Nu îţi căuta jumătatea! Eşti complet/ă!

 Am învăţat, de-a lungul timpului, să mă respect; să mă iubesc. Am înţeles că nu este nevoie să îmi aştept jumătatea, pentru că sunt un întreg. Aşadar, nu trebuie să aştept pe nimeni pentru a mă face fericită. Pur şi simplu, fericirea este cu mine. Mereu. Sunt fericită şi atât. Ştiu că, pentru mine, îmi sunt îndeajuns. Întotdeauna am gândit aşa şi am ştiut, în sufletul meu, că tot ceea ce este mai bun mă va urma.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Minute de relaxare

 Uneori, îmi doresc ca timpul să fie de partea mea. Vreau să am mai mult timp pentru mine, pentru lucrurile cu adevărat importante, pentru sufletul meu. Nu ştiu cum se face, însă observ cum timpul, din ce în ce mai des, se...restrânge. Trece din ce în ce mai repede. Azi e duminică? Nu...azi e marţi. Oh...e deja vineri??? S-a şi făcut iar duminică şi a zburat deja...e luni. 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

DIY, pentru o casă cu suflet

 Îmi place să creez. Am descoperit latura aceasta a mea, de mică. Ţin minte cum, acum mai bine de zece ani, stăteam la fereastră şi pictam ceea ce vedeam de la geam. Pictam, apoi semnam "tabloul" şi mi-l puneam în camera mea, pe perete. Atunci, ca şi acum, adoram să îmi schimb "înfăţişarea" camerei la fiecare anotimp. Cum începea primăvara, vara, toamna sau iarna, eu îmi amenajam camera în concordanţă cu anotimpul şi cu...ceea ce îmi dicta sufletul.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Nebunie şi culoare - o nuntă ruptă din filmul imaginaţiei mele

 Am observat că, încă, femeile aşteasptă prinţul pe cal alb şi...o nuntă ca în filme. Aşteaptă, cu emoţie şi nerăbdare, momentul în care vor îmbrăca rochia albă, apoi aşteaptă momentul în care vor deveni mămici, apoi aşteaptă...

...şi tot aşteaptă. Nu şi eu! Sunt o feministă convinsă şi îmi place să îmi trăiesc viaţa, fără să aştept ceva anume. Pur şi simplu, mă bucur de moment. Iubesc clipa. Dansez cu prezentul. Dansez cu fericirea...fericire...

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Proiect cu năbădăi

 Se spune că, atunci când ai cea mai mare nevoie de ceva anume, ei...atunci acel ceva se strică! Şi, cum o problemă nu vine niciodată singură, mă mai trezesc şi cu piciorul în ghips. Să îţi povestesc...s-a întâmplat acum câţiva ani. Câţi exact? Nici eu nu mai ştiu!

 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Un eveniment cu emoţie

 Vă vine sau nu să credeţi, încă de când eram în clasele primare, eu ştiam ce vreau să devin: psiholog! Dacă mă întreba cineva ce vreau să fiu când voi fi mare, avea o enormă surpriză. Probabil că se aştepta să răspuns că vreau să devin pilot, astronaut, artistă, prinţesă şi aşa mai departe. Nu...eu vroiam să devin psiholog. Simplu; atât ştiam!

 

Flori dăruite din suflet, pentru suflete

 Încă de când sunt mică, mi-a plăcut să dăruiesc flori. Îmi amintesc cum, atunci când venea primăvara eu, împreună cu alte două sau trei prietene, adunam flori şi le dăruiam, cu inima plină de bucurie. Dăruiam flori de câmp, trandafiri, zâmbete şi voioşie oamenilor ce treceau pe stradă.

De cum venea primăvara, noi trei eram cu ochii pe floricele. Recunosc că ne era milă atunci când le rupeam, sau atunci când rugam oamenii să ne dea câţiva trandafiri din grădina lor însă, atunci când vedeam zâmbetul, mulţumirea şi ochii plini de fericire ai oamenilor cărora le dăruiam, ne dansa sufletul de bucurie.

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.