Azi, acum, aici. În prezent.

 Azi, vreau să mulţumesc. Vreau doar să readuc, în prim plan, toate binecuvântările pe care viaţa mi le-a pus, pur şi simplu, la picioare. Îmi vreau zâmbetul înapoi. Cine, oare, mi l-a furat? Vreau acea sclipire magică în suflet. Vreau ca luna decembrie să îmi redeschidă porţile unei vieţi frumoase, împlinite.

Succes garantat cu prăjitura SuperBlog 2015!

 Gata! Sunt superbloggeriţă de toamnă…finalistă, chiar! De multe ori am fost întrebată care este reţeta succesului pentru SuperBlog. Sau cum de am răbdare să scriu atâtea articole? Sau de ce îmi place bloggingul? 

Simplu: prin blogging mă regăsesc. Scriind, intru într-o lume numai a mea şi o creez, aşa cum vreau. Pas cu pas, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt. E lumea mea SUPERBLOGosferică! Şi da, am răbdare să o realizez. Articol cu articol. Cărămidă cu cărămidă. 

Reţeta succesului în SuperBlog? Dacă vrei să o aflii, trebuie să îmi promiţi că vei participa la SupebBlog 2015! De ce? Simplu: îţi creezi lumea ta! 

Un tricou cu suflet

 Îmi place să fiu diferită. Să fac ceea ce îi face bine sufletului meu. Întotdeauna m-am ghidat după propriile reguli; am ascultat şoaptele duioase ale inimii. Am ştiut că ceea ce ea, inima, îmi spune, nu este greşit; iar drumul vieţii mele a fost presărat cu flori, cu zâmbete, cu iubire.

Pansament pentru suflet

 Azi, m-am hotărât să scriu pe blog…pentru că scrisul îmi rămâne cel mai bun remediu pentru momentele în care simt că am, în suflet, cuvinte pe care nu le pot rosti…dintr-un motiv sau altul…azi, m-am hotărât să îmi tatuez, pe suflet, ştampila fericirii. O ştampilă ce îmi va umple sufletul de bucurie, pansându-l cu amintiri frumoase. 

Sursă poză: Colop.ro

Eşti gelos? Hai la epilat!

 De-a lungul vieţii, am învăţat să îmi ascult inima. Am învăţat să dansez pe ritmurile date de ea. De multe ori am ales să acţionez aşa cum mi-a dictat mintea, lăsând inima deoparte. Şi, în timp, nu mi-a fost bine. 

Am încercat, apoi, să acţionez aşa cum mi-a dictat inima, lăsând mintea deoparte. Şi nu…nu mi-a fost bine nici aşa.

Am înţeles, în timp, că viaţa înseamnă echilibru. Viaţa înseamnă atât inimă, cât şi minte. Atât dorinţă, cât şi realizare. Atât lacrimă, cât şi zâmbet. Viaţa înseamnă armonie. Înseamnă, mai presus, de orice, a te iubi, îndeajuns de mult, pe tine. 

A fost odată…

 A fost odată ca niciodată…o fată care îşi detesta părul. Nu suporta să îl vadă creţ şi umflat. Vroia şi ea să ca părul ei să fie drept, cu volum…nici prea prea, nici foarte foarte. Vroia să fie strălucitor, lung, frumos. Nu creţ. Ce e aia…păr creţ? Ce, eu sunt oaie??? Se gândea fata.

Poveste cu aromă de cafea

 Nici nu ştiu cum a trecut ziua. Obosită, ajung acasă şi îmi fac o cafea. Mă aşez în pat şi, absorbită fiind de mirosul minunatei licori, încep, uşor uşor, să îmi simt pleoapele din ce în ce mai grele. Ceva mă îndeamnă să beau, o dată, din cafea. Mâinile însă…stau nemişcate. Ochii privesc, fascinaţi, valsul pe care aburii cafelei îl dansează. Pleoapele mi se închid. Îmi duc, instinctiv, cafeaua în dreptul inimii. O căldură plăcută îmi înveleşte întreg trupul. Mă simt din ce în ce mai uşoară…simt că plutesc şi, deodată, mă trezesc…

Septembrie…SUPERtoamnă

 An de an aştept, cu nerăbdare, toamna. Pentru emoţiile frumoase ce mi le dăruieşte, pentru culorile superbe cu care pictează lumea din jurul meu, pentru melancolia plăcută ce mă cuprinde. 

 

An de an, toamna vine, pentru mine, cu o emoţie în plus…emoţie de superblogger!

 

Suflet de pisică!

 Acum mai bine de cinci ani, am avut o pisică pe care o iubeam foarte mult. O chema Tina şi…era, pentru mine, un suflet special! A trebuit să o dăm şi, de atunci, nu mai ştiu nimic de ea. 

După ce am realizat că nu o voi mai vedea, am început să îmi doresc, din ce în ce mai mult, o pisică la fel ca ea…sau apropiată de ea, ca asemănare şi comportament. O pisică fetiţă, pe care să o numesc „Tina”. Ani de zile am avut această dorinţă. Ani de zile am avut poza cu Tina lipită pe biblioteca din camera mea.

Sursă poză: arhivă proprie

Cum să obţin ceea ce îmi doresc de la viaţa mea?

 De aproape un an, am simţit un impuls puternic de a mă dezvolta din punct de vedere personal şi, mai ales, spiritual. Zis şi făcut: am început să citesc cărţi de dezvoltare personală şi de psihologie şi, în timp, au apărut, în viaţa mea, oamenii potriviţi şi conjuncturile favorabile dezvoltării mele personale. 

Privind în urmă, realizez că, în acest an, am învăţat extrem de multe lucruri. Lucruri pe care le-am şi aplicat în viaţa de zi cu zi. 

Privind în urmă,  realizez că mi-am îndeplinit anumite dorinţe exact aşa cum mi le-am imaginat, pentru că am încetat să trăiesc în viitor. Sau în trecut. Am trăit în prezent. Am cerut în prezent. Mi-am imaginat că am, deja, ceea ce îmi doresc!

Sursă poză: Google Images

Liebster award sau…hai să ne cunoaştem mai bine!

 Iubesc să mă joc! Pentru că îmi simt sufletul mai viu ca niciodată. 

Sursă poză: Google Images

Să îi dăm realului șansa de a ne (re)aduce împreună, cu zâmbete în suflet și cu povești frumoase gravate pe buze!

 Încă de anul trecut mi-am promis că voi participa la Webstock 2015! Și iată-mă: sunt blogger acreditat!

Sursă poză: arhivă proprie

În lumea asta, magia există. Trebuie doar să ai ochi ca să vezi.

 Ţin minte ca şi când ar fi fost ieri. Doar că s–a întâmplat acum aproape trei săptămâni. Era seara. Mă întorceam, fericită şi împlinită, de la serviciu. Deşi ceasul arăta ora 21:00, era destul de multă gălăgie – de, ca în oraş…

 

În ciuda gălăgiei, eu îmi vedeam de drumul meu, focusându-mă pe frumuseţea naturii. Dintr-o dată, ceva s-a întâmplat: mi-am dat seama că în sufletul meu era atâta linişte, încât nici măcar nu mai băgam de seamă gălăgia din jurul meu. Mergeam (ba nu, pluteam, pur şi simplu!); şi liniştea din sufletul meu parcă se răsfrângea, ca un scut, de jur împrejurul meu. În acele clipe, nimic nu mă mai putea speria sau supăra; sau deranja! 

Sursă poză: Google Images

Minunile de la inaltime

 Astazi va voi vorbi despre inaltimi, privelisti frumoase, acoperosuri. Despre zeci, chiar sute de apusuri si…rasarituri. Cine se poate bucura de toate aceste minunatii, decat aceia care lucreaza in constructii? 

Astazi, C.A.O. Hidro Construct este una din acele firme ce poate oferi angajatilor toate minunatiile de care v-am amintit mai sus. 

Da, este o munca grea. Insa, daca stii sa iti inveti mintea sa gandeasca pozitiv, sa vada frumosul din orice, atunci nimic nu mai pare atat de greu!

Sursa poza: C.A.O Hidro Construct

Eu sunt bine. Tu cum eşti, suflete?

