A fost odată ca niciodată, într-un tărâm acoperit cu stejari, un suflet. Sufletul, îmbrăcat într-un corp de bărbat, însetat după iubire, şi-a căutat în lung şi-n lat sufletul pereche. A căutat în cer, pe pământ, a întrebat ştejarii, până când, într-o zi, a văzut-o…a văzut-o pe ea, pe aleasa inimii lui! Ştia, ştia că este sufletul lui pereche. Pentru că primea semnale puternice din interior. Sufletul îi şoptea că şi-a găsit pereche. Vibra. Cânta. Dansa. El îşi simţea sufletul atât de viu, pe cât nu mai fusese niciodată! Simţea că, pur şi simplu, nu îi mai încăpea în corp de fericire!
El, Alin, s-a ascuns după un stejar. Şi a privit-o. Nu îşi mai putea lua ochii de la ea. Atât era de frumoasă. De magică. De feminină. Şi-a luat, după un timp, inima în dinţi, a cules nişte flori de câmp şi a mers la ea:
„- Bună ziua, domniţă!”
„- Bună să vă fie inima, domnule!”
„- Ăăăă…uitaţi” (îi întinde, neîndemânatic, buchetul de flori) „Sunt pentru dumneavoastră.” (Vizibil încurcat, continuă) „Aşa se obişnuieşte pe la noi…ăăăăă…dăruim flori domniţelor nou venite! Şi…doriţi să vă arăt împrejurimile?”
„- Mulţumesc mult, dragă…”
„- Aaaaaa….Alin! Da…Da! Alin mă numesc!”
„- Îmi pare bine! Eu sunt Ana!„
Cei doi s-au cunoscut şi, cumva, sufletul Anei a început să îi dea semnale. La fel ca şi sufletul lui Alin, cânta, dansa, îi spunea că e fericit! Pesemne că sufletele s-au recunoscut! Ştiau că sunt suflete pereche!
Cei doi tineri s-au luat de mână şi, fără să spună nimic, cunoscându-se, parcă, de o viaţă, au plecat să se plimbe printre stejari. Cu fiecare pas pe care îl făceau, sufletele lor se lipeau tot mai mult. Se recunoşteau şi ei simţeau asta.
Alin şi Ana s-au plimbat. Au vorbit. S-au cunoscut. Zi după zi, săptămână după săptămână. Ana se mutase, de curând, în Braşov. Alin stătea aici de când se născuse.
După doar o săptămână de la prima lor întâlnire „întâmplătoare”, cei doi îndrăgostiţi s-au mutat împreună. Erau fericiţi. Se iubeau şi nu puteau sta unul fără celălalt.
Într-o zi, Alin a cerut-o de soţie pe Ana. Au mers, la picnic, la umbra unui stejar. Acolo, Alin a îngennchiat în faţa Anei, i-a pus inelul de logodnă pe deget şi a cerut-o de soţie. Ana a acceptat fără să stea pe gânduri! Ştiau şi unde vor face nunta!
„- Dragul meu, cele mai frumoase nunţi din Braşov se fac la Pensiunea 3 Stejari!”
„- Da, scumpa mea! Ştii că şi eu mi-am dorit să facem nunta tot acolo!„
Zis şi făcut, cei doi au pus la punct toate detaliile pentru ca nunta lor să fie perfectă. După numai trei luni, iată că ziua cea mai a sosit!
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
„- Bună dimineaţa, draga mea! Azi e ziua cea mare! Azi ne căsătorim!” – îi spune Anei şi o îmbrăţişează.
„- Te iubesc, dragul meu!„
Trei ore mai târziu, cei doi îndrăgostoţi, pregătiţi pentru marele eveniment, ajung la Pensiunea 3 Stejari, unde se întâlnesc cu rudele şi cu prietenii cazaţi acolo.
Ana îşi îmbrăţişează mama venită tocmai din Bucureşti.
