Timpul – un călător neobosit

 Tic-tac. Tic-tac. Tic-tac. Timpul trece. Asemeni unui călător neobosit, timpul merge înainte, nu se uită în spate, nu ştie unde va ajunge, el doar merge; merge şi nu îi pasă de nimic! Ştie că nu poate fi văzut, ştie că e invincibil şi ştie că, după bunul său plac, poate încetini sau poate merge mai repede, dar niciodată nu se opreşte.

Învaţă să dăruieşti!

 Zâmbeşte, bucură-te, trăieşte, dăruieşte…

…dăruieşte un zâmbet omului care nu mai are puterea de a plânge;

…dăruieşte o mângâiere omului care a uitat de puterea binefăcătoare a unei alinări;

…dăruieşte un cuvânt de mulţumire omului care ţi-a fost alături în momentele grele;

…dăruieşte o parte din timpul tău omului care simte nevoia să (îţi) vorbească;

…dăruieşte ajutor omului care nu mai are puterea de a merge mai departe;

…dăruieşte încredere omului care nu mai crede în propria persoană;

…dăruieşte speranţă omului care a trecut prin multe greutăţi;

…dăruieşte prietenie omului care a rămas singur în această lume;

…dăruieşte iubire omului care îţi dăruieşte un zâmbet, o mângâiere, un cuvânt de mulţumire, o parte din timpul lui, ajutor, încredere, speranţă şi prietenie!

„Dragostea vindecă oameni – pe cei care o dăruiesc, dar şi pe cei care o primesc.„

(Karl Menninger)

Sursa poza: Google Images

© Adelina Anca F.

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

6 gânduri despre “Învaţă să dăruieşti!”

1. 

   Raj Brahma

   DAAAAA SUUPERB,SUPERB!….FELICITARI!……

   Apreciază

    13TH IULIE 2013 LA 2:31 PM EDITARE

   RĂSPUNDE
2. 

   Ralu

   Foarte frumos spus! Sentimentele dăruite nu costă nimic, nu se epuizează, și cumva se pare că au efect în ambele sensuri. 

   Apreciază

    16TH IULIE 2013 LA 11:45 AM EDITARE

   RĂSPUNDE
3. 

   Adela Anca

   Asa e, Ralu. Ne suntem datori, unii altora, cu un zambet, cu un gand frumos, cu prietenie, cu iubire, cu timp…ne suntem datori sa ne ajutam. Doar asa aratam ca suntem oameni…

   Apreciază

    16TH IULIE 2013 LA 6:35 PM EDITARE

   RĂSPUNDE
4. 

   rusoaica

   ce mult ne asemănăm noi două! :)parcă aș fi scris eu însămi postarea asta..cu singura deosebire că aș fi adăugat și îmbrățișările. Sunt dantelă pentru suflet 

   Apreciază

    24TH IULIE 2013 LA 7:49 PM EDITARE

   RĂSPUNDE
5. 

   Gio

   Sensibil…Nu te costa nimic sa daruiesti toate astea…Nu te costa nimic sa opresti putin din timpul tau pentru altcineva:)Oricum nu il poti opri,dar dupa cum spuneai si tu,trebuie sa ne facem aliati cu el si sa trecem peste probleme cu ajutorul lui.Caci timpul ne vindeca sufletele…E o vorba: "Talent mare,suflet mare"dar eu o remodelez putin si spun: E talent rar sa ai suflet mare:)Frumos blog ai tu,mai,suflete!:DFrumos tare…

   Apreciază

    24TH IULIE 2013 LA 9:57 PM EDITARE

   RĂSPUNDE
6. 

   Adela Anca

   Rusoaica, ai amre draptate! Bratisarile ar fi trebuit sa fie la loc de cinste in text. Din pacate, le-am omis.Gio, multumesc pentru aprecieri! Am citit cu mare drag randurile lasate de tine! Va imbratisez cu drag!

   Apreciază

    25TH IULIE 2013 LA 3:49 PM EDITARE

Puterea dorinţelor – un fragment din viaţa mea

 „Nu lăsa dorinţele să piară, pentru că dacă dorinţele mor, viaţa nu mai este decât o pasăre care nu mai poate să zboare!” (Langston Hughes)

Aceste cuvinte magice m-au învăţat că niciodată nu este prea târziu pentru a-mi transforma cele mai puternice dorinţe în realitate. 

Fericire

 Privesc. Ascult. Râd. Iubesc. Înţeleg. Cânt. Trăiesc. Sunt fericită! Pentru mine, fericirea e simplă. Fericirea mea se regăseşte în lucruri mărunte. În dans. În cântec. În poezie. În flori. În oameni. În viaţă.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Darul cel mai preţios: VIAŢA!

 Am trecut prin viaţă cu dorinţa de a trăi, cu dorinţa de a avea lângă mine oameni dragi sufletului meu, cu dorinţa ca paşii pierduţi în urma mea să rămână, în amintirea Universului, ca oaze de lumină, de speranţă, de voinţă.

NOMINALIZARE BLOG – un vis devenit realitate

 Data de 30 iunie 2013 va rămâne, pentru mine (şi pentru blogul meu), zi de sărbătoare! O sărbătoare în care îi voi mulţumi Irinei Cristina (http://anirit.wordpress.com/) pentru bucuria ce mi-a făcut-o, nominalizându-mi blogul pentru „A Bouquet Of Three Awards”.

Sclipiri de farmec

 An de an, în sufletul meu

Se zbat sclipiri de farmec

Sclipiri de nimeni înţelese

În lumea asta trecătoare.

Copil fiind, înţelegeam –

Plângeam, iubeam şi chiar zburam

Sclipiri de farmec emanam…

Trăiam!

Acum privesc în jurul meu,

Dar nu mai am speranţă

Încerc să zbor,

Dar nu mai pot!

S-au dus clipirile de farmec,

Sufletul de copil s-a dus!

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

© Adelina Anca F.

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

3 gânduri despre “Sclipiri de farmec”

1. 

   solleey

   Sufletul de copil e cel mai pur lucru care poate exista in noi si poate de asta il cautam cu atata ardoare cand simtim ca se indeparteaza de noi.Dar poate nu e pierdut, poate asteapta ca noi sa ii redescoperim frumusetea, bucuria, sa traim din nou. 

   Apreciază

    28TH IUNIE 2013 LA 10:36 AM EDITARE

   RĂSPUNDE
2. 

   Adela Anca

   Ai mare dreptate! Sufletul de copil cred ca vine si pleaca…vine, atunci cand simte ca suntem pregatiti sa il primi, ca avem momente de liniste, de bucurie, ca vrem sa ne redescoperim copialria. Si pleaca, atunci cand alegem sa ne intorcem in…"lumea adultilor" 

   Apreciază

    3RD IULIE 2013 LA 7:24 AM EDITARE

   RĂSPUNDE
3. 

   Macau Ionut-Gabriel

   Din pacate nu ne dam seama de minunatia copilariei decat foarte tarziu:(

   Apreciază

    17TH IULIE 2013 LA 6:35 PM EDITARE