De când sunt mică, îmi place să citesc. Îmi aduc aminte că, prin clasa a opta, îmi făcusem, în camera mea, un loc special amenajat pentru citit. Adoram să mă ghemuiesc acolo, sub fereastră, mai ales când ploua. Aveam, pe jos, peste covor, o pătură grosă şi moale. Caloriferul mă încălzea, ploaia îmi cânta cea mai frumoasă muzică, iar cartea ce o citeam, parcă fără să îmi mai pese de nimic altceva, mă conducea într-o altă lume…o lume a ficţiunii. Atunci, ţin minte, îmi plăcea să citesc alături de o cană de ceai fierbinte. Sau alături de o cană cu lapte, cacao şi scorţişoară. Sau ciocolată caldă. Acum, am aceleaşi preferinţe, doar că, atunci când cafeaua îşi face apariţia în acest trio perfect – carte, ploaie, căldură – totul devine magie!
Da, cărţile nu sunt altceva decât magie. Magie în cuvinte. În mirosul inconfundabil al cărţilor vechi sau al cărţilor nou deschise. În povestea în care mă afund din ce în ce mai mult, pe măsură ce citesc. Magie este faptul că, atunci când citesc, simt cum intru într-o altă lume…în lumea cărţii. În povestea ei. În mintea personajelor. În sentimentele lor. Trăiesc, alături de ei. Le trăiesc lacrimile sau zâmbetele, înfrângerile sau reuşitele, durerile sau fericire. Trăiesc în timp ce citesc. Citesc şi trăiesc!
„– Ce amintiri frumoase!” – îmi spun în timp ce beau o cafea cu scorţişoară şi fumez o narghilea, în intimitatea casei mele…”- Azi…este o zi specială. Nu ştiu de ce, însă este ceva în aer. Ceva…” – îmi mai spun şi mă uit în jur, în timp ce fumul de la narghilea parcă desenează o carte deschisă…
„- Ce imaginaţie pot să am! Cum să văd o carte…în aer?! Cred că voi merge la bibliotecă azi. Am nevoie de linişte. De cărţi. De acel ceva ce numai o bibliotecă mi-l poate oferi…„
Zis şi făcut, m-am pregătit şi am plecat înspre bibliotecă. Nu îmi putea lua gândul de la acea carte desnată din fumul de la narghilea. Era…mult prea perfect realizată! „- Ciudat…totul pare ciudat azi…ciudat, dar atât de frumos…” – îmi spun şi merg mai departe…
Ajunsă la bilbiotecă, încep să mă plimb printre rânduri şi rânduri de cărţi. În timp ce mă plimb, încercând să aleg o carte pe care să o citesc, ceva îmi distrage atenţia: văd mulţi oameni ce stau în faţa unei uşi închise. Pe uşă scrie: „BINE AŢI VENIT PE STRADA FICŢIUNII!„
Curioasă din fire, întreb oamenii ce se întâmplă aici. Aflu că uşa se va deschide în curând. Până atunci (cică) este surpriză. „Bine bine, surpriză…dar eu vreau să aflu ce-i dincolo de uşă…” – îmi spun, uşor deranjată de răspuns.
Nu după mult timp, uşa se deschide, iar oamenii se înghesuie, pentru a intra pe Strada Ficţiunii. Aştept să intre ei, apoi intru şi eu…”- wow…„, este tot ce pot spune atunci când văd cât de frumos este amenajată această stradă. De o parte şi de alta a străzii sunt copaci ce au, în loc de frunze, cărţi în miniatură. Sus, în aer, sunt câteva zeci de lampioane pe care scrie Editura ALL. Strada este luminată doar de aceste lampioane, iar atmosfera este boemă. Observ cum Strada Ficţiunii este împărţită în cinci alei, care se numesc: Clasic, Contemporan, Bestseller, Crime şi Lista lui Alex. Ștefanescu. Aleg să merg pe aleea Contemporan.
 |
| Sursă poză: http://www.all.ro |
Păşesc, cu grijă, pe Aleea Contemporan şi, pentru câteva clipe, nici nu ştiu unde să mă uit mai întâi. Totul mi se apre nou, magic, frumos. Totul este, aici, lectură. Carte. Pagini. Poveşti. Personaje din cărţi. Un domn amabil şi zâmbitor îmi oferă o carte. „- Bună, draga mea! Nu te speria, aceasta este lumea în care te poţi recrea, după ce ai dat nas în nas cu haosul din lumea ta reală. Ia cartea aceasta, fă-te comodă pe iarbă, sub un copac cu cărţi şi citeşte…” – îmi mai spune el, apoi pleacă.
 |
| Sursă poză: http://www.all.ro |
Titlul îmi palce foarte mult, aşadar mă hotărăsc să stau, câteva clipe, şi să răsfoiesc cartea. Aflu că este vorba despre un sat din munţii Chinei, unde oamenii sunt fericiţi. Fericirea lor se sfârşeşte însă, atunci când începe să ningă, recolta se strică, iar oamenii nu mai au ce mânca. Prefectul vine cu o idee ce va aduce satului bani şi faimă.
În timp ce citesc, parcă mă transpun în povestea cărţii. Văd cum cuvintele din carte se transformă într-un film, ce se derulează chiar în faţa mea. Citesc, îmi imaginez, văd…Citesc, intru în povestea cărţii, reuşesc să cunosc satul şi oamenii. Reuşesc să le observ mirarea, atunci când începe să ningă. Bucurie şi tristeţe, viaţă şi moarte. „– Această carte este însăşi viaţa: viaţa cu suişuri şi coborâşuri.„, îmi spun şi merg, mai departe, pe Aleea Contemporan din Strada Ficţiunii.
Merg ce merg, minunându-mă de frumuseţea cărţilor, până când aud:
„- Concurs…mare concurs! Vă invit, lângă mine, pentru a-mi spune de ce credeţi că Strada Ficţiunii trebuie circulată intens, iar eu că voi da un premiu garantat!„
„De ce nu?” – îmi spun şi merg, curajoasă, la microfon: „- Bună ziua! Numele meu este Adela. De ce cred că Strada Ficţiunii ar trebui să fie intens circulată? Pentru că eu cred în lectură! Cred în cărţi, în poveşti, în personaje. Fiecare dintre noi poate avea propria Stradă a Ficţiunii, doar dacă citeşte! Fiecare carte citită ne dezvăluie încă o parte din această frumoasă stradă. Citind o carte, mai facem câţiva paşi pe Strada Ficţiunii. Şi este atât de frumos! Mi se pare magic să văd că această stradă, realizată de Editura All, este atât de aglomerată. Înseamnă că, încă, mai avem speranţe. Speranţe pentru copii, pentru o lume mai bună, pentru oameni mai frumoşi şi mai sănătoşi psihic. Înseamnă că, încă, există părinţi care le citesc copiilor, înainte să adoarmă, poveştile nemuritoare ale copilăriei. Încă mai sunt oameni care se relaxează alături de o carte bună. Încă mai sunt adolescenţi care citesc. Circulaţi! Circulaţi, cât puteţi de des, pe Strada Ficţiunii! Şi nu veniţi singuri…mai aduceţi prietenii, familia. Arătaţi-le cât este de frumoasă lumea cărţilor!„
 |
| Sursă poză: http://www.all.ro |
La sfârşitul discursului meu, am mai primit o carte: „Mozart de trezeşte„, scrisă de Eva Baronsky. Răsfoind cartea cu o curiozitate de nestăvilit, aflu că Mozart ajunge, de pe patul de moarte, în Viena zilelor noastre. Trecerea de la lumea cu care el era obişnuit la cluburi, muzică, trafic, îl sperie. Află, printr-un mandat primit de la Dumnezeu, că are de dus, la bun sfârşit, aşa numitul Requiem. Totuşi, el nu ştie ce îi va pregăti destinul…
Marcată, într-un sens bun, de povestea cărţii, mă aşez la umbra unui copac cu cărţi şi îl privesc…pe el…pe Mozart. Îmi imaginez cum aş fi reacţionat eu dacă eram în locul lui. „Şi dacă această carte este despre mine? Despre noi, oamenii? Despre fiecare suflet în parte?” – mă întreb şi deschid cartea…de cum o deschid, simt un fel de cutremur şi…
…mă trezesc, foarte obosită, în patul meu. „- Ceeeee? Ce s-a întâmplat? Unde sunt? Strada Ficţiunii a fost doar un vis? Nu se poate!” – îmi spun, uitându-mă în jurul meu. Îmi recunosc camera. Apoi realizez că sunt în pat. Văd, lângă mine, cele două cărţi, Bucuraţi-vă de viaţă şi Mozart se trezeşte. „– Ah, nu a fost un vis. Chiar am fost pe Strada ficţiunii. Ea chiar există!” – îmi spun şi încep să citesc una din cărţi…
- Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014
© Adelina Anca F.
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
Un vis foarte frumos! Imi dau seama cat iti plac cartile. Intr-adevar, Strada Fictiunii este o colectie reusita a editurii ALL.
Apreciază
Multumesc frumos! Da, au o colectie superba si eu ador cartile!
Apreciază