Pe drumul vieţii mi-a fost dat să întâlnesc fel şi fel de oameni. Oameni ce au lăsat o amprentă luminoasă şi frumoasă în sufletul meu. Oameni ce, doar cu un zâmbet, au reuşit să îmi însenineze ziua. Oameni ce, doar cu un cuvânt, m-au ajutat să îmi înţeleg, mai bine, viaţa. Oameni ce, cu un simplu gest de bunătate, au reuşit să îmi mângâie inima.
Inevitabil, am întâlnit şi oameni care, doar cu o privire, m-au adus într-o stare de nelinişte. Oameni ce reuşeau, doar vorbind, să îmi „zgârie” sufletul.
Ţi s-a întâmplat, vreodată, să stai lângă un om şi să simţi cum neliniştea şi furia îţi invadează trupul, sufletul? Recunosc că nu ştiu cum să trec peste o astfel de situaţie. Am, în viaţa mea, astfel de oameni. Oameni care, fără voia mea (şi, cu siguranţă, fără voia lor) mă obosesc psihic. Îmi induc, atunci când sunt lângă mine, o stare de nervozitate pe care nu mi-o explic. Stare ce dispare atunci când reuşesc să rămân singură şi să mă liniştesc aşa cum doar eu ştiu.
Aceşti oameni sunt, pentru mine, vampiri energetici. Pentru că îmi seacă, efectiv, energia, în timp ce ei se simt bine. Îmi aduc acea stare inexplicabilă de nelinişte, doar atunci când sunt lângă mine. Nelinişte pe care nu o pot controla atunci când sunt aproape de ei.
 |
| Sursă poză: Google Images |