„- Draga mea Ana, eşti superbă în rochia de mireasă! Eşti o adevărată prinţesă, draga mamii!„
„- Mulţumesc, mamă! Cum îţi place aici, la pensiunea aceasta?„
„- Este superb! Am mai fost cazată, anii trecuţi, şi la alte pensiuni de prin zonă şi pot spune, cu mâna pe inimă, că aici, la 3 Stejari, este cea mai bună cazare din Braşov!„
„- Mă bucur, mamă, că îţi place! Este pensiunea noastră preferată!„
Nuntaşii îşi iau locurile pe scaunele de afară, iar ceremonia începe. Chiar lângă micul iaz amenajat, cei doi îndrăgostiţi şi-au unit, pentru totdeauna, destinele. Sub privirile oamenilor apropiaţi şi dragi sufletelor lor, Ana şi Alin au spus, pe rând, „DA”! Şi-au făcut, unul altuia, declaraţii de dragoste, au ascultat sfaturile părintelui şi au simţit cum sufletele lor parcă explodează de fericire, vrând, din ce în ce mai mult, să dea naştere unui nou suflet. Unui suflet izvorât din cea mai pură şi sinceră iubire!
Scaunele pe care stăteau nuntaşii erau albe, îmbrăcate cu un superb material roşu. Locul special pregătit pentru cununia celor doi, altarul, a fost amenajat între doi stejari. După ce preotul i-a numit soţ şi soţie, Alin a scos, din buzunar, un bilet pentru Ana şi l-a citit, privind-o în ochi:
Draga mea, nici nu ştii de când te-m căutat! M-am îndrăgostit de sufletul tău, apoi de chipul tău angelic. Te iubesc şi vreau să ştii că te voi ocroti mereu!
După ce a citit biletul, Alin l-a împăturit şi l-a legat undeva pe o creangă a stejarului din dreapta altarului.
La rândul ei, Ana a scos un bilet şi, luându-l pe Alin de mână, i-a spus:
Dragul meu, mi-am simţit sufletul cu adevărat viu, atunci când te-am văzut pentru prima dată! Te iubesc!
După ce a citit biletul, Ana, la rândul ei, l-a împăturit şi l-a legat undeva pe o creangă a stejarului din stânga altarului.
Covorul roşu a făcut ca povestea celor doi să devină demnă de poveştile regale. Erau, în povestea lor, regină şi rege. Erau creatorii propriei lor vieţi şi erau atât de fericiţi…!
După ce şi-au unit destinele, tinerii soţi şi nuntaşii au petrecut până dimineaţa, la Pensiunea 3 Stejari.
Au mâncat, au dansat, au râs, au făcut poze. Au ascultat muzica pe care sufletul lor vibra.
Ana şi Alin s-au înţeles perfect din priviri şi au simţit cum sufletele lor nu îşi mai încap în…piele de fericire!
A doua zi i-a prins pe nuntaşi tot petrecând! S-au odihnit puţin, apoi, spre seară, au luat-o de la capăt, cu un grătar şi cu un minunat foc de tabără! Era atât fericire, încât oboseala nici nu mai era băgată în seamă!
 |
Sursa: Poza imi apartine
©Adelina Anca F. |
Cu toţii s-au strâns în jurul focului de tabără şi s-au bucurat de grătarul făcut, cu atâta măiestrie, de bucătari.
După masa copioasă, nuntaşii au cântat, au jucat în jurul focului, au depănat amintiri, au făcut poze, au petrecut timp de neuitat, alături de cei doi îndrăgostiţi.
Alin, la un moment dat, a scris un bilet de dragpste pentru Ana, a îngenunchiat în faţa ei (şi în faţa nuntaşilor) şi l-a citit: „Draga mea Alina, TE IUBESC aşa cum nu am mai iubit nicicând! Focul din sufletul meu nu se va stinge niciodată, iar iubirea mea pentru tine te va ocroti toată viaţa!” – după ce a citit biletul, şi-a sărutat proaspăta soţie pe frunte, a luat-o de mână şi au hotărât să arunce biletul în focul de tabără.
„- Astfel, draga mea, focul va fi martor tăcut al iubirii noastre! TE IUBESC, scumpa mea soţie!„
Aşa s-a terminat frumoasa nuntă a celor două suflete pereche. O nuntă pe cât de simplă, pe atât de frumoasă şi de magică!
Ana şi Alin au avut nunta pe care au visat-o. Astfel, din dorinţa de a avea evenimente perfecte în viaţa lor, au ales să realizeze nunta perfectă la Pensiunea 3 Stejari, sub ocrotirea celor trei stejari alături de care şi-au unit destinele. Doi dintre stejari vor rămâne martori ai iubirii lor, ocrotind, cu toată puterea lor, biletele de dragoste pe care le-au legat de crengile lor.
A fost odată ca niciodată…o nuntă ca în poveşti! A fost o iubire ce dăinuie şi acum şi va dăinui cât timp stejarii ce au fost martori ai iubirii vor trăi!
- Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015
Adelina Anca Fundatureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu