În această magică noapte vreau doar să mă răsfăţ

 Deşi mă simt obosită - ochii mi se lasă îngreunaţi şi, sub puterea nopţii, sufletu-mi joacă. Îmi joacă şi râde. Cântă şi descântă. Îl simt, îi zâmbesc şi şoptesc: "azi...azi sunt Sânzienele"...azi...azi magia se apropie, de sufletul meu, din ce în ce mai repede. 

 

 În această magică noapte vreau doar să mă răsfăţ. Să îmi prepar un ceai cald şi să stau la taclale cu sufletul meu. Vreau să dansăm, pe muzica ce mă înalţă până acolo, pe lună...

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

 

Îmbrăţişare

         Ştii, îmi e dor! Dor de ceea ce atunci era normal. Îmi vreau prietenii aroape, din nou. Te vreau pe tine, dragul meu, alături. Vreau ca animalele iubite să mă aştepte, seara, acasă. Cu ochiişorii sclipitori. Cu fericire. Cu joacă. Cu iubire.

Îmi e dor de momente. De amintiri. De mângâieri.

Închid ochii. Mă îmbrăţişez. „Dacă nu eu, atunci cine îmi poate alina acest dor?”

Dorul de îmbrăţişare doare. Doare mai ales când ştii că eşti departe de cei dragi. Doare şi atât. Apoi trece. Sau...te păcăleşti doar că a trecut?!

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Furtună de emoţii. Labirint de amintiri

         Furtună de emoţii...aşa a fost viaţa mea. Amintiri. Curcubeu în suflet. Furtună de emoţii. Zâmbete. Lacrimi. Atât ne lasă viaţa ce trece, pe lângă noi (sau...prin noi) ca o furtună: amintiri. Lacrimi zâmbitoare în ochi. Secetă în suflet.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

 

Nu îţi căuta jumătatea! Eşti complet/ă!

 Am învăţat, de-a lungul timpului, să mă respect; să mă iubesc. Am înţeles că nu este nevoie să îmi aştept jumătatea, pentru că sunt un întreg. Aşadar, nu trebuie să aştept pe nimeni pentru a mă face fericită. Pur şi simplu, fericirea este cu mine. Mereu. Sunt fericită şi atât. Ştiu că, pentru mine, îmi sunt îndeajuns. Întotdeauna am gândit aşa şi am ştiut, în sufletul meu, că tot ceea ce este mai bun mă va urma.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Minute de relaxare

 Uneori, îmi doresc ca timpul să fie de partea mea. Vreau să am mai mult timp pentru mine, pentru lucrurile cu adevărat importante, pentru sufletul meu. Nu ştiu cum se face, însă observ cum timpul, din ce în ce mai des, se...restrânge. Trece din ce în ce mai repede. Azi e duminică? Nu...azi e marţi. Oh...e deja vineri??? S-a şi făcut iar duminică şi a zburat deja...e luni. 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

DIY, pentru o casă cu suflet

 Îmi place să creez. Am descoperit latura aceasta a mea, de mică. Ţin minte cum, acum mai bine de zece ani, stăteam la fereastră şi pictam ceea ce vedeam de la geam. Pictam, apoi semnam "tabloul" şi mi-l puneam în camera mea, pe perete. Atunci, ca şi acum, adoram să îmi schimb "înfăţişarea" camerei la fiecare anotimp. Cum începea primăvara, vara, toamna sau iarna, eu îmi amenajam camera în concordanţă cu anotimpul şi cu...ceea ce îmi dicta sufletul.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Nebunie şi culoare - o nuntă ruptă din filmul imaginaţiei mele

 Am observat că, încă, femeile aşteasptă prinţul pe cal alb şi...o nuntă ca în filme. Aşteaptă, cu emoţie şi nerăbdare, momentul în care vor îmbrăca rochia albă, apoi aşteaptă momentul în care vor deveni mămici, apoi aşteaptă...

