Viaţa este o roată care nu ştie să încetinească!

 Astăzi, îţi voi spun o poveste…o poveste despre viaţă. Despre cum viaţa ne răsplăteşte, întorcându-ne tot binele făcut sau ne învaţă lecţii importante, întorcându-ne tot răul făcut…cu sau fără voia noastră. 

Roata este rotundă…dar ştiai deja! Ce ne facem, însă, atunci când ne dăm seama că viaţa este exact ca o roată? O roată ce nu se opreşte niciodată. O roată ce nici măcar nu încetineşte! 

Sursa poza: Google Images

 Ca orice om (a)normal, vei încerca să păcăleşti roata vieţii. Să nu îmi spui că nu te-ai gândit (şi că nu ai trecut la fapte), măcar o dată, să faci vreo greşeală (în folosul tău, evident), fiind sigură/ă că nimeni nu va observa ceea ce ai făcut sau că cei din jurul tău te vor ierta şi vor trece cu vederea. Recunosc, eu am făcut asemenea greşeli şi nu o dată…(vezi, eu am recunoscut…acum, ştiind că nu eşti singura/singurul, poţi recunoaşte liniştit/ă :)…). Am făcut greşeli pentru a-mi fi mie mai bine, crezând că cei din jurul meu vor închide ochii…şi da, i-au închis, nu mi-au spus nimic, iar eu mi-am văzut, liniştită şi fericită, de viaţă. Până când…am făcut cunoştinţă cu…roata vieţii! Roata vieţii, o roată vie şi foarte atentă…am învăţat că nu  îi scapă nimic!

Am învăţat că, atunci când oamenii cărora le-am greşit nu îmi spun nimic (iar eu cred că am scăpat), viaţa are grijă, întotdeauna, să îmi întoarcă, mai devreme sau mai târziu, răul făcut. Viaţa înclină balanţa. Atunci când mă aştept mai puţin, primesc lecţii valoroase (uneori mai puţin dureroase, alteori extrem de dureroase) de viaţă. Acestea sunt momentele în care îmi dau seama că roata vieţii nu stă o clipă, că ea are grijă să ne întoarcă, exact ca un bumerang, tot ceea ce lăsăm, bun sau rău, în urma noastră.

Sursa poza: Google Images

Am învăţat că nu trebuie să mă răzbun pe oamenii care mi-au greşit. Ştiu că viaţa le va întoarce răul pe care mi l-au făcut, atunci când se vor aştepta mai puţin.

Deseori, atunci când cineva mi-a greşit, mi-am dorit să mă răzbun. Mi-am făcut fel şi fel de planuri, însă niciodată nu am fost în stare să le pun în practică. Pentru că nu are rost să fac rău nici măcar oamenilor care m-au dezamăgit cel mai mult. Pentru că ştiu că nu aş putea să mă împac cu mine, dacă aş face rău, cu bună ştiinţă, cuiva. Pentru că ştiu că viaţa va avea grijă să dea fiecărui om exact ceea ce a lăsat în urmă…

Am observat că dorinţa de răzbunare, chiar dacă nu este pusă în practică, funcţionează ca un scut împotriva tristeţii, a trădării, a jignirii, a furiei, a dezamăgirii…am învăţat că nu trebuie să mă feresc de această dorinţă, atâta timp cât nu este pusă în practică şi atâta timp cât aceste gânduri sunt inofensive. Deseori, mintea noastră aşa se descarcă. Atunci când ştim că nu putem face un lucru, însă ne-am dori să se materializeze, nu ne rămâne decât să ne imaginăm că îl facem. 

Henri Lacordaire spunea frumos: „dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă„. Iartă, dar nu uita, aş adăuga. Este bine să nu te întorci la omenii care te-au dezamăgit pentru că, dacă au făcut-o o dată, o vor mai face. Este bine să nu pui în practică gândurile de răzbunare şi este bine să nu le creezi, în mintea ta, un loc propice pentru a se dezvolta. Învaţă să te ocupi de lucrurile ce îţi aduc fericire şi, în timp, vei vedea că tot binele făcut se va întoarce asupra ta.
 
Cea mai preţioasă lecţie pe care am primit-o de la viaţă a fost aceea că viaţa este o roată care nu ştie să încetinească! 

© Adelina Anca F.