Poveste cu aromă de cafea

 Nici nu ştiu cum a trecut ziua. Obosită, ajung acasă şi îmi fac o cafea. Mă aşez în pat şi, absorbită fiind de mirosul minunatei licori, încep, uşor uşor, să îmi simt pleoapele din ce în ce mai grele. Ceva mă îndeamnă să beau, o dată, din cafea. Mâinile însă…stau nemişcate. Ochii privesc, fascinaţi, valsul pe care aburii cafelei îl dansează. Pleoapele mi se închid. Îmi duc, instinctiv, cafeaua în dreptul inimii. O căldură plăcută îmi înveleşte întreg trupul. Mă simt din ce în ce mai uşoară…simt că plutesc şi, deodată, mă trezesc…

…Într-un oraş nou. Simt cum plutesc. Pot să trec prin ziduri, fără să fiu văzută de nimeni. 

Sursă poză: Google Images

Un miros hipnotizant de cafea mă atrage către…un palat superb. Un palat aşa cum numai sultanii ştiam că au. Intru prin perete şi văd sultanul cum stă alături de o femeie. Curioasă de ceea ce fac cei doi, mă apropii. Sultanul stă şi asultă ceea ce femeia îi povesteşte. Din păcate, realizez că nu am prins, de la început, povestea. Sunt, însă, atentă:

„- …iar micuţa balerină s-a hotărât, în acel moment, să îşi ajute mama bolnavă. Zi după zi, ea mergea în piaţa din cartierul în care locuia şi dansa…dansa, în paşi de balet, ca şi câd ar fi fost ultima oară. Dansa, ca şi când toate dorinţele se zbăteau în nteriorul ei lăsând, în urma lor, tot ceea ce era mai frumos. Dansa, ca şi când sufletul ei ar fi ieşit dintr-o furtună de emoţii şi ar fi văzut, pentru prima dată, curcubeul. Dansa şi câştiga, zilnic, bănuţi. Dragul meu sultan, fetiţa avea doar şase anişori. După doar o lună de zile, ea a reuşit să strângă destui bani pentru a-şi salva mama. Într-o zi însă, când micuţa balerină s-a întors acasă, a văzut…”

În acea clipă, femeia l-a fixat, pe sultan, cu privirea şi…i-a spus că este prea târziu pentru a continua povestea; şi a adormit.

Exact în momentul în care femeia a adormit, eu m-am trezit, parcă zguduită, în…patul meu. Lângă mine, îl văd pe soţul meu.

„- U….undeeeee sunt? Tu eşti sultanul? Ce cauţi aici?” – înrtreb sărind, din pat, ca arsă.

Soţul meu se uită, ciudat, la mine:

„- Ce ai păţit, draga mea? Ce sultan? Tu mă înşeli? Cu un sultan???”

„- Ahhh…dragul meu…am visat…un sultan şi o femeie şi o poveste şi cafea şi…”

Sursă poză: Market Online

„- Şhhh…” – soţul îmi pune mâna la gură şi…”- Draga mea…am o surpriză pentru tine. Am găsit, la magazinul MarketOnline.ro, o cafetieră superbă! Am cumprat-o şi…ţi-am pregătit cafeaua de dimineaţă.„

Fericită, am băut, în linişte, cafeaua. Cu fiecare gură pe care o beam, eram din ce în ce mai energizată…parcă zburam…

„Dar stai…CHIAR ZBOOOOOR!” –  îmi spun.

Deodată, mă trezesc suuuuuus, în înaltul cerului…zbor este nori, peste ţări şi ajung….la acelaşi palat din vis. Femeia continuă povestea, exact de unde a rămas:

„- …că patul era gol. „Unde e mama?” – se întreba micuţa. O vecină îi spune că mama ei e în spital. A intrat în comă. Micuţa balerină se duce, într-o fugă, la mama ei. Ajunge în salon şi se aşează lângă ea, plângând. Imploră cerul, o imploră pe ea, imploră divinitatea să îşi revină. Zilele trec, una după alta, iar mama ei nu îşi mai revine. Când medicii îşi pierdusă speranţa, iată că o minune se întâmplă: mama copilei deschide ochii, însă nu se poate mişca. Poate, însă, vorbi. Îi spune fiicei ei aşa:” 

Aici, femeia se opreşte. Obosită, ea adoarme. Sultanul, nervos…încearcă să o trezească, însă nu reuşeşte. Merge la unul din slujitorii lei şi îi porunceşte să cumpere o cafetieră profesională.

Sursă poză: Market Online

A doua zi, eu, pare-se, tot în palatul sultanului sunt. Femeia este trezită cu o cană de cafea, de către unul din slujitori. Apoi, ea merge la sultan, pentru a continua povestea, exact de unde a rămas:

„- Draga mea fiică, ştiu tot ce ai făcut pentru mine. Te iubesc, să nu uiţi asta. Eu nu mai trăiesc mult, însă vreau să ştii că îţi las, cu limbă de moarte, ceva de făcut…pentru toată viaţa! Bucură-te de viaţă, fata mea. Fii demnă, munceşte, ajut oamenii. Îngrijeşte animalele, zâmbeşte, râzi din tot sufletul! Joacă-te toată viaţa, plimbă-te în natură, reconecteză-te cu sufletul tău. Lasă, în urma ta, bucurie, iubire, speranţă, curcubeu. Iubeşte-te pe tine atât de pur şi de sincer, încât să îi poţi iubi pe toto ce este viu. Cântă, dansează, scrie, meditează, urmează-ţi visele. Draga mea, nu uita că eşti un suflet nobil!„

După ce a adormit mama ei, micuţa balerină s-a rugat ca ea să îşi revină. Zi şi noapte, secundă de secundă, fetiţa îşi imagina că mama ei s-a însănătoşit…” – moment al poveştii în care femeia a adormit.

Sultanul merge el însuşi şi, cu noua lui cafetieră Arzum.

Sursă poză: Market Online

îi face femeii cea mai bună cafea. 

I-o aduce la pat şi o roagă să continue povestea. Are atâta iubire în ochi, încât femeia îi ascultă ruga:

„După doar câteva săptămâni, mama fetiţei chiar s-a însănătoşit, iar ele au trăit fericite mulţi ani. Fetiţa a devenit o balerină cunoscută, iar mama ei nu s-a mai îmbolnăvit. Iată, dragul meu sultan, cum gândurile ne devin realitate.”

În acel moment mă trezesc, iar, în aptul meu. Mă simt de parcă aş fi dormit un somn lung şi liniştitor. Sunt odihnită, zâmbăreaţă şi îmi simt sufletul plin de iubire. Îmi îmbrăţişez soţul şi îu şoptesc la ureche:

„- Dragul meu sultan, ştiai că gândurile ne devin realitate?”

Sursă poză: Google Images

Soţul se uită, la mine, ca la ultima nebună. 

„- Ce ai păţit, iubire? Ce sultan? De când ţi-am luat cafetiera aia, numai sultani visezi!”

Începem să râdem amândoi.

„Hai să bem o cafea făcută de Arzum…” – spunem, amândoi, în cor.

„Bine că suntem de acord cu ceva!” – îi spun eu, soţului.

Râdem…şi ne bem cafeaua. Ce viaţă frumoasă!

Articol scris pentru SuperBlog 2015

Adelina Anca F.