire. Dăruire. Ploaie. Raze călduţe de soare. Flori. Frunze. Copaci. 

Toamnă…zâmbet. Parc. Romantism. Îndrăgostiţi. Oameni. Toamnă…magie!

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Natura are suflet!

 Când ai ascultat ultima dată cântecul îmbătător al păsărilor, foşnetul nemuritor al copacilor, lacrimile cerului ce, ajungând pe pământ, ne încântă cu cristalina muzica ce ne-o oferă? 

Păreri de rău

 Îmi pare rău că oamenii cu sufletul curat au devenit o raritate!

Îmi pare rău că există oameni care au mult mai mult decât au nevoie şi sunt oameni care nu au nici măcar un pahar cu apă şi o coajă de pâine.