Am trecut prin viaţă cu dorinţa de a trăi, cu dorinţa de a avea lângă mine oameni dragi sufletului meu, cu dorinţa ca paşii pierduţi în urma mea să rămână, în amintirea Universului, ca oaze de lumină, de speranţă, de voinţă.
Am trecut prin viaţă cu dorinţa de a trăi, cu dorinţa de a avea lângă mine oameni dragi sufletului meu, cu dorinţa ca paşii pierduţi în urma mea să rămână, în amintirea Universului, ca oaze de lumină, de speranţă, de voinţă.
Data de 30 iunie 2013 va rămâne, pentru mine (şi pentru blogul meu), zi de sărbătoare! O sărbătoare în care îi voi mulţumi Irinei Cristina (http://anirit.wordpress.com/) pentru bucuria ce mi-a făcut-o, nominalizându-mi blogul pentru „A Bouquet Of Three Awards”.
An de an, în sufletul meu
„M-am obişnuit! Şi chiar dacă mi-ar fi mai bine făcând o schimbare, prefer să nu o fac! Prefer să rămân în obşnuinţa mea şi atât.” De câte ori nu te-ai lovit de drogul obişnuinţei, atunci când ai simţit că ar fi mai bine să faci o schimbare, dar…nu ai avut curaj?
Scumpa mea/Scumpul meu
![]() |
Sursa: Poza imi apartine ©Adelina Anca F. |
Este frumos să vedem oameni manieraţi.
Sufletul de copil e cel mai pur lucru care poate exista in noi si poate de asta il cautam cu atata ardoare cand simtim ca se indeparteaza de noi.Dar poate nu e pierdut, poate asteapta ca noi sa ii redescoperim frumusetea, bucuria, sa traim din nou.
Apreciază
Ai mare dreptate! Sufletul de copil cred ca vine si pleaca…vine, atunci cand simte ca suntem pregatiti sa il primi, ca avem momente de liniste, de bucurie, ca vrem sa ne redescoperim copialria. Si pleaca, atunci cand alegem sa ne intorcem in…"lumea adultilor"
Apreciază
Din pacate nu ne dam seama de minunatia copilariei decat foarte tarziu:(
Apreciază