    Am învăţat, de-a lungul timpului, să mă bucur de fiecare moment al zilei. Am înţeles că fiecare dimineaţă este, de fapt, cel mai preţios dar pe care ni-l dă viaţa: încă o zi petrecută pe această planetă. Am învăţat că nimic nu este mai important decât timpul prezent. Pentru că prezent înseamnă viaţă!

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Tea Tree Oil şi un ten fericit!

 

Sursă poză: arhivă proprie

Acum câteva săptămâni, am început să folosesc „Tea Tree Oil„, uleiul minune din arbore de ceai. 

Mi-a plăcut foarte mult mirosul acestui ulei şi faptul că are puterea de a-mi curăţa faţa, uscându-mi coşurile. 

De asemenea, am observat că punctele negre se curăţă mult mai repede, ieşind mai uşor din piele atunci când fac o curăţare manuală a tenului.

Azi, sunt recunoscătoare!

 Ştii, azi, sunt recunoscătoare. Nu...mint! În fiecare secundă sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce îmi oferă viaţa...bun sau rău. Am învăţat, pe prorpia-mi piele, că a fi recunoscătoare este pură magie. Recunoştinţa este magnetul ce atrage minunile în viaţa ta. 

 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Magie. Gloves in a Bottle.

 Acum ceva timp, mi s-a oferit ocazia de a încerca noul GLOVES IN A BOTTLE. Recunosc că, la început, am fost puţin sceptică. Pentru că nu prea ştiam despre ce este vorba. 

M-am interesat şi am aflat că Gloves in a Bottle este o loţiune ce protejează pielea, ajutând-o să se regenereze. Mai mult, crema poate proteja, încontinuu, pielea, dacă este aplicată la 4, respectiv 12 ore.

Crezi în vampiri? Eu nu! Cred doar în vampiri energetici!

 Pe drumul vieţii mi-a fost dat să întâlnesc fel şi fel de oameni. Oameni ce au lăsat o amprentă luminoasă şi frumoasă în sufletul meu. Oameni ce, doar cu un zâmbet, au reuşit să îmi însenineze ziua. Oameni ce, doar cu un cuvânt, m-au ajutat să îmi înţeleg, mai bine, viaţa. Oameni ce, cu un simplu gest de bunătate, au reuşit să îmi mângâie inima.

Inevitabil, am întâlnit şi oameni care, doar cu o privire, m-au adus într-o stare de nelinişte. Oameni ce reuşeau, doar vorbind, să îmi „zgârie” sufletul. 

Ţi s-a întâmplat, vreodată, să stai lângă un om şi să simţi cum neliniştea şi furia îţi invadează trupul, sufletul? Recunosc că nu ştiu cum să trec peste o astfel de situaţie. Am, în viaţa mea, astfel de oameni. Oameni care, fără voia mea (şi, cu siguranţă, fără voia lor) mă obosesc psihic. Îmi induc, atunci când sunt lângă mine, o stare de nervozitate pe care nu mi-o explic. Stare ce dispare atunci când reuşesc să rămân singură şi să mă liniştesc aşa cum doar eu ştiu. 

Aceşti oameni sunt, pentru mine, vampiri energetici. Pentru că îmi seacă, efectiv, energia, în timp ce ei se simt bine. Îmi aduc acea stare inexplicabilă de nelinişte, doar atunci când sunt lângă mine. Nelinişte pe care nu o pot controla atunci când sunt aproape de ei. 

Sursă poză: Google Images

Nu vreau să pierd, în drumul vieţii, bunătatea, pacea şi frumuseţea sufletească. Vreau să fiu un exemplu pentru oamenii ce sunt meniţi să îmi fie alături.

 Pe 29 aprilie este Ziua Internaţională a Solidarităţii între Generaţii. Aşa a început campania Visele Bătrânilor (https://www.facebook.com/viselebatranilor), campanie ce mi se pare a fi interesantă dar, pentru mine, destul de greu de dus.

Sursă poză: https://www.facebook.com/viselebatranilor

Sunt cea mai complicată fiinţă pe care am întâlnit-o. Cea mai complexă. Cea mai de neînţeles.

