Dorul aparţine sufletului

 Dorul...este unul din cele mai frumoase cadouri pe care l-am primit, o dată cu viaţa. Este flacăra ce ne readuce puterea de a merge mai departe. Este lacrima ce ne spală greutăţile, mâna ce ne mângâie sufletul, aducându-ne aminte de oamenii sau de momentele ce ne lipsesc.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Liebster award sau…hai să ne cunoaştem mai bine!

 Iubesc să mă joc! Pentru că îmi simt sufletul mai viu ca niciodată. 

Sursă poză: Google Images

În lumea asta, magia există. Trebuie doar să ai ochi ca să vezi.

 Ţin minte ca şi când ar fi fost ieri. Doar că s–a întâmplat acum aproape trei săptămâni. Era seara. Mă întorceam, fericită şi împlinită, de la serviciu. Deşi ceasul arăta ora 21:00, era destul de multă gălăgie – de, ca în oraş…

 

În ciuda gălăgiei, eu îmi vedeam de drumul meu, focusându-mă pe frumuseţea naturii. Dintr-o dată, ceva s-a întâmplat: mi-am dat seama că în sufletul meu era atâta linişte, încât nici măcar nu mai băgam de seamă gălăgia din jurul meu. Mergeam (ba nu, pluteam, pur şi simplu!); şi liniştea din sufletul meu parcă se răsfrângea, ca un scut, de jur împrejurul meu. În acele clipe, nimic nu mă mai putea speria sau supăra; sau deranja! 

Sursă poză: Google Images