Azi nu am nimic de făcut. M-am trezit, am privit, nedumerită, soarele şi…am deschis calculatorul. Facebook. Cafeaua rece de ieri îmi era singura prietenă. Gânduri. În suflet, bate un vând rece. Nici un zâmbet. Stau, plictisită, şi mă plimb printre noutăţile de pe Facebook. La un moment dat, găsesc o postare ce pare a mă trezi la realitate.
 |
| Sursă poză: Google Images |
Pe poză, scria: „iubesc acele amintiri aleatorii, care mă fac să zâmbesc orice s-ar întâmpla, în viaţa mea, în acest moment!”
Amintiri…în faţa mea se derulează, ca un film, imagini…soarele ce îmi călăuzea, la munte, fiecare pas…curcubeul de după furtună, momentul în care mă plimbam, cu el, sub umbrelă, bucurându-mă de ploaie. Concerte ce mi-au făcut sufletul să vibreze. Prietenii ce mi-au fost alături, mai ales, în momentele grele. Copilaşii dragi din viaţa mea. Animalele pe care le iubesc. Soare. Cer. Nori pufoşi, albi.
Amintirile îmi inundă mintea. Sufletul meu zâmbeşte. Zâmbesc şi eu. Dintr-o dată, îmi dau seama cât de frumos este afară. Cald. Soarele zâmbeşte pământului şi îl încălzeşte. Copiii se joacă, râd şi se bucură de vremea frumoasă. Iar eu…eu şi cu mulţi alţi oameni…stăm, plictisiţi, în faţa calculatorului, încercând să ne creăm o viaţă virtuală mai bună (sperăm noi) decât viaţa reală.
Ce păcat, însă, că nu realizăm cât de valoroasă este fiecare secundă de viaţă! Ce păcat că nu ştim să ne inundăm sufletul cu fericire, cu bunătate, cu blândeţe, cu zâmbete, cu oameni, cu o viaţă reală!
 |
| Sursă poză: Google Images |
Realizez că fericirea este o alegere. Fericirea nu este plictiseală, nu este o viaţă trăită în faţa calculatorului. Fericirea este, pur şi simplu! Trebuie doar să îi dăm voie să îşi găsească lăcaş în sufletul nostru. „Fericirea există în sufletul care o lasă să intre!”
Închid calculatorul. Însă îmi deschid sufletul. Inima. Ochii. Privesc soarele. Admir cerul. Îmi îngrijesc florile de pe balcon. Îmi sun câteva prietene. Cu fiecare minut ce trece, îmi simt sufletul tot mai viu şi tot mai fericit. Pesemne că sunt pe drumul cel bun! Acum, simt că trăiesc! Trăiesc o viaţă reală!
Am uitat, oare, să mai trăim? Ori de câte ori privesc oamenii din jurul meu, văd feţe încruntate, ochi întunecaţi de griji, lacrimi mascate în zâmbete false, suflete împietrite.
Mi-aş dori să pot trezi aceşti oameni la viaţă! Mi-aş dori să le reamintesc că au o viaţă de trăit, nu de pierdut în faţa calculatorului! Mi-aş dori să le pot trezi sufletele, să le arăt oamenilor cât de vii se pot simţi, dacă îşi urmează drumul pe care îi îndrumă sufletul.
 |
| Sursă poză: Google Images |
„Fă-ţi timp pentru a te ocupa de lucrurile care îţi fac sufletul fericit!”
Acum, sufletul meu îmi şopteşte că trebuie să încerc să trezesc oamenii la adevărata lor viaţă! Trebuie să reuşesc, cumva, să îi scot din mrejele calculatorului. Al laptopului. Al telefonului. Al televizorului.
M-am hotărât să inventez un prieten al sufletului…un ceas care iubeşte viaţa. Va fi un ceas micuţ, care se va potrivi atât femeilor, cât şi bărbaţilor. Un ceas pe care orice om îl poate lua, cu el, oricunde. Îl poate purta la mână, în geantă, în buzunar. Un ceas care să nu îţi spună orele, minutele, secundele sau data de azi!
