Sunt prizonieră între propriile gânduri.
Sunt prizonieră între vis şi realitate; între visul de a-mi planifica viaţa după bunul meu plac, ocupându-mă mai îndeaproape de ceea ce îmi place şi între realitatea care îmi spulberă visul.
De-a lungul timpului, a trebuit să renunţ la planurile deja conturate, la visele pentru care începusem să lupt, la oameni dragi mie, care s-au transformat din „prieteni” în „amici”, apoi în „necunoscuţi”.