...şi tot aşteaptă. Nu şi eu! Sunt o feministă convinsă şi îmi place să îmi trăiesc viaţa, fără să aştept ceva anume. Pur şi simplu, mă bucur de moment. Iubesc clipa. Dansez cu prezentul. Dansez cu fericirea...fericire...

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Proiect cu năbădăi

 Se spune că, atunci când ai cea mai mare nevoie de ceva anume, ei...atunci acel ceva se strică! Şi, cum o problemă nu vine niciodată singură, mă mai trezesc şi cu piciorul în ghips. Să îţi povestesc...s-a întâmplat acum câţiva ani. Câţi exact? Nici eu nu mai ştiu!

 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Un eveniment cu emoţie

 Vă vine sau nu să credeţi, încă de când eram în clasele primare, eu ştiam ce vreau să devin: psiholog! Dacă mă întreba cineva ce vreau să fiu când voi fi mare, avea o enormă surpriză. Probabil că se aştepta să răspuns că vreau să devin pilot, astronaut, artistă, prinţesă şi aşa mai departe. Nu...eu vroiam să devin psiholog. Simplu; atât ştiam!

 

Flori dăruite din suflet, pentru suflete

 Încă de când sunt mică, mi-a plăcut să dăruiesc flori. Îmi amintesc cum, atunci când venea primăvara eu, împreună cu alte două sau trei prietene, adunam flori şi le dăruiam, cu inima plină de bucurie. Dăruiam flori de câmp, trandafiri, zâmbete şi voioşie oamenilor ce treceau pe stradă.

De cum venea primăvara, noi trei eram cu ochii pe floricele. Recunosc că ne era milă atunci când le rupeam, sau atunci când rugam oamenii să ne dea câţiva trandafiri din grădina lor însă, atunci când vedeam zâmbetul, mulţumirea şi ochii plini de fericire ai oamenilor cărora le dăruiam, ne dansa sufletul de bucurie.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Aici şi acum. În prezent. În Franţa.

Am auzit, cândva, spunându-se că, dacă nu îţi trăieşti viaţa, te va trăi ea pe tine. Ştii, am înţeles că a-mi trăi, cu adevărat, viaţa, înseamnă să fiu trup şi suflet în prezent. Înseamnă să las deoparte supărările trecutului, să las planurile pentru viitor, să le adord, gândurilor, loc să treacă, fără să mă afecteze; să fiu aici şi acum. În prezent. 

Încerc, de ceva timp, să îmi trăiesc viaţa. Conştient. Am învăţat să îmi ascult glasul sufletului şi să îi urmez dorinţele, chiar dacă nu toată lumea a fost de acord cu deciziile pe care le-am luat, ascultându-mi sufletul. 

Magia din astă noapte

 Noapte. Cerul şi-a aprins luminiţele, iar eu…nu îmi pot lua ochii de la luna ce îmi zâmbeşte fugar. Stau la geam şi privesc cum stelele îşi dansează valsul, oferindu-mi cel mai frumos spectacol. Sufletul îmi dansează o dată cu stelele, cu luna, cu magia ce mă înconjoară. Simt nevoia să iau o gură de aer. Dintr-o dată, nu îmi mai ajunge priveliştea de la fereastră. Vreau mai mult. Vreau să fiu parte din întregul univers, să dansez, să visez, să trăiesc o poveste magică. 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Atunci când desenele animate devin realitate...

Copilărie. Amintiri. Îmi amintesc, cu drag, am văzut Stuart Little 1. După ce am văzut filmul, mi-am dorit să îl adopt pe Stuart Little şi am primit un şoricel care semăna exact cu el. De atunci, eram nedespărţiţi; şi acum îl am.

Îmi amintesc cum, atunci când nu aveam cu cine mă juca pe afară, mă uitam la desene animate. Mai ales în vacanţa de vară. Îmi plăcea, în special, să mă uit la Franklin şi Prietenii, pe Minimax. Acesta este un desen care chiar mi-a marcat copilăria. Îmi plăcea modul în care era prezentată viaţa. Adoram căsuţele acele mici, natura ce înconjura micul orăşel; îmi plăcea cum copiii aşteptau, dimineaţa, autobuzul de şcoală. Îmi doream să trăiesc într-un asemenea oraş. Mă uitam la acele desene şi mă vedeam acolo, cu ei.

