În această magică noapte vreau doar să mă răsfăţ

 Deşi mă simt obosită - ochii mi se lasă îngreunaţi şi, sub puterea nopţii, sufletu-mi joacă. Îmi joacă şi râde. Cântă şi descântă. Îl simt, îi zâmbesc şi şoptesc: "azi...azi sunt Sânzienele"...azi...azi magia se apropie, de sufletul meu, din ce în ce mai repede. 

 

 În această magică noapte vreau doar să mă răsfăţ. Să îmi prepar un ceai cald şi să stau la taclale cu sufletul meu. Vreau să dansăm, pe muzica ce mă înalţă până acolo, pe lună...

 

Sursa: Google Images

 ...luna. Ah, ce lună frumoasă. Plină. Semilună. Albă sau mai roşiatică. Luna este superbă, mai ales în această noapte. Se spune că, de Sânziene, se deschid cerurile. Simţi? Simţi cum sufletul tău este liniştit, deschis către cer, către adevăr, către libertate? Simţi cum celulele îţi cântă a fericire, iar tu eşti parte din Univers? Da, cerurile se deschid. Zânele bune dansează şi cântă în jurul tău. Îţi aduc, în dar, iubire, bucurie, linişte. Împletesc,  cu o gingăşie nemaiîntâlnită, coroniţe din flori de câmp.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Acum, chiar acum, imaginează-ţi că, deasupra capului tău, o lumină albă, puternică, frumos mirositoare, dansează. Este o zână. Ea ţi-a  dăruit o superbă coroniţă de flori, pe care o porţi pe cap. Simţi o căldură liniştitoare, ce porneşte dinspre cap, înspre frunte, tâmple, ochi, nas, urechi, bărbie, gât, inimă, braţe, stomac, picioare, tălpi, degete. Tot corpul e lumină, linişte, bucurie. Sufletul îţi este lumină, linişte, bucurie.

 Du-ţi mâna în dreptul inimii. Închide ochii. Aşteaptă. Simte cum bate. Simte-i ritmul. Ai răbdare. Lasă momentul exact aşa cum este. Plângi. Sau râzi. Zâmbeşte. Sau pur şi simplu stai. Fă ce simţi. Tot ce simţi. Fă cunoştinţă cu inima ta acum, de Sânziene. Mâine, mai petrece timp cu ea. Aminteşte-ţi de ea în fiecare zi. Aşa, vă veţi cunoaşte din ce în ce mai bine.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

 

Noaptea de Sânziene. Magie. Linişte. Suflet. În noaptea asta, simte-ţi inima, observă cum sufleul îţi e una cu Universul, ia de mână Sânzienele şi dansează cu ele. Dansează în horă. 

Mâine, Sânzienele continuă să danseze. Să se bucure şi să binecuvânteze. Fii aidoma lor.  Bucură-te de răsărit, de flori, de natură. Binecuvântează viaţa. Zâmbeşte oamenilor. 

Dansează. Ajută. Joacă-te cu copiii - sufletul are nevoie să mai fie şi copil. Iubeşte. Cântă şi descântă. Spune te iubesc, îmi lipseşti, mulţumesc, te rog, ce mai faci. Simte magia.

 

                                   Sursa: Google Images

Adelina Anca F.

 

Azi, sunt recunoscătoare!

 Ştii, azi, sunt recunoscătoare. Nu...mint! În fiecare secundă sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce îmi oferă viaţa...bun sau rău. Am învăţat, pe prorpia-mi piele, că a fi recunoscătoare este pură magie. Recunoştinţa este magnetul ce atrage minunile în viaţa ta. 

 

Sursa poza: Adelina Anca F.

 

Gândeşte-te puţin: dacă ai o stare negativă, dacă te enervezi repede, dacă blamezi viaţa pentru orice nu îţi convine, vei avea doar gânduri negative. Gândurile sunt pură energie. Energie ce se naşte, imediat ce tu gândeşti ceva. Energie ce pleacă în univers şi, ghici ce: se întoarce, întotdeauna, la creatorul ei - adică la tine. Dacă tu ai gânduri negative, vei avea, în viaţa ta, doar întâmplări negative. Îmsă...

 

...dacă îţi zâmbeşte, în mod natural, sufletul, dacă celulele tale emană fericire, dacă îţi înveţi mintea să gândească pozitiv, dacă încerci să nu te mai enervezi din orice...vei vedea că, în viaţa ta, vor apărea întâmplări pozitive, frumoase, magice.

 

Sursa poza: Adelina Anca F.