 Am învăţat, pe proria-mi piele, că cel mai mare duşman al meu de-a lungul timpului, am fost chiar…EU!

Da! Cel mai de temut duşman mi-am fost eu!

Am învăţat să nu mă feresc de oamenii care nu se ascund să îmi arate cât le sunt de antipatică. 
Nici de oamenii care par a-mi fi prieteni. Doar par!

A Noua Dimensiune – festival de spiritualitate şi terapii complementare. Partea a II-a.

 Duminică, 29 martie 2015, a fost ultima zi din festivalul de spiritualitate şi terapii complementare, „A Noua Dimensiune”. A fost o zi minunată, în care mi-am completat cunoştinţele primite cu doar o zi în urmă. 

emoticon he

Primul seminar la care am participat a fost susţinut de domnul psiholog terapeut Mihăiţă Toma, care ne-a vorbit despre „Apa – miracolul vieţii„. 

A Noua Dimensiune – festival de spiritualitate si terapii complementare. Partea I

 Sâmbătă, 28 martie 2015, am participat la „A Noua Dimensiune” – festival de spiritualitate si terapii complementare. A fost prima participare la un astfel de eveniment dar, în mod cert, nu va fi şi ultima! M-am hotărât ca, începând cu acest an, să particip la cât mai multe evnimente de spiritualitate/ dezvoltare personală. Pentru că sufletul îmi cere. Pentru că vreau să îmi deschid ochii şi să înţeleg ceea ce se întâmplă, de fapt, cu mine! 

Sursă poză: arhivă proprie

Webinar „O oră de feminitate” – Oana Stoianovici

 De Dragobete, pe 24 februarie 2015, Oana Stoianovici ne-a făcut cea mai frumoasă surpriză! Noi, femeile de pretutindeni, am putut viziona webinarul „O oră de feminitate” în care Oana ne-a învăţat cum să ne regăsim pacea interioară, reconectându-ne cu noi însene. Ne-a învăţat ce înseamnă „feminitate” şi „femeie”, ne-a arătat cum putem…dansa cu bărbaţii din viaţa noastră şi ne-a explicat cum putem accesa iubirea.

Sursă poză: arhivă proprie

Petrecere în stil…SuperBlog!

 Nici nu ştiu când a zburat timpul! Parcă mai ieri era 1 martie şi mă înscriam la Spring SuperBlog! Aveam speranţe, idei, răbdare. Însă mai aveam ceva: o maaaaare lipsă de timp! Colac peste pupăză, mai aveam şi o mare nesiguranţă. Nu ştiam dacă vreau, sau nu, să particip. Nu ştiam dacă, de data aceasta, voi face faţă termenelor limită. Am hotărât să încerc, fie ce-o fi! Iată că, inevitabil, au venit şi punctele de penalizare peste punctajul ce putea fi destul de bun. „Să-mi fie învăţătură de minte!” – mi-am spus şi am mers mai departe…

Poză editată de mine. 

Curăţenie în suflet…curăţenie peste tot!

 Ştii, câteodată simt nevoia să privesc, cu atenţie, în sufletul meu. Să îl întreb ce mai face. De multe ori, atunci când privirile sapă din ce în ce mai mult, găsesc praf…mult, mult, mult praf! Găsesc urme de noroi. Cuvinte aruncate, peste tot. Cuvinte care, deşi nu ar fi trebuit să mai fie în sufletul meu, încă sunt. Vorbesc de acele cuvinte care, cândva, mi-au fost spuse şi m-au durut. Atât de mult încât am refuzat să cred că mai sunt acolo. Am trecut, pur şi simplu, mai departe, crezând că, în sufletul meu, se va face curăţenie…de la sine. Dar nu a fost aşa!

Sursă poză: google Images

Ceasul Vieţii

 Azi nu am nimic de făcut. M-am trezit, am privit, nedumerită, soarele şi…am deschis calculatorul. Facebook. Cafeaua rece de ieri îmi era singura prietenă. Gânduri. În suflet, bate un vând rece. Nici un zâmbet. Stau, plictisită, şi mă plimb printre noutăţile de pe Facebook. La un moment dat, găsesc o postare ce pare a mă trezi la realitate. 

Sursă poză: Google Images

O zi magică de…feminitate!

 Sâmbătă, 14 martie 2015, am fost la un seminar despre feminitate, susţinut de Oana Stoianovici. A fost magic! A fost una din acele zile în care mi-am hrănit sufletul. În care m-am reconectat cu inima mea. În care am reuşit să comunic, într-un fel, cu propriul sufletul. 

Suflete pereche

 A fost odată ca niciodată, într-un tărâm acoperit cu stejari, un suflet. Sufletul, îmbrăcat într-un corp de bărbat, însetat după iubire, şi-a căutat în lung şi-n lat sufletul pereche. A căutat în cer, pe pământ, a întrebat ştejarii, până când, într-o zi, a văzut-o…a văzut-o pe ea, pe aleasa inimii lui! Ştia, ştia că este sufletul lui pereche. Pentru că primea semnale puternice din interior. Sufletul îi şoptea că şi-a găsit pereche. Vibra. Cânta. Dansa. El îşi simţea sufletul atât de viu, pe cât nu mai fusese niciodată! Simţea că, pur şi simplu, nu îi mai încăpea în corp de fericire! 

Ce este fericirea?

 Ce îi lipseşte omului modern de azi? Fericirea! Liniştea interioară. Respectul de sine. Acum, mai mult ca orice, ne lipseşte acea mulţumire cu noi înşine. Ne lipseşte, de multe ori, imposibilitatea de a ne ierta. Imposibilitatea de a ne împăca noi…cu trecutul nostru. Cu sufletul nostru. 

Între vis şi realitate

 După o zi aglomerată la serviciu şi la facultate, nu îmi doresc decât să ajung în casa mea şi să mă relaxez. Ajunsă acasă, pisica mă întâmpină cu fericire şi îmi sare direct în braţe! Ador să o mângâi şi să o alint atunci când ajung, seara, acasă. Uit de tot stresul, iar oboseala pare să fie mai uşor de suportat. 

„- Pisa, hai gata cu mieuneala şi cu alintatul. Îmi e foame şi vreau să mă tolănesc în pat, la televizor!” – zis şi făcut, după ce am mâncat, am mers, ca şi teleghidată, în pat. Pisa, bineânţeles, s-a ţinut după mine. 

Nu ştiu când, însă îmi amintesc că am adormit. Aşa cred. Sunt, cumva, între somn şi realitate. Dintr-o dată, simt cum cad…puternic! Cad, plutesc…şi plutesc…şi plutesc, până când ajung pe un tărâm….străin mie. Îmi este foarte clar că sunt într-un loc exotic, dar…unde oare?! 

Tablou, cafea, suflet…totul handmade! :)

 În luna februarie – martie, am participat la un schimb de cadouri handmade între bloggeri. Tema era cadouri inspirate de cafea, ceai sau ciocolată. Eu…am ales să ofer un cadou care să conţină toate cele trei elemente. Astăzi însă vă voi arăta cum am creat tabloul din boabe de cafea. 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Sentimente cusute în rochiţe de vară

Primăvară. Ghiocei. Raze răzleţe ale soarelui. Mărţişoare. Zâmbete. Copii zburdalnici. Vreme frumoasă…

„– Aşa ar trebui să fie” – îmi spun, privind cum ninge…ca în poveşti.

„Ce iarnă frumoasă s-a aşternut peste tânăra primăvară!„

Stau, în faţa ferestrei, şi îmi beau cafeaua. Privesc cum fumul de la ţigară parcă fuge de frigul de afară; până şi el vrea să rămână în casă. 

Ca într-o poveste de necrezut, fulgii de zăpadă dansează un vals doar de ei ştiut. 

„Şi totuşi e primăvară…chiar dacă iarna şi-a reintrat în drepturi, în sufletul meu e primăvară! Zâmbetele înfloresc, gândurile frumoase ciripesc cum nu se poate mai frumos, iar inima îmi încălzeşte fiecare colţişor…” – îmi spun, în gând, şi un zâmbet mi se brodează pe chip.

