După o zi aglomerată la serviciu şi la facultate, nu îmi doresc decât să ajung în casa mea şi să mă relaxez. Ajunsă acasă, pisica mă întâmpină cu fericire şi îmi sare direct în braţe! Ador să o mângâi şi să o alint atunci când ajung, seara, acasă. Uit de tot stresul, iar oboseala pare să fie mai uşor de suportat.
„- Pisa, hai gata cu mieuneala şi cu alintatul. Îmi e foame şi vreau să mă tolănesc în pat, la televizor!” – zis şi făcut, după ce am mâncat, am mers, ca şi teleghidată, în pat. Pisa, bineânţeles, s-a ţinut după mine.
Nu ştiu când, însă îmi amintesc că am adormit. Aşa cred. Sunt, cumva, între somn şi realitate. Dintr-o dată, simt cum cad…puternic! Cad, plutesc…şi plutesc…şi plutesc, până când ajung pe un tărâm….străin mie. Îmi este foarte clar că sunt într-un loc exotic, dar…unde oare?!