De câte ori ai simţit cum aceia pe care îi considerai prieteni, s-au îndepărtat de tine atunci când ţi-a fost mai greu şi au ales să îţi fie alături doar atunci când viaţa ta a fost înfloritoare, doar atunci când ţi-a fost bine?
De câte ori ai simţit cum omul căruia ai ales să îi faci bine, ţi-a dat înapoi cuvinte jignitoare sau, şi mai rău, o palmă fizică sau psihică?
De câte ori un om a ales să îţi fie alături, indiferent de ceea ce vei alege să faci?
De câte ori un om căruia i-ai dat o palmă, meritată sau nu, a ales să te ierte din tot sufletul şi să îţi facă un cadou?
De câte ori un om căruia i-ai dat un colţ de pâine, te-a răsplătit cu toată bunătatea din inima lui?
De câte ori, omul care îţi este alături, îţi arată, după o despărţire, cât i-ai lipsit? De câte ori îi vezi acea licărire în ochi, acea fericire că te-ai întors, acea bucurie jovială izvorâtă din simplul fapt că te vede?
De câte ori, atunci când plângi, când eşti supărt/ă, stresat/ă, omul drag ţie este în stare să dea o bucăţică din propriul suflet, din propria inimă, pentru a-ţi reveni?
De câte ori te-ai gândit la diferenţa dintre oameni şi animale? Se spune că dacă loveşti un animal, acesta îţi linge mâna. Dacă loveşti, în schimb, un om, acesta te va lovi mai rău!
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
De câte ori ai trecut pe lângă animale pe stradă şi le-ai ignorat? Sau, şi mai rău, ai vrut să le loveşti? Sau ai vrut să chemi hingherii? Te-ai gândit vreodată că animalele de pe stradă nu au nici o vină că sunt în acea situaţie? Te-ai gândit cât de chinuite au fost acele animale de…oameni? De noi, cei care ne considerăm superiori peste toate fiinţele vii de pe această planetă? Te-ai gândit că tocmai animalele care vor să muşte oamenii, care îi pândesc, care se ascund de ei, au fost cele mai chinuite chiar de…oameni? Oare este vina animalelor că acum le este frică de noi? Că vor să muşte, să se răzbune pentru chinurile ce le îndură? Ele nu ştiu că nu toţi oamenii le vor răul, doar ne pun în aceeaşi oală. Pentru că nu au de ales. Pentru că le este frică să mai îndure, încă o dată, bătăile, arsurile, pietrele, înfometarea. Pentru că ele ştiu că trebuie să supravieţuiască!
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Fiecare animal pe lângă care trecem, zi de zi, pe stradă, ne strigă „AJUTOR!„. Fiecare animal ne strigă frica, foamea, frigul, setea, puii care mor din cauza lipsei de îngrijire. Din păcate, de cele mai multe ori, strigătul fiecărui animal rămâne doar un strigăt mut de ajutor! Rămâne doar un strigăt mut pentru oamenii care nu găsesc loc, în sufletul lor, pentru fiinţa care le va da înmiit mai mult decât va primi!
Un animal căruia îi dai, periodic, o cană de apă, o coajă de pâine, un zâmbet, o vorbă frumoasă şi o mângâiere, îţi va fi alături întotdeauna, se va bucura sincer de prezenţa ta, te va considera cel mai important pentru el, îţi va da o parte din sufletul lui, îţi va lumina viaţa, va fi fericit atunci când şi tu eşti fericit/ă şi va fi trist atunci când şi tu eşti trist/ă.
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Fac parte din oamenii care au crescut, de mici copii, cu animale în casă. Şi le mulţumesc părinţilor pentru acest privilegiu. Animalele (atât câini, cât şi pisici, papagali, broaşte ţestoase şi peşti) m-au învăţat, încă de mică, ce înseamnă responsabilitatea de a avea grijă de un suflet, ce înseamnă un prieten adevărat, ce înseamnă să îţi pese, cu adevărat, de cel de lângă tine.
