Este frumos să vedem oameni manieraţi.
Spunem despre cineva că are maniere, atunci când acceptă să se comporte după anumite conduite impuse de societate.
Spunem despre cineva că este foarte manierat/ă, atunci când acceptă să se comporte după anumite conduite impuse în cărţi de bune maniere.
Spunem despre cineva că se poartă frumos, atunci când îşi însuşeşste anumite „practici de bună purtare”, de la un anumit curs de „Protocol şi Bune Maniere”.
Dar, oare, ce înseamnă, cu adevărat, „bunele maniere”?
Un om poate învăţa, din cărţi sau de la anumite cursuri, cum să devină manierat?
Un om căruia nu îi stă în fire să se poarte manierat, îşi poate însuşi anumite reguli de bune maniere, pe care le va respecta un anumit timp, însă…la un moment dat, se va da de gol! La un moment dat, acel om se va purta aşa cum înţelege că trebuie să sa poarte.
Consider şi susţin cu tărie că bunele maniere NU se învaţă şi NU se dobândesc; din contră, bunele maniere trebuie să vină de la sine!
În opinia mea, există „bune maniere” de bun simţ şi „bune maniere” fără rost. Prefer să nu citesc acele cărţi de bune maniere, tocmai pentru a ocoli regulile care, în lumea mea, nu îşi au locul!
Mă voi opri, pentru o clipă, la „bunele mainere” de bun simţ – acele maniere ale căror reguli au fost, dintotdeauna, nescrise; acele maniere care ar trebui să vină de la sine.
În opinia mea, există „bune maniere” de bun simţ şi „bune maniere” fără rost. Prefer să nu citesc acele cărţi de bune maniere, tocmai pentru a ocoli regulile care, în lumea mea, nu îşi au locul!
Mă voi opri, pentru o clipă, la „bunele mainere” de bun simţ – acele maniere ale căror reguli au fost, dintotdeauna, nescrise; acele maniere care ar trebui să vină de la sine.
Nimeni nu are nevoie de cărţi sau de cursuri, pentru a spune „te rog”, „mulţumesc”, pentru a saluta, în funcţie de situaţie, pentru a-i ajuta pe oamenii bătrâni, pentru a oferi locul, în mijloacele de transport, celor care au nevoie de el!
Nimeni nu are nevoie de cărţi sau de cursuri, pentru a şti că îi deranjează pe ceilalţi oameni (străini sau nu), atunci când vorbeşte, tare, la telefon (sau cu altcineva, faţă în faţă) în locuri publice.
Nimeni nu are nevoie de cărţi sau de cursuri, pentru a şti că, în locurile publice, este deranjant, pentru ceilalţi, să asculte muzică tare.
Nimeni nu are nevoie de cărţi sau de cursuri, pentru a şti că, în locurile publice, este deranjant, pentru ceilalţi, să asculte muzică tare.
Nici un bărbat nu are nevoie de cărţi sau de cursuri, pentru a respecta femeile de lângă el şi, mai ales, pentru a o respecta pe femeia dragă sufletului său!
Eu, „prefer să nu ştiu reguli scrise de bună purtare – regulile nescrise au dăinuit dintotdeauna!” (citat din textul „Prefer să…”, Adelina Anca F.)
© Adelina Anca F.
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
Frumos scris! E grava problema cu bunele maniere in ziua de azi, deoarece la foarte multi le lipsesc cei 7 ani de acasa. Bravo, tine-o tot asa!
Apreciază
Multumesc pentru apreciere! :)Problema si mai mare este ca multi nu realizeaza ca, intr-o zi, roara voetii te intoarce…
Apreciază
poate mai este nevoie si de a amintii ce inseamna pentru ce sunt bunele maniere!!multi se simt jigniti cand li-se zice ca nu aceasta conduita!!Cred ca o sa fie necesar candva sa se invete pana la urma si bunele maniere,la cat de negative devin rezultatele!!
Apreciază
Eu cred ca bunele maniere se invata de mic. Ai dreptate cand ai zis ca ele vin de la sine, dar asta pentru ca esti obisnuit de mic sa spui "multumesc", "te rog" si asa mai departe.
Apreciază
Carla, ai mare dreptate! Copiii preiau tot ce vad la parinti, bun sau rau. Insa, cand te maturizezi, ai libertatea pe care nu o aveai cand erai mic: ai libertatea de a alege, de a-ti trai viata cam mai frumos. Conteaza, insa, si anturajul.
Apreciază
Eu cred ca bunele maniere se invata. Spun asta din punctul de vedere al unei mame. Daca copilul nu este invatat din frageda copilarie sa spuna "multumesc", "pardon", "la revedere" in niciun caz nu-i va veni natural sa le foloseasca. Seamana cu mersul pe tocuri…daca nu incepi sa porti tocuri pe la 16-18 ani nu vei putea merge pe tocuri ca o diva atunci cand vei avea 30 de ani.
Apreciază
Ruxandra, ai dreptate! Conteaza foarte mult cei 7 ani de-acasa, pentru ce vede copilul la parinti, aia va face.
Apreciază
Ai dreptate Adelina,nu este nici o scuza!…cind te maturizezi ai libertatea de a alege!
Apreciază