Flori dăruite din suflet, pentru suflete

 Încă de când sunt mică, mi-a plăcut să dăruiesc flori. Îmi amintesc cum, atunci când venea primăvara eu, împreună cu alte două sau trei prietene, adunam flori şi le dăruiam, cu inima plină de bucurie. Dăruiam flori de câmp, trandafiri, zâmbete şi voioşie oamenilor ce treceau pe stradă.

De cum venea primăvara, noi trei eram cu ochii pe floricele. Recunosc că ne era milă atunci când le rupeam, sau atunci când rugam oamenii să ne dea câţiva trandafiri din grădina lor însă, atunci când vedeam zâmbetul, mulţumirea şi ochii plini de fericire ai oamenilor cărora le dăruiam, ne dansa sufletul de bucurie.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Aici şi acum. În prezent. În Franţa.

Am auzit, cândva, spunându-se că, dacă nu îţi trăieşti viaţa, te va trăi ea pe tine. Ştii, am înţeles că a-mi trăi, cu adevărat, viaţa, înseamnă să fiu trup şi suflet în prezent. Înseamnă să las deoparte supărările trecutului, să las planurile pentru viitor, să le adord, gândurilor, loc să treacă, fără să mă afecteze; să fiu aici şi acum. În prezent. 

Încerc, de ceva timp, să îmi trăiesc viaţa. Conştient. Am învăţat să îmi ascult glasul sufletului şi să îi urmez dorinţele, chiar dacă nu toată lumea a fost de acord cu deciziile pe care le-am luat, ascultându-mi sufletul. 

Magia din astă noapte

 Noapte. Cerul şi-a aprins luminiţele, iar eu…nu îmi pot lua ochii de la luna ce îmi zâmbeşte fugar. Stau la geam şi privesc cum stelele îşi dansează valsul, oferindu-mi cel mai frumos spectacol. Sufletul îmi dansează o dată cu stelele, cu luna, cu magia ce mă înconjoară. Simt nevoia să iau o gură de aer. Dintr-o dată, nu îmi mai ajunge priveliştea de la fereastră. Vreau mai mult. Vreau să fiu parte din întregul univers, să dansez, să visez, să trăiesc o poveste magică. 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Atunci când desenele animate devin realitate...

Copilărie. Amintiri. Îmi amintesc, cu drag, am văzut Stuart Little 1. După ce am văzut filmul, mi-am dorit să îl adopt pe Stuart Little şi am primit un şoricel care semăna exact cu el. De atunci, eram nedespărţiţi; şi acum îl am.

Îmi amintesc cum, atunci când nu aveam cu cine mă juca pe afară, mă uitam la desene animate. Mai ales în vacanţa de vară. Îmi plăcea, în special, să mă uit la Franklin şi Prietenii, pe Minimax. Acesta este un desen care chiar mi-a marcat copilăria. Îmi plăcea modul în care era prezentată viaţa. Adoram căsuţele acele mici, natura ce înconjura micul orăşel; îmi plăcea cum copiii aşteptau, dimineaţa, autobuzul de şcoală. Îmi doream să trăiesc într-un asemenea oraş. Mă uitam la acele desene şi mă vedeam acolo, cu ei.

Sursa poza: Google Images

Căsuţa mea din vis

 Dimineaţă. Stau, la fereastră, privind răsăritul. Îmi beau, liniştită, cafeaua şi visez…îmi las pivirea pierdută în zare, pe un nor alb şi pufos. Se leagănă, pe el, când în stânga, când în dreapta. Când în jos, când în sus. Mâinile mi se încălzesc uşor pe cana fiebinte. Iar gândurile-mi dansează un vals fermecător, alături de aburul ce se înalţă de la cafea.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Suveniruri cu dragoste de ţară

 Îmi place să pun suflet în tot ceea ce fac. Îmi place să creez şi ador să ating inimile oamenilor prin tot ceea ce le pot oferi. Ofer zâmbete, sclipiri de speranţă, dăruire, timp, cuvinte binefăcătoare. Ofer…şi aştept mulţumire sufletească.

Legendă de primăvară

 Primăvară. Sclipiri de lumină. Bucurie. Culoare. Ploi mărunte ce spală suflete. Căldură. Curăţenie. Un nou început.

Ador primăvara! Ador ca, o dată cu venirea primăverii, să îmi curăţ atât sufletul, cât şi casa. Acum, vreau să mă reinventez. Pe mine, apoi casa mea. Las frumuseţile ce primăvara mi le aduce în dar, să îmi cureţe sufletul, iar eu mă ocup, liniştită, de casa mea. Mă pregătesc…

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.