Ceva, însă, mă trezeşte la realitate: soneria. Mă îndrept, cu paşi curioşi, către uşă şi…

„– Bună ziua!” – spun, nerăbdătoare. „Bine aţi venit! Nici nu ştiţi de când aşteptam să ajungă această maşină de cusut!” 

Sursă poză: http://www.marketonline.ro

Îi dau curierului banii, iau minunăţia şi o aşez, frumos, la masa de lucru. Cu doar câteva zile în urmă, m-am hotărât să îmi comand această maşină de cusut. 

Mi-am ales o maşină de cusut de ultimă generaţie, având sistem „quick – set bobbin”. Suveica orizontală uşurează munca şi mă ajută să realizez cele mai frumoase cusături, atât utilitare, cât şi decorative. Mai mult decât atât, această maşină de cusut are iluminare cu LED, pasul cusăturii este prestabilit şi poate fi convertibilă la braţ liber. 

Pentru că îmi place foarte mult curăţenia şi ador ca toate lucrurile să fie la locul lor, îmi place că maşina de cusut are şi un compartiment pentru accesorii. 

Sunt foarte mulţumită de acest minunat cadou şi voi recomanda tuturor magazinul de electrocasnice de la care l-am cumpărat.

Sursă poză: http://www.marketonline.ro

Cel mai frumos mărţişor pe care l-am primit primăvara aceasta a fost chiar maşina de cusut pe care mi-am cumpărat-o! Din clipa în care am primit-o, am simţit că primăvara a început, cu adevărat, în sufletul meu! Mi-am dorit-o foarte mult pentru că, pur şi simplu, m-am plictisit de hainele din comerţ! Simt că, atunci le port, nu mă regăsesc. Nu sunt eu.

Dintotdeauna am visat să fiu altfel decât ceilalţi. Să am haine croite pentru corpul meu. Însă, mai presus de toate, mi-am dorit să am haine croite pentru sufletul meu! Haine care, atunci când le port, să îmi inunde sufletul cu acea stare de bine, de linişte, de fericire, pe care foarte rar reuşesc să o ating. Haine care, atunci când le port, să îmi readucă primăvara în toată fiinţa mea.

De-a lungul vieţii, am înţeles că relaţia mea cu mine este cea mai grea relaţie pe care va trebui să o gestionez. Am observat că, atunci când sunt împăcată eu cu mine, atunci când port hainele ce mă fac mândră, chipul meu devine zâmbitor, însorit, iar eu primesc o asemenea energie încât sunt în stare să mut munţii din loc. 

Vestimentaţia este foarte importantă pentru mine şi, de astăzi, îmi vor croi câteva rochiţe pentru vara ce aşteaptă…după colţ. Vara, ador să port rochii. Acele rochii ce se pliază perfect pe sufletul meu. Acele rochii care evidenţiază  feminitatea într-un mod modern şi magic. Acele rochii care atrag privirile domnilor, dar care nu arată vulgaritate, ci demnitate.

Mă aşez, visătoare, la maşina mea de cusut şi încep să creez rochia la care am visat dintotdeauna. Ca de nicăieri apare, lângă mine, un material care…observ cum îşi schimbă culoarea. Din roşu devine, pe alocuri, roz. Un roz…plăcut. Pe ici colo, apar modele galbene şi mov. Apar zâmbete. Pentru moment, mă uit, ca hipnotizată, la ciudatul model. Îmi aduc aminte că l-am cumpărat, acum ceva timp, de la o bătrână tare blândă şi bună. Iau, cu o oarecare teamă, materialul şi observ cum, în partea de unde l-am apucat, au apărut valuri…ale mării. 

„Cât de ciudat!„, îmi spun şi încep să preschimb materialul în rochiţa visurilor mele. Minutele trec rând pe rând, atât de repede, încât nici nu îmi dau seama când s-a înserat. Rochiţa mea este aproape gata. Am muncit fără oprire, fără să ştiu ce voi face pe termen lung. Ideile îmi veneau pe măsură ce lucram. 

