Sclipiri de farmec

 An de an, în sufletul meu

Se zbat sclipiri de farmec

Sclipiri de nimeni înţelese

În lumea asta trecătoare.

Copil fiind, înţelegeam –

Plângeam, iubeam şi chiar zburam

Sclipiri de farmec emanam…

Trăiam!

Acum privesc în jurul meu,

Dar nu mai am speranţă

Încerc să zbor,

Dar nu mai pot!

S-au dus clipirile de farmec,

Sufletul de copil s-a dus!

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

© Adelina Anca F.

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

3 gânduri despre “Sclipiri de farmec”

1. 

   solleey

   Sufletul de copil e cel mai pur lucru care poate exista in noi si poate de asta il cautam cu atata ardoare cand simtim ca se indeparteaza de noi.Dar poate nu e pierdut, poate asteapta ca noi sa ii redescoperim frumusetea, bucuria, sa traim din nou. 

   Apreciază

    28TH IUNIE 2013 LA 10:36 AM EDITARE

   RĂSPUNDE
2. 

   Adela Anca

   Ai mare dreptate! Sufletul de copil cred ca vine si pleaca…vine, atunci cand simte ca suntem pregatiti sa il primi, ca avem momente de liniste, de bucurie, ca vrem sa ne redescoperim copialria. Si pleaca, atunci cand alegem sa ne intorcem in…"lumea adultilor" 

   Apreciază

    3RD IULIE 2013 LA 7:24 AM EDITARE

   RĂSPUNDE
3. 

   Macau Ionut-Gabriel

   Din pacate nu ne dam seama de minunatia copilariei decat foarte tarziu:(

   Apreciază

    17TH IULIE 2013 LA 6:35 PM EDITARE

Drogul: OBIŞNUINŢA!

 „M-am obişnuit! Şi chiar dacă mi-ar fi mai bine făcând o schimbare, prefer să nu o fac! Prefer să rămân în obşnuinţa mea şi atât.” De câte ori nu te-ai lovit de drogul obişnuinţei, atunci când ai simţit că ar fi mai bine să faci o schimbare, dar…nu ai avut curaj?

Din inimă pentru inimă

 Scumpa mea/Scumpul meu

Ştiu…ştiu că nu vom trăi la infinit…ştiu că nu îţi pot oferi toată dragostea ce o meriţi…ştiu că nu îţi pot mulţumi îndeajuns pentru clipele ce lângă tine par decupate din rai!  

În fiecare clipă, dragostea ce mi-o porţi îmi dă speranţă şi putere pentru a merge mai departe. Simt că ceva magic ne leagă, dincolo de graniţele imaginaţiei omeneşti…dincolo de ceea ce nu putem înţelege, dar putem simţi! Putem simţi că soarele răsare pentru iubirea noastra, putem simţi că luna ne ocroteşte în universul ireal ce ne înconjoară la miezul nopţii! Putem simţi cum aripi de înger ne duc departe, înspre cea mai înaltă culme a cerului, când trupurile noastre se unesc, când buzele noastre se cunosc, când ne şoptim unul altuia „TE IUBESC”! 

 (,”)♥♥/(„,)                                                                          

./█. ♥ ./♥.

_| |_ ♥ _| |_

© Adelina Anca F.

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

3 gânduri despre “Din inimă pentru inimă”

1. 

   Adrian Manea

   Frumoasă declaraţie!

   Apreciază

    28TH IUNIE 2013 LA 8:15 PM EDITARE

   RĂSPUNDE
2. 

   Raj Brahma

   Cel mai frumos sentiment!…sentiment pentru care merita sa faci APROAPE IMPOSIBILUL!…

   Apreciază

    9TH IULIE 2013 LA 7:48 PM EDITARE

   RĂSPUNDE
3. 

   Adela Anca

   Aproape imposibilul…bine spus! Nu merita sa faci imposibilul pentru vineva care nu te merita.

   Apreciază

    9TH IULIE 2013 LA 7:52 PM EDITARE

În primul rând, trebuie să mă iubesc şi să mă respect pe mine! Apoi, apar minunile.

 

Azi, sunt fericită! Sunt recunoascătoare pentru această zi minunată.

Sunt fericită pentru că am alături oameni frumoşi sufleteşte.

Sunt fericită şi mulţumesc pentru micile bucurii ale vietii, ce îmi dau putere şi speranţă în fiecare zi.

Azi, sunt fericită...pur şi simplu.

 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

 

Un text cu bun simţ, despre bunele maniere

 Este frumos să vedem oameni manieraţi.

Spunem despre cineva că are maniere, atunci când acceptă să se comporte după anumite conduite impuse de societate.

Spunem despre cineva că este foarte manierat/ă, atunci când acceptă să se comporte după anumite conduite impuse în cărţi de bune maniere.

Spunem despre cineva că se poartă frumos, atunci când îşi însuşeşste anumite „practici de bună purtare”, de la un anumit curs de „Protocol şi Bune Maniere”.

Trenul vieţii

 Am învăţat să muncesc pentru ceea ce îmi doresc, am învăţat să mă laud doar cu ceea ce am realizat singură, am învăţat că viaţa te supune unor încercări cărora trebuie să le faci faţă – altfel, rişti să cazi…şi să nu te mai ridici!

Gânduri adunate din copilărie

 Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai din copilărie? Cât timp din viaţa ta acorzi acelor câteva amintiri frumoase, ludice, magice? Cât timp mai acorzi copilăriei? 

Prizonieră între gânduri cotradictorii

 Sunt prizonieră între propriile gânduri.

Sunt prizonieră între vis şi realitate; între visul de a-mi planifica viaţa după bunul meu plac, ocupându-mă mai îndeaproape de ceea ce îmi place şi între realitatea care îmi spulberă visul.

De-a lungul timpului, a trebuit să renunţ la planurile deja conturate, la visele pentru care începusem să lupt, la oameni dragi mie, care s-au transformat din „prieteni” în „amici”, apoi în „necunoscuţi”.

E simplu…

 E atât de simplu să fim spectatori! E atât de simplu să privim, din exterior, viaţa unui om, să râdem şi apoi să criticăm!

Cum am devenit fluture?

 Oare ce gândeşte o simplă omidă? Cum îşi trăieşte viaţa, cum vede lumea şi cât de nedrept i se pare, văzând cum păsările, fluturii, gâzele zboară şi ea se târăşte, zilnic, pentru a supravieţui? Îşi imagineaza omida, vreodată, că va deveni fluture? Că va putea zbura, aşa cum visează? Mai are speranţa că o minune i se poate întâmpla?