De-a lungul timpului, am observat cum pisica de care am avut grijă îmi ştergea lacrimile atunci când plângeam, încerca să mă înveselească atunci când eram tristă şi, chiar dacă în momente de supărare îi dădeam o palmă sau o împingeam cât mai departe de mine, acea minunată pisică venea, de fiecare dată, la mine ca să îmi şteargă lacrimile, ca să toarcă, ca sa mă mângâie, ca să miaune, ca să mă înveselească. Şi nu se oprea până când nu reuşea!
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
De-a lungul timpului, am observat cum câinii de care am avut grijă se întristau atunci când plecam de acasă şi se bucurau sincer atunci când mă întorceam acasă – puteam vedea în ochişorii lor acea sclipire de bucurie, de iubire necondiţionată. Am învăţat că un câine îţi mulţumeşte înmiit pentru orice fărâmă de timp pe care i-l acorzi personal. Am învăţat că un câine îşi alege stăpânul, nu omul alege să fie stăpânul unui anume câine. Iar atunci când eşti ales ca stăpân, nu înseamnă că ai voie să îţi exerciţi autoritatea asupra câinelui, pentru că orice vietate este liberă şi nu are stăpân – ci doar prieteni de suflet, pentru care şi-ar da, oricând, viaţa!
 |
| Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Aceste minunate fiinţe, animalele, ne dau, de multe ori, lecţii despre iertare, bunătate, înţelegere, ajutor, prietenie. Dacă te numeri printre cei care treceau nepăsători prin faţa lor, te invit ca data viitoare când întâlneşti un animal necăjit, să te uiţi, măcar, la el, şi să încerci să te pui în situaţia lui – oare îţi este bine? Oare el nu are nevoie de o mângâiere, un colţ de pâine, o apă curată?
Pozele şi textul aparţin:
© Adelina Anca F.
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
Chiar mi-a placut ce am citit…am si eu un motanel luat de pe strada chiar
Poate esti interesata de un schimb de link,pareri etc 
astept un raspuns pe blog 
zi faina iti doresc…
Apreciază
E dureros dar realitatea e foarte cruda si am ajusa sa percem ca lucrurile pe care le vedem in jur ne apartin si putin mai valoram si celelate entitati.Tratam animalele ca pe resurse sau simple obiecte ce pot fi aruncate fara remuscari. Asta am ajuns sa fim specia cea mai cruda, dar sa nu uitam ca sunt multi care doresc si cred in egalitatea fiintelor. Omul nu e superior celorlalte animale, nu a fost, nu va fi.
Apreciază
Am un pisoiaș luat de pe strada. Era mic, speriat, bolnăvior, plin de purici și înfometat. L-am numit Stinky, pentru că era tare murdar. Acum e mare, sănătos, și-mi luminează viața
Apreciază
Ma bucur atunci cand aflu ca oamenii ajuta animalele si la ofera un camin sigur si calduros.
Felicitari, dragilor!
Apreciază
Am razbit ca specie in buna parte si datorita animalelor pe care le-am domesticit. Asadar suntem raspunzatori pentru aceste fiinte. Ar trebui sa ne asumam chestia asta!
Apreciază
M-a emoționat până la lacrimi articolul tău. Foarte frumos scris!Semnează: mămica unui cățel, a două pisici și a 4 pești :))
Apreciază
@ Spunsieu, ai dreptate in ceea ce ai scris. Suntem raspunzatori pentru animalele de langa noi.@ Roxana, ma bucur sa aflu ca ai atatea animale! Felicitari pentru ingrijirea a 7 suflete
Apreciază
Foarte frumos si eu sunt o iubitoare de animale, intru in contact cu ele in fiecare zi (sunt medic veterinar) si ma uimesc de fiecare data, sunt minunate, plus ca am o pisica pe care o ador!
Apreciază