De cum este gata rochia, o probez: spatele este gol. La decolteu, rochia are modelul unui fluture multicolor. Cu aripi atât de frumoase, cusute pe rochie. Decolteul astfel creat, nu este vulgar şi, totuşi, poate atrage privirile tuturor. Nici măcar eu nu îmi pot lua ochii de la frumosul fluture!

La talie, rochia are, brodată, o curea albă, cu ajutorul căreia, la nevoie, mai pot strânge materialul.

Rochiţa se termină cu puţin sub genunchi şi, în jos, ea este „stil prinţesă”. 

Am purtat rochia mai multe ore, timp în care am observat că, din când în când, culorile din diferite părţi ale materialului se schimbau. Atunci când o purtam, eram învăluită de o fericire nemărginită. Îmi venea să dansez, să râd, să iubesc. Iubeam viaţa. Mă iubeam pe mine. Vedeam, totul, în alte culori. Gândeam pozitiv. Vedeam, mereu, partea plină a paharului.

În monentul în care am probat rochia, am simţit cum unul dintre cele mai arzătoare vise ce îmi ardeau, de mult timp, sufletul, s-a prescimbat în realitate. Rochia aceasta parcă este parte din mine. Pentru că am creat-o eu. Cu mâinile mele. Şi cu cea mai bună maşină de cusut! 

M-am hotărât, la doar câteva zile de la crearea rochiei, să îmi croiesc şi o geantă care să se asorteze cu rochia. Mi-am cumpărat, de la magazin, un material alb. Întoarsă acasă, am privit maşina de cusut şi i-am spus, cu emoţie în glas, că îmi doresc cea mai frumoasă gentuţă. Îmi doresc gentuţa pe care sufletul meu o visează. Fără să ştiu ce urmează să fac, m-am pus pe croit: după doar câteva ore, minunăţie de gentuţă era gata: albă, cu fermoar, destul de mică pentru a nu mă încurca în aglomeraţie şi, totşi, destul de mare pentru a lua, cu mine, tot ce aveam nevoie. 

Albur pur al genţii îmi fura ochii. Mă liniştea atunci când îl priveam. Simplitatea ei era atât de…complicată, încât de abia mi-am făcut curaj să o port. Rochiţa şi geanta, purtate împreună, făceau furori oriunde mergeam. 

Sunt foarte mândră de creaţiile mele şi, cu siguranţă, nu mă voi opri aici! Puţin câte puţin, visele mele se vor broda pe materiale frumos decorate. Încet încet, sentimentele frumoase din suflet vor înflori, pe buzele mele, atunci când voi purta hainele croite chiar de mine. Voi reuşi, cu fericirea mea, să creez o adevărată epidemie de…zâmbete, iubire, linişte, frumos! 

Mi-aş dori să brodez fericirea nu doar în hainele mele, ci şi în suflet. În inima mea şi în in sufletul oamenilor dragi. Oare voi reuşi?

Dragele mele şi dragii mei, pentru a vă crea cele mai frumoase haine, vă invit să vă plimbaţi, virtual, pe aici şi să vă faceţi cel mai frumos cadou!

Sursă poză: http://www.marketonline.ro

• Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015

Adelina Anca Fundatureanu

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

4 gânduri despre “Sentimente cusute în rochiţe de vară”

1. Spunsieu

   Masina aceea poate sa faca multe, chiar si un incepator s-ar descurca cu ea!

   Apreciază

    7TH MARTIE 2015 LA 11:55 AM EDITARERĂSPUNDE
2. Adela Anca

   Daaaa, sa stii ca da!  Si sunt convinsa ca este o mare incantare sa fii admirat/a pentru ceva croit chiar de tine.

   Apreciază

    7TH MARTIE 2015 LA 12:10 PM EDITARERĂSPUNDE
3. Natural

   Banuiesc ca nu vei purta martisorul in piept, insa vei purta cu mandrie lucrurile faurite de tine, astfel incat 8 Martie sa fie in fiecare zi. Spor!

   Apreciază

    7TH MARTIE 2015 LA 7:33 PM EDITARERĂSPUNDE
4. Adela Anca

   Da, fiecare zi in care voi purta hainele va fi ca o sarbatoare! 

   Apreciază

    8TH MARTIE 2015 LA 8:46 PM EDITARE