DE AICI POTI COMANDA CARTEA "FURTUNA DE EMOTII"

DE AICI POTI COMANDA CARTEA "FURTUNA DE EMOTII" - In curand! :)
Se afișează postările cu eticheta animale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta animale. Afișați toate postările

miercuri, 15 iunie 2022

Dorul aparţine sufletului

 Dorul...este unul din cele mai frumoase cadouri pe care l-am primit, o dată cu viaţa. Este flacăra ce ne readuce puterea de a merge mai departe. Este lacrima ce ne spală greutăţile, mâna ce ne mângâie sufletul, aducându-ne aminte de oamenii sau de momentele ce ne lipsesc.


Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.


sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Spune-mi cum tratezi animalele ca să-ţi spun cine eşti!

 Iubesc animalele! De când sunt mică am avut, lângă mine, pisici şi câini. Am fost învăţată să mă port frumos cu animalele, să le tratez ca pe membrii ai familiei, să le iubesc. Pentru că sunt suflete, ca şi noi. Pentru că, de multe ori, ele ştiu cum să ne liniştească, ele ştiu cum să ne iubească şi cum să ne apere. Animalele sunt pansament pentru sufletul fiecărui om şi ne rămân cele mai loiale prietene. Dacă îi dai unui animal un cămin, mâncare şi iubire, vei primi înmiit mai mult!

Pentru că iubesc animalele, încerc, atât cât pot, că le ajut şi pe cele care trăiesc pe stardă. Le cumpăr mâncare, le dau apă curată, le mângâi şi petrec puţin timp cu ele. Admir oamenii care îmi urmează exemplul. Nu pot suporta, însă, oamenii care bat animalele şi care le tratează urât!

Sursă poză: http://www.gandul.info

vineri, 10 octombrie 2014

Suflet de pisică

 De când sunt mică, am crescut cu pisici şi căţei în casă. Am iubit fiecare animal şi am fost învăţată că noi, oamenii, nu suntem mai presus decât animalele. Din contră, ele ştiu să iubească necondiţionat, ştiu să ierte iar şi iar, ştiu să mulţumească şi ştiu cum să ne aline sufletele. Ele ne rămân prietene şi ne sunt alături chiar şi atunci când ne este greu. 

sâmbătă, 29 martie 2014

O lecţie de viaţă

 Este dimineaţă. Soarele îmi bate în geam cu razele-i dătătoare de fericire. „Astăzi este o zi importantă!” – îmi spun, în gând.

Înainte să plec mai repet, încă o dată, discursul. Emoţiile mă copleşesc…”oare cum voi spune acest discurs, fără ca emoţiile să îşi pună amprenta asupra calităţii acestuia?
Îmi adun toate forţele, iau cu mine speranţa, optimismul, încrederea şi plec spre unul dintre partenerii media ai competiţiei SuperBlog  RadioLynx – unde voi vorbi despre animalele  abandonate, în cadrul emisiunii „Lume Bună„, realizată de Steliana Moraru
Ajunsă la RadioLynx, trag aer în piept parcă pentru a atrage spre mine toate energiile pozitive şi mă întâlnesc cu Steliana Moraru, gazda emisiunii „Lume bună” şi cu unul dintre bloggerii parteneri – www.nebuloasa.info. În emisiune am fost invitate amândouă, pentru a încerca să schimbăm opinia oamenilor în legătură cu animalele. Am fost foarte fericită atunci când am făcut cunştinţă cu omul din spatele blogului http://www.nebuloasa.info, mai ales că amândouă încercăm să luptăm pentru aceeaşi cauză. După câteva minute în care toate trei am făcut cunoştinţă şi am discutat, pentru a mai scăpa de emoţii, ne pregătim pentru a intra în direct…3…2…1…”am intrat deja în direct?!” – mă întreb, neajutorată, îm gând…am mari emoţii! După un scurt dialog cu Steliana Moraru, vine timpul ca eu să îmi ţin discursul despre animalele abandonate: „Se spune că, atunci când ai grijă de un om, acesta nu îţi va fi, întotdeauna, recunoscător. Chiar mai rău, la un moment dat, îţi poate face necazuri. Atunci