Un ceas care să poată fi cumpărat din orice magazin. Fie că este fizic sau magazin online.
 |
| Sursă poză: Google Images |
De cum mi-a venit această idee, am ştiut: „este timpul să încep ceva nou şi să cred în magia începutului!” Pentru că, da! Este magie! Deodată, mi-am dat seama că oamenii chiar au nevoie de un astfel de ceas. Un ceas care să nu îi preseze cu trecerea timpului. Ci, din contră, care să le amintească, ori de câte ori au nevoie, că este timpul pentru o pauză. Un ceas care să spună stop! Opreşte-te. Priveşte în jur. Doar respiră.
 |
| Sursă poză: Google Images |
„Respiră. Expiră. Calmează-ţi corpul şi mintea. Inspiră. Zâmbeşte. Fii conştient/ă de prezent. Singurul moment!”
Acum, respir şi eu. Încerc să mă reconectez cu sinele meu, pentru a nu mă speria de o idee atât de măreaţă. „Pot să o fac! Dar de unde fac rost de componentele necesare?” – mă întreb şi, dintr-o dată, răspunsul vine. De undeva din sufletul meu. O voce liniştitoare îmi spune că, aici, voi găsi principalele componente de care am nevoie pentru a-mi materializa dorinţa. Voi găsi oameni care mă vor ghida pentru a-mi realiza visul. Voi găsi zâmbete, atenţie, speranţă.
Cu emoţii şi cu speranţa că voi reuşi să trezesc oamenii, cu adevărat, la viaţă, am comandat cele necesare pentru ceasul meu: o carcasă din material inoxidabil, care are toate garniturile de trebuinţă, cheie pentru ceas, cadran şi, bineînţeles, am mai cumpărat, de la acest magazin online HDD – magazinul de care mi-a şoptit sufletul meu, un hard – disk creat special pentru viitoarea mea invenţie. Acesta va fi sufletul ceasului meu! Îi va da viaţă, pentru ca el să o dea, mai departe, oamenilor ce îl vor purta.
 |
| Sursă poză: ceasuridemana.ro |
După multă migală, după multe zile petrecute alături de ceasul ce lua forma dorită, după ce am lucrat, am stricat, am reparat, am îmbunătăţit, după ce am pus bucăţi din propriul suflet lucrând la ceas, după ce am vărsat lacrimi de oboseală, zâmbete de fericire, speranţe şi rugăciuni, iată că visul mi s-a îndeplinit. Ceasul Vieţii a luat, în sfârşit, forma dorită!
 |
| Sursă poză: http://www.business24.ro |
Ceasul îşi schimbă poza, în funcţie se starea omului ce îl poartă. Îi aminteşte, atunci când omul este obosit şi nu se opreşte din muncă, să ia o pauză şi să petreacă timp doar cu el.
Îi aminteşte, atunci când a stat prea mult la calculator, laptop, televizor sau la telefon, să se îndepărteze de ele. Îi dă, în aceste momente, omului, idei despre ce ar putea face cu viaţa lui reală!
Îi minteşte, omului ce îl poartă, să facă gimnastică, atunci când corpul a stat prea mult timp.
Îi aminteşte să se ocupe de propriul suflet. Să citească. Să asculte muzică. Să danseze. Să mediteze. Să se plimbe şi să observe natura.
Îi aminteşte să iasă cu prietenii. Să petreacă timp alături de familie. Să zâmbească necunoscuţilor. Să ajute.
 |
| Sursă poză: Google Images |
Acest Ceas al Vieţii ne aminteşte că suntem suflete! Ne învaţă cum să redevenim oameni treziţi. Oameni conştienţi de viaţa lor.
Ne readuce fericirea, atunci când învătăm să îi urmăr sfaturile. Ne reconectează cu propriul suflet.
Ne (re)învaţă cum să…„mai stăm, să mai zâmbim, să mai vorbim, să nu ne gândim la ieri, la mâine. Să râdem, să visăm…”
 |
| Sursă poză: http://www.mediadot.ro |
- Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2015
Adelina Anca Fundatureanu
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
E timpul pentru imagini si imaginatie, ceas de ceas
Spor!
Apreciază
E timpul sa imi deschid o afacere cu noua inventie! :)) Multumesc!
Apreciază