Cufărul cu amintiri – săptămâna 14

 Joi, 17 iulie:

Sursa poza: Google Images

Plimbându-mă cu o prietenă, am întâlnit o fetiţă (alături de mămica ei) tare zâmbăreaţă şi sociabilă. Pitica ne zâmbea şi vorbea cu noi. Ba mai mult, era şi darnică…a vrut să ne dea şi apă şi biscuiţi. :)) Ea mi-a înseninat ziua şi, recunosc, nici acum nu am uitat cât de frumos poate zâmbi un copil atât de mic si cât bine poate face…

Cufărul cu amintiri – săptămâna 13

 Joi, 10 iulie:

Sursa poza: arhiva proprie

Într-o zi aşa de frumoasă, am ales să petrec timp cu mama mea. Ne-am plimbat câteva ore pe jos, am vorbit, am glumit, am râs…

Este important să încercăm să ne găsim, din când în când, timp şi pentru familie. Pentru oamenii dragi. Pentru oamenii pe care îi iubim cel mai mult. Pentru că timpul petrecut lângă aceşti oameni devine timp de nepreţuit. Fiecare clipă petrecută astfel, ne îmbogăţeşte sufletul cu încă o amintire minunată…

Cufărul cu amintiri – săptămâna 12

 Joi, 3 iulie:

Sursa poza: arhiva proprie

După ce am petrecut câteva zile în căutarea perechii perfecte pentru părul meu, iată că am găsit…acest şaten caşmir de care m-am îndrăgostit pe loc! A fost dragoste la prima vedere şi…ne-am şi căsătorit! :)) Cum am cumpărat vopseaua, i-am şi făcut cunoştinţă cu părul meu şi aşa…a început o nouă şi puternică (sper) poveste de dragoste! :))

Cufărul cu amintiri – săptămâna 11

 Joi, 26 iunie:

Sursa poza: Google Images

Oficial, am terminat şi cu s(tr)esiunea asta! Nu îmi vine sa cred că pot uita de formule, de toceală, de matematică, de contabilitate, de bilanţ contabil şi de calculator!

Oficial,  până la anu’, nu mă mai întâlnesc cu stresiunea…cel puţin teoretic! 

Cufărul cu amintiri – săptămâna 10

 Joi, 19 iunie:

Sursa poza: Google Images

Este una din melodiile care îmi schimbă, în bine, starea de spirit. 

„Je ne veux pas travailler
Je ne veux pas déjeuner
Je veux seulement l’oublier
Et puis je fume„

Cufărul cu amintiri – săptămâna 9

 Joi, 12 iunie:

Sursa poza: arhiva proprie

Azi am ales să las în urmă Bucureştiul (şi, implicit, toate amintirile pe care vreau să le uit) şi am plecat la Baloteşti.

Pe drum, în maxi-taxi, mi-am pierdut, pur şi simplu, privirea în zare şi…mi-am lăsat gândurile să zboare…să zboare departe de mine şi de lumea mea…să zboare printre nori, printre copaci, printre flori. Am lăsat vântul să îmi trieze gândurile…”vântule, te rog…ia-mi gândurile ce îmi ard sufletul şi lasă-mi doar gândurile ce mi-l mângâie…!„

Nu m-am putut abţine să nu fac o poză, din maxi-taxi, la frumosul peisaj…

Vineri, 13 iunie:

Sursa poza: arhiva proprie

M-am destins, cu familia, la o cafea…lângă fântână. 

Avem nevoie de o aşa evadare…

Sâmbătă, 14 iunie:

Sursa poza: arhiva proprie

Cireşe zâmbăreţe…de când le aşteptam! :))

Învaţă să zâmbeşti, chiar şi atunci când simţi că nu mai ai pentru ce. Vei vedea că un simplu zâmbet îţi va schimba, în bine, starea de spirit…zâmbelte-ţi ţie şi vei fi mai liniştit/ă şi mai fericit/ă…:)

Duminică, 15 iunie:

Sursa poza: arhiva proprie

Pentru că a plouat atât de frumos, am ales să mă plimb în parc şi să vorbesc, la telefon, cu oamenii dragi, pe care, momentan, nu îi pot vedea…

Atunci când vrei să faci ceva ce crezi că te-ar putea face (mai) fericit/ă, nu ezita şi fă acel lucru…chiar dacă îl vei face singur/ă!

Luni, 16 iunie:

Sursa poza: arhiva proprie

 Azi am „împlinit” 100 de articole publicate pe blog! Şi am fost tare mândră de această realizare!

Mi-am dorit de mult timp să am un blog de care să mă ocup serios, în care să postez (măcar) săptămânal, cu care să particip la concursuri (şi nu doar pentru a participa, ci pentru a şi câştiga câte ceva). 

Era o vreme în care citeam alte bloguri şi mă gândeam că eu nu voi putea nicicând să realizez ceea ce au relizat alţi bloggeri…însă, încet încet…visul acesta iată că se realizează…şi e minunat să vezi cum visele tale prin aripi către propria-ţi realitate!

Marţi, 17 iunie:

Azi am primit cartea pe care mi-am dorit-o de mult timp! Am fost foarte entuziasmată văzând autograful de la Radu F. Constantinescu şi nu m-am putut abţine să nu mă apuc, cât mai repede, de…devorat cartea…cuvânt cu cuvânt, rând cu rând, pagină cu pagină…!

Mi-a plăcut foarte mult ideea lui Radu de a pune, după anumite paragrafe, melodii superbe! Melodii ce se potrivesc întocmai cu paragraful ce tocmai s-a încheiat…în ritm de dans!  Aşa, oamenii sunt ajutaţi să redescopere ce înseamnă, într-adevăr, muzica bună. Aşa, cultura noastră generală mai creşte puţin. Mai redevenim oameni. Ascultăm muzică de calitate şi citim…ce poate fi mai frumos?

Mi-a plăcut mult şi faptul că, în carte, sunt câteva rânduri cu „…” unde noi, cititorii, putem completa, după indicaţiile date de Radu. Superb! Aşa simţim că, indirect, am contribuit, şi noi, la această carte…simţim că avem o carte…unică. Pentru că este completată de noi.

Nu mă pot abţine să nu scriu câteva citate care mi-au rămas în inimă:

„Clipă, nu te opri defel. Eşti atât de furmoasă, încât vreau să văd ce urmează. Vreau să văd cine urmează.„

„Legile lumii zdrobesc oasele din aripi, pentru că sunt legi strâmbe impuse de frică.„

„Eu însumi sunt rupt din soare. Atomii mei au conscut şi vremuri mai grozave, au făcut parte din planuri colosale şi nu se sperie, probabil, nici de starea de temporară cădre care sunt eu.„

„Sunt pur şi simplu prea multe minuni pe lume ca să mai atragă atenţia cuiva.„

„E nevoie de timp liber doar pentru dragoste. Citită, ascultată, privită, pipăită, zdrobită ca boaba de strugure în dinţi. Dragostea care pătează – păstrează, primează – perimează, purifică. La 400 de grade. Înroşeşte – înrobeşte, înaintează – întinează […]„

Sursa poza: arhiva proprie

Miercuri, 18 iunie:

Am reuşit, azi, să îmi fac un aranjament frumos de…vară! Cu gărgăriţe îndrăgostite, ursuleţ, inimioarele primite de la cei mai dragi copii, cu flori şi cu fluturi…mi-am adus vara în cameră!

Sursa poza: arhiva proprie

Adelina Anca F.

Cufărul cu amintiri – săptămâna 8

 Joi, 5 iunie:

Iată că s-au împlinit, deja, două luni de când am început acest frumos proiect. Ziua 50…jumătatea proiectului!  Recunosc că mi-a fost destul de greu să îl continui, însă, privind în trecut, sunt tare mândră de ceea ce am realizat! Sunt mândră, mai ales, pentru că nu am abandonat acest proiect.  

Nici nu ştiu cum şi când au trecut primele 50 de zile, dar au trecut foarte repede şi s-au schimbat foarte multe! Viaţa mea a luat o întorsătură de care, la început, mi-a fost frică. Acum însă…nu pot decât să spun că sunt mândră de mine, pentru că am reuşit să mă ridic şi am realizat cât pot fi de puternică, de fapt…

Să vă fac cunoştinţă cu maimuţicile haioase care nu se mai despart de cana mea. :)) 

În fiecare dimineaţă, ei sunt aliaţii mei de nădejde! Nu ştiu ce m-aş face fără trusa mea de machiaj! Însă, mai presus de orice, nu ştiu ce m-aş face dacă nu aş reuşi, dimineaţa, să îmi readuc zâmbetul pe buze. Dragelor, am învăţat că degeaba ne machiem perfect dacă ieşim din casă posomorâte, încruntate şi cu chef de ceartă. Unul dintre cele mai frumoase machiaje ale unei femei este zâmbetul. Aşadar, atunci când mă machiez, haioasele maimuţe nu mă lasă la greu…în fiecare dimineaţă, ele au grijă să îmi „tatueze” şi un zâmbet! :))

Vineri, 6 iunie:

Cum am ajuns la mama, am cunoscut-o pe…amanta lui Shany. M-am jucat şi eu puţin cu ea şi e foarte prietenoasă, aşa că Piki (soţia lui Shany) nu ar trebui să fie (foarte) geloasă! :)) 

Lăsând gluma la o parte, m-a uimit faptul că Piki este geloasă pe căţeluşa din imagine. Când ea venea la Shany, Piki se punea între ei doi şi o mârâia. 
Iată, dragele mele şi dragii mei, că şi animalele au sentimente, şi ele iubesc, simt trădarea, simt supărarea, fericirea, iubirea. Şi ele sunt geloase. Şi ele trăiesc, ca şi noi…doar că animalele faţă de noi, oamenii, ştiu ce înseamnă să se dăruiască întru totul persoanei care au grijă de ele. Ştiu să line, să mângâie şi să stea alături de oameni, fără să ceară nimic în schimb. Noi însă…noi….mai avem de învăţat multe de la animale! Păcat că nu realizăm acest lucru…

Sâmbătă, 7 iunie:

De mult timp vroiam să îmi iau o geantă nouă şi…iată că a venit timpul pentru a-mi îndeplini această dorinţă. Recunosc că nu mi-am cumpărat-o când am vrut eu, ci când…s-a nimerit!

În viaţă, totul se întâmplă atunci când trebuie, nu atunci când vrem noi. Dorinţele devin realitate atunci când le vine rândul, nu atunci când începem noi să ni le dorim.

Învaţă să ai răbdare şi să te lupţi pentru ceea ce îţi doreşti. Învaţă, în acelaşi timp, să te retragi atunci când observi că ceea ce îţi doreşti nu se poate îndeplini. Atunci când cineva sau ceva trebuie să plece din viaţa ta, fii sigur/ă că destinul a pregătit ceva mai bun pentru tine…trebuie doar să laşi în urmă ceea ce trebuie lăsat şi să îţi deschizi ochii, inima şi mintea pentru a primi, în viaţa ta, oamenii mai potiviţi şi lucrurile mai bune.

Duminică, 8 iunie:

Azi m-am destins, împreună cu două dintre prietenele mele, cu un cocktail alcoolic. 

Ecuaţia perfectă pentru distracţie? 

Super prietene + EU + cocktail alcoolic + prăjitură + cafea + cafenea = DISTRACŢIE!  

:))

Luni, 9 iunie:

Încet încet…încep să îmi revin! Încep să redevin fericită, împlinită şi…încep să mă ridic!

Când vezi că reuşeşti să treci cu bine peste orice piedică (cu ajutorul oamenilor dragi din jurul tău)…asta da fericire! 

Este un sentiment minunat! Este minunat să vezi că oamenii dragi îţi sunt alături şi în clipele grele…mai ales în acele clipe! Este minunat să te simţi iubit/ă şi preţuit/ă în aceste clipe. Este minunat ca, atunci când îţi este greu, să primeşti un umăr pe care să poţi plânge, un sfat, o vorbă bună, un zâmbet cald, o mângâiere pentru suflet…

Am învăţat că este bine să las trecutul în urmă. Ce a fost, s-a dus şi nu va mai fi. Oricât de mult mă doare, ştiu că trebuie să las în trecut oamenii care m-au părăsit. Ei au ales să se rupă de mine, de prezentul meu şi de viitor. Ei au ales să ne mai lege doar trecutul. Aceşti oameni trebuie să rămână doar un trecut frumos! Nu trebuie să îi lăsăm să reintre în viaţa noastră, atunci când se vor întoarce!

Marţi, 10 iunie:

Astăzi am mai scăpat de un examen din sesiunea de vară. Sunt mândră de ceea ce am realizat la acest examen, având în vedere că a fost cel mai greu şi având în vedere că am trecut printr-o perioadă foarte grea. Am ajuns, cu bine, la jumătatea sesiunii şi sunt sigură că, la ultimele două examene, voi reuşi performanţe şi mai bune…pentru că vreau şi pentru că pot să trec peste orice piedică!

Miercuri, 11 iunie:

O zi minunată şi plimbare în parc. Deşi nu am avut cu cine să mă plimb, am ales să merg singură în parc. Pentru că aveam nevoie de aer, de natură, de mine şi…atât!

Cunosc oameni care nu vor să se plimbe singuri, deşi, în acel moment, şi-ar dori să iasă, dar nu au cu cine…sincer, îmi este milă de aceşti oameni pentru că realizez că fericirea lor depinde de ceilalţi oameni.

Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în utlima lună a fost aceea că trebuie să învăţăm să fim fericiţi cu noi înşine şi atât! Fericirea noastră nu trebuie să depindă de alţi oameni sau de alte lucruri, ci strict de noi!

Adelina Anca F.

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

2 gânduri despre “Cufărul cu amintiri – săptămâna 8”

1. Spunsieu

   Imi place ca ai moralul la cote ridicate, am si uitat cum era in sesiune. Si mi-a placut citatul, are o agresivitate care face sa circule adrenalina.

   Apreciază

    13TH IUNIE 2014 LA 4:22 PM EDITARERĂSPUNDE
2. Adela Anca

    Acel citat nu trebuie tratat ca fiind agresiv. Este, pur si simplu, un mod de a ma ajuta sa trec peste anumite piedici…Chiar vroiam sa precizez in articol faptul ca, prin acel citat, nu vreau sa instig la razbunare, ci la dorinta de a reusi sa te ridici, fara sa te mai uiti in urma la ceea ce ai pierdut. Si moralul meu…da, in sesiune trebuie sa fie la cote maxime…fie ca vrea, fie ca nu! 

   Apreciază

    13TH IUNIE 2014 LA 4:45 PM EDITARE

Cufărul cu amintiri – săptămâna 7

 Joi, 29 mai:

Sursa poza: arhiva proprie

De Înălţare, mi-am găsit un prieten de nădejde…:)) A prins viaţă şi oul care…nu a vrut să se lase mâncat. :))

Vineri, 30 mai:

Sursa poza: arhiva proprie

Azi am avut grijă de floricelele primite de ziua mea. 

M-am bucurat să observ că au rezistat destul de mult şi că sunt, încă, frumoase şi bucuroase. 

Florile simt dacă sunt sau nu iubite şi răspund la fel…

Sâmbătă, 31 mai:

Sursa poza: arhiva proprie

Şi azi am continuat să am grijă de floricelele primite de ziua mea. Acestea s-au uscat frumos, aşa că am decis să le mai păstrez…arată foarte bine şi îmi înseninează clipele.

Am învăţat, de-a lungul timpului, că este important să ne înconjurăm cu lucrurile ce ne aduc zâmbete în suflet şi pe chip, linişte şi calm…

Am învăţat că este important să fim alături de oamenii dragi, atunci când trec prin momente dificile şi am învăţat că, atunci când trecem prin momnente grele, oamenii care ne aşteptăm să ne fie alături nu ne vor fi, iar oamenii care nu ne aşteptăm să ne fie alături, ne vor susţine întru totul.

Duminică, 1 iunie:

Sursa poza: arhiva proprie

Chiar dacă am primit desenul mai demult, azi (de ziua copilului) realizez că este cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la unul dintre copiii cei mai dragi mie. 

Cu toţii păstrăm, undeva în suflet, o comoară de nepreţuit – amintirea vie a copilăriei!

Atunci când simţi că viaţa devine prea grea, evadează în tărâmul magic al propriei tale copilării, tărâm pe care îl ai mereu cu tine, acolo…în sufletul tău!

Luni, 2 iunie: 

Sursa poza: arhiva proprie

Azi am avut primul examen din sesiunea de vară. Deşi am avut o perioadă destul de grea, am resuşit să trec, cu bine, de acest prim examen şi…după ce l-am terminat, m-am răsfăţat, împreună cu colegele, cu o super cafea…în trei culori. 

Marţi, 3 iunie:

Azi m-am bucurat de ploaie…m-a prins (fără umbrelă) şi…am mers, liniştită, mână-n mână cu ploaia…am primit-o, lângă mine, ca pe o veche prietenă, i-am zâmbit şi i-am permis să îmi şteargă amintirile grele, ce îmi îndurerau mult prea mult sufletul. I-am permis să îmi şoptească muzica ei, să îmi şteargă lacrimile şi să îmi cureţe sufletul de greu…

Atunci când plouă, observ cum oamenii se feresc de picăturile năstruşnice ale cerului. Intră în panică, ţipă, fug…de parcă ar cădea piatră, nu apă! 

Pe de o parte mă amuză situaţia însă, pe de altă parte…îmi este milă de aceşti oameni!

Realizez că sunt oameni care nu mai merg pe jos, nu se mai bucură de natură, de soare, de ploaie, de vânt…oare pentru ce mai trăiesc aceşti oameni? 

Am ajuns să trăim ca nişte roboţi, pentru că societatea vrea să ne transforme pe toţi…majoritatea oamenilor uită care sunt adevăratele valori omeneşti şi se lasă, mult prea uşor, transformaţi de către societate!

Am uitat să mai trăim! Am uitat să ne bucurăm, am uitat să observăm, să ascultăm, să comunicăm şi am uitat să fim OAMENI…nu mai suntem de mult timp oameni…suntem, pur şi simplu, roboţi…

Dacă mi-aş putea pune o dorinţă care să se realizeze, mi-aş dori, din tot sufletul, ca oamenii să reînveţe să fie OAMENI!

Sursa poza: Google Images

Miercuri, 4 iunie: 

Sursa poza: arhiva proprie

Azi am găsit ştrumfiţa pierdută…printre floricele! :)) 

Chiar mă gândeam la ea zilele trecute, dar nu credeam ca o mai am. 

M-am bucurat ca un copil când am găsit-o şi i-am găsit un loc de cinste în camera mea…m-am înconjurat de înca un lucru ce îmi aduce fericirea…:)

Adelina Anca F.

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

2 gânduri despre “Cufărul cu amintiri – săptămâna 7”

1. Anonim

   frumos. abia astept continuarea

   Apreciază

    9TH IUNIE 2014 LA 11:10 PM EDITARERĂSPUNDE
2. Adela Anca

   Multumesc! Si eu…astept continuarea! 

   Apreciază

    10TH IUNIE 2014 LA 3:22 AM EDITARE