Sursa poza: arhiva proprie

Când, însă, ai grijă de un animal, acesta se va reîntoarce la tine întotdeauna, va sta lângă tine atunci când îţi va fi greu, îţi va alina durerile sufleteşti şi îţi va mângâia lacrimile. Oamenii sunt învăţaţi să considere că animalele sunt forme inferioare de viaţă; plecând de la această premisă, oamenii se poartă foarte urât cu animalele, le abandonează, le înfometează, le lovesc, le chinuie. Aşa ne dovedim noi falsa „superioritate”? Noi, oamenii, NU suntem superiori nici animalelor, nici plantelor! Noi toţi – oameni, animale, păsări, plante, pământ – ar trebui să trăim într-o armonie perfectă şi ar trebui să ne dăm seama că noi, oamenii, nu putem trăi fără aer, fără copaci şi plante, fără animale; însă ele fără noi, oamenii, pot trăi liniştite! Nu am înţeles niciodată de ce oamenii simt nevoia să chinuie animalele. Mulţi dintre voi veţi spune că animalele ce trăiesc pe stradă muşcă oamenii. Însă v-aţi gândit că aceste animale au fost cele mai chinuite chiar de oameni? Animalele nu fac decât să se apere, să îşi apere puii şi mâncarea puţină de care au nevoie pentru a supravieţui. Îmi doresc ca fiecare dintre oamenii care au ascultat acest discurs să ajute animalele străzii atunci când trec pe lângă ele, să nu le mai chinuie şă să înveţe să devină empatici. Oare voi, dacă aţi fi în  locul acestor animale ale străzii, cum aţi reacţiona? Ce aţi face ca să supravieţuiţi, într-o lume în care există oameni care vă bat, vă chinuie şi vă înfometează?

Sursa poza: arhiva proprie

După ce am terminat discursul, am fost foarte fericită observând că am reuşit să îmi îndeplinesc şi această dorinţă. 

M-au încântat nespus de mult reacţiile pozitive ale ascultătorilor, care au spus că vor încerca să îşi schimbe atitudinea faţă de animale. 
La doar câteva zile de la discursul meu, partenerul media al competiţiei SuperBlog  Comunicate de presă – m-a contactat pentru a mă întreba dacă sunt de acord să posteze discursul meu, sub formă de articol, pe site. Binînţeles că am fost foarte fericită auzind această propunere şi le-am trimis articolul aferent discursului.
După această minunată întâmplare, m-am hotărât să scriu, săptămânal, câte un articol despre animalele şi oamenii mai puţini norocoşi, pentru a încerca să lupt cu mentalităţile greşite şi să le scimb cât pot de mult pentru că o lume cu mentalitate sănătoasă este o lume frumoasă!


  • Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014.
© Adelina Anca F.         


PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

5 gânduri despre “O lecţie de viaţă

  1. Felicitari pentru aparitie! E greu sa nu ai emotii. Eu dupa cateva aparitii la tv inca tremur in fata camerei cel putin pe inceputul transmisiunii. Cel putin Direct-ul e foarte greu de gestionat! Felicitari pentru crezul tau, dar sper sa nu fie dus la extrem asa cum am mai vazut ca se intampla cu reprezentanti ai unor ONG-uri de prin capitala.

    Apreciază

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Păreri de rău

 Îmi pare rău că oamenii cu sufletul curat au devenit o raritate!

Îmi pare rău că există oameni care au mult mai mult decât au nevoie şi sunt oameni care nu au nici măcar un pahar cu apă şi o coajă de pâine.

marți, 23 iulie 2013

Strigăt mut de ajutor

 De câte ori ai simţit cum aceia pe care îi considerai prieteni, s-au îndepărtat de tine atunci când ţi-a fost mai greu şi au ales să îţi fie alături doar atunci când viaţa ta a fost înfloritoare, doar atunci când ţi-a fost bine?

CELE MAI CITITE POSTARI: