Este dimineaţă. Soarele îmi bate în geam cu razele-i dătătoare de fericire. „Astăzi este o zi importantă!” – îmi spun, în gând.
Înainte să plec mai repet, încă o dată, discursul. Emoţiile mă copleşesc…”oare cum voi spune acest discurs, fără ca emoţiile să îşi pună amprenta asupra calităţii acestuia?„
Îmi adun toate forţele, iau cu mine speranţa, optimismul, încrederea şi plec spre unul dintre partenerii media ai competiţiei SuperBlog – RadioLynx – unde voi vorbi despre animalele abandonate, în cadrul emisiunii „Lume Bună„, realizată de Steliana Moraru. Ajunsă la RadioLynx, trag aer în piept parcă pentru a atrage spre mine toate energiile pozitive şi mă întâlnesc cu Steliana Moraru, gazda emisiunii „Lume bună” şi cu unul dintre bloggerii parteneri – www.nebuloasa.info. În emisiune am fost invitate amândouă, pentru a încerca să schimbăm opinia oamenilor în legătură cu animalele. Am fost foarte fericită atunci când am făcut cunştinţă cu omul din spatele blogului http://www.nebuloasa.info, mai ales că amândouă încercăm să luptăm pentru aceeaşi cauză. După câteva minute în care toate trei am făcut cunoştinţă şi am discutat, pentru a mai scăpa de emoţii, ne pregătim pentru a intra în direct…3…2…1…”am intrat deja în direct?!” – mă întreb, neajutorată, îm gând…am mari emoţii! După un scurt dialog cu Steliana Moraru, vine timpul ca eu să îmi ţin discursul despre animalele abandonate: „Se spune că, atunci când ai grijă de un om, acesta nu îţi va fi, întotdeauna, recunoscător. Chiar mai rău, la un moment dat, îţi poate face necazuri. Atunci |
Sursa poza: arhiva proprie |
Când, însă, ai grijă de un animal, acesta se va reîntoarce la tine întotdeauna, va sta lângă tine atunci când îţi va fi greu, îţi va alina durerile sufleteşti şi îţi va mângâia lacrimile. Oamenii sunt învăţaţi să considere că animalele sunt forme inferioare de viaţă; plecând de la această premisă, oamenii se poartă foarte urât cu animalele, le abandonează, le înfometează, le lovesc, le chinuie. Aşa ne dovedim noi falsa „superioritate”? Noi, oamenii, NU suntem superiori nici animalelor, nici plantelor! Noi toţi – oameni, animale, păsări, plante, pământ – ar trebui să trăim într-o armonie perfectă şi ar trebui să ne dăm seama că noi, oamenii, nu putem trăi fără aer, fără copaci şi plante, fără animale; însă ele fără noi, oamenii, pot trăi liniştite! Nu am înţeles niciodată de ce oamenii simt nevoia să chinuie animalele. Mulţi dintre voi veţi spune că animalele ce trăiesc pe stradă muşcă oamenii. Însă v-aţi gândit că aceste animale au fost cele mai chinuite chiar de oameni? Animalele nu fac decât să se apere, să îşi apere puii şi mâncarea puţină de care au nevoie pentru a supravieţui. Îmi doresc ca fiecare dintre oamenii care au ascultat acest discurs să ajute animalele străzii atunci când trec pe lângă ele, să nu le mai chinuie şă să înveţe să devină empatici. Oare voi, dacă aţi fi în locul acestor animale ale străzii, cum aţi reacţiona? Ce aţi face ca să supravieţuiţi, într-o lume în care există oameni care vă bat, vă chinuie şi vă înfometează?„
 |
Sursa poza: arhiva proprie |
După ce am terminat discursul, am fost foarte fericită observând că am reuşit să îmi îndeplinesc şi această dorinţă.
M-au încântat nespus de mult reacţiile pozitive ale ascultătorilor, care au spus că vor încerca să îşi schimbe atitudinea faţă de animale.
La doar câteva zile de la discursul meu, partenerul media al competiţiei SuperBlog – Comunicate de presă – m-a contactat pentru a mă întreba dacă sunt de acord să posteze discursul meu, sub formă de articol, pe site. Binînţeles că am fost foarte fericită auzind această propunere şi le-am trimis articolul aferent discursului. După această minunată întâmplare, m-am hotărât să scriu, săptămânal, câte un articol despre animalele şi oamenii mai puţini norocoşi, pentru a încerca să lupt cu mentalităţile greşite şi să le scimb cât pot de mult pentru că o lume cu mentalitate sănătoasă este o lume frumoasă!
- Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014.
© Adelina Anca F.
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
Felicitari pentru aparitie! E greu sa nu ai emotii. Eu dupa cateva aparitii la tv inca tremur in fata camerei cel putin pe inceputul transmisiunii. Cel putin Direct-ul e foarte greu de gestionat! Felicitari pentru crezul tau, dar sper sa nu fie dus la extrem asa cum am mai vazut ca se intampla cu reprezentanti ai unor ONG-uri de prin capitala.
Apreciază
Sunt aici numai 600 de cuvinte? :))
Apreciază
@Aditza, acest articol este pura fictiune, a fost scris pentru un concurs! Insa da, incerc sa ajut cat pot animalele.@Alina, sunt fix 640! :)) Nu am stiut ce sa mai sterg
Apreciază
Sunt fix 657, conform "Word counter" si fix 659, conform "Microsoft word". :))
Apreciază
:)) Mie MW imi numara 640. Fara titlu si fara: "Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014.© Adelina Anca F. © Life&Soul":D
Apreciază