Sursa poza: Google Images

Căsuţa mea din vis

 Dimineaţă. Stau, la fereastră, privind răsăritul. Îmi beau, liniştită, cafeaua şi visez…îmi las pivirea pierdută în zare, pe un nor alb şi pufos. Se leagănă, pe el, când în stânga, când în dreapta. Când în jos, când în sus. Mâinile mi se încălzesc uşor pe cana fiebinte. Iar gândurile-mi dansează un vals fermecător, alături de aburul ce se înalţă de la cafea.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Suveniruri cu dragoste de ţară

 Îmi place să pun suflet în tot ceea ce fac. Îmi place să creez şi ador să ating inimile oamenilor prin tot ceea ce le pot oferi. Ofer zâmbete, sclipiri de speranţă, dăruire, timp, cuvinte binefăcătoare. Ofer…şi aştept mulţumire sufletească.

Legendă de primăvară

 Primăvară. Sclipiri de lumină. Bucurie. Culoare. Ploi mărunte ce spală suflete. Căldură. Curăţenie. Un nou început.

Ador primăvara! Ador ca, o dată cu venirea primăverii, să îmi curăţ atât sufletul, cât şi casa. Acum, vreau să mă reinventez. Pe mine, apoi casa mea. Las frumuseţile ce primăvara mi le aduce în dar, să îmi cureţe sufletul, iar eu mă ocup, liniştită, de casa mea. Mă pregătesc…

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

SuperBlog – vestitorul primăverii

 Prima zi de primăvară – o zi ploioasă, liniştită, ce se pliază perfect pe sufletul meu. Azi, vreau. Să scriu. Să adun ghiocei. Să ofer mărţişoare. Azi, vreau să îmi împlinesc dorinţele prin scris. Vestitorul primăverii, Spring SuperBlog, este ca un ghiocel răsărit printre zăpada ce se topeşte, sub puterea lui. Este primăvara – copil ce îşi reia locul pe tronul naturii. Este prietenul sorelui şi alege să ocrotească florile, iarba, pământul şi vietăţile.

Azi, cu puterea ce SuperBlog mi-o oferă, aleg să intru în horă cu voi, dragii mei. O horă a cuvintelor, a zâmbetelor, a emoţiilor, a energiei pozitive. O horă a poveştilor şi a prieteniei.

Sursă poză: http://super-blog.eu

Azi, aleg să ofer primul mărţişor, cu ajutorul celui mai drag concurs pentru bloggeri. Această postare sper ofere un mărţişor frumos sufeltului tău. Un  zâmbet. Sau un gând frumos. Primăvară.

Sursă poză: http://super-blog.eu

Primăvară în suflet să ai, om drgag!

Succes şi creativitate. 

Şi…nu uita să zâmbeşti! 

Adelina Anca F.

Povesti scrise pe cer

 Era o zi ca oricare alta. M-am trezit, m-am pregătit şi am plecat la muncă. Totul normal. Până când…am terminat programul. De abia aşteptam autobuzul, ca să ajung, cât mai repede, acasă. A întârziat. 10 minute. 20. 30. Deja începusem să mă enervez. Înăuntrul meu era furtună. De nervi. Fără să vreau, am ridicat privirea spre cer; şi acolo mi-a rămas! Ca magnetizată, nu mi-am putut lua ochii de la povestea ce se derula acolo, pe un norişor.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

În cinstea ta, 2016!

 Bine ai venit, 2016! Ştii de când te aşteptam? De când am ajuns aici, în Anglia. Te-am primit zâmbind. Râzând. Am ciocnit în cinstea ta, exact la ora 00:00. Recunosc, nu a fost cel mai reuşit Revelion; însă…sunt recunoscătoare pentru că a fost; şi a fost frumos.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.