Fii recunoscătoare/recunoscător. Zâmbeşte dimineţii, în loc să te trezeşti posomorât/ă; ajută oamenii, în loc să le spui vorbe reci, seci; umple-ţi sufletul cu frumuseţea naturii, în loc să arunci gunoaie pe stradă; mângâie animalele şi tratează-le ca pe egalii tăi, în loc să le consideri inferioare. Pur şi simplu, bucură-te de viaţă. Ştii cât este de frumoasă?

 

Ştii cât este de frumoasă o ploaie torenţială sau...liniştită? Cât este de frumos să mergi pe jos, să te plimbi în parc, în pădure, să îmbrăţişezi copacii şi să stai la umbra lor? Ştii cât este de frumos să îmbrăţişezi oamenii? Să te joci cu copiii? Să iubeşti?

 

Iubeşte...iubeşte-te pe tine îndeajuns de mult încât să spui: "Azi, sunt recunoscătoare/recunoscător. Mulţumesc, viaţă, pentru minunile ce mi le oferi. Simt iubire, bucurie, linişte. Mulţumesc!"

 

Adelina Anca F.

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

2 gânduri despre “Azi, sunt recunoscătoare!”

1. fata naiva

   Iubirea si gandirea pozitiva atat de potrivite sunt cu zambetul, dar se pare ca am uitat lucrurile simple.

   Apreciază

    15TH IUNIE 2016 LA 7:33 PM EDITARERĂSPUNDE
2. Adela Anca

   Asa este…pacat ca ne-am pierdut in fuga dupa avere si am uitat de frumusetea lucrurilor simple…!

   Apreciază

    19TH IUNIE 2016 LA 8:19 PM EDITARE

 

În primul rând, trebuie să mă iubesc şi să mă respect pe mine! Apoi, apar minunile.

 

Azi, sunt fericită! Sunt recunoascătoare pentru această zi minunată.

Sunt fericită pentru că am alături oameni frumoşi sufleteşte.

Sunt fericită şi mulţumesc pentru micile bucurii ale vietii, ce îmi dau putere şi speranţă în fiecare zi.

Azi, sunt fericită...pur şi simplu.

 

Sursa poza: Adelina Anca F.

 

Sunt fericită, pentru că sunt eu...exact aşa cum vreau să fiu, nu cum vor alţii!

Am înţeles că, în primul rând, trebuie să mă respect şi să mă iubesc pe mine; şi asta fac.

 

În fiecare zi, petrec timp de calitate. Doar eu cu mine. Eu şi sufletul meu. Nu este mereu uşor să las, deoparte, problemele şi să îmi readuc atenţia doar către mine. Nu este nici imposibil!

 

Zilnic, îmi fac timp pentru a-mi asculta corpul. Pentru a discuta cu inima mea. Pentru a-mi zâmbi.

 

 

Zilnic, îmi fac timp pentru a asulta muzica ce mă relaxează. Pentru a contempla natura. Pentru a ajuta oamenii, chiar şi prin simplul fapt că îi ascult. Sau că le zâmbesc. Sau că îi întreb…”cum îţi mai este?”

 

Nu-i aşa că te simţi mai bine atunci când ajuţi oamenii? Sau animalele? Păsările? Natura? Însă, pentru a ajuta, iubi şi respecta, trebuie să te ajuţi, iubeşti şi respecţi pe tine! Iar pentru asta, trebuie să înveţi să îţi asculţi corpul. Şi sufletul. Trebuie să înveţi să le dai ceea au nevoie. De exemplu...

 

Atunci când, în suflet, emoţiile se transformă în furtună, mă descarc. Plângând. Ştii, plânsul este cel mai bun medicament; şi este gratuit. Plângând, simţi cum toate problemele ce îţi apasă sufletul dispar. Apoi...apare curcubeul. Apare soluţia pentru acea problemă.

 

Sursa poza: Google Image

 

Obişnuiesc, deseori, să dansez. Vei râde, însă, atunci când te confrunţi cu două sau mai multe opţiuni şi nu ştii pe care să o alegi, cel mai bine este să...dansezi. Până la epuizare. Pe muzica ta preferată. Dată la maxim. 

 

Cred că râzi acum şi te întrebi unde e logica. E simplu...acele opţiuni sunt nişte gânduri. Gândurile sunt energie. La fel ca şi emoţiile. 

Atunci când dansezi, oboseşti. Depui un efort. Oboseala aceasta este, însă, benefică...pentru că oboseşti...

...cu zâmbetul pe buze; sau doar mie mi se întâmplă asta?Obosind, vei risipi anumite energii şi vei avea mintea mai limpede. Acum, oboist/ă fiind, este momentul să revizuieşti opţiunile. Cu ce ai rămas?! Cu clipa prezentă! 

 

Adelina Anca F.