Spune-mi cum tratezi animalele ca să-ţi spun cine eşti!

 Iubesc animalele! De când sunt mică am avut, lângă mine, pisici şi câini. Am fost învăţată să mă port frumos cu animalele, să le tratez ca pe membrii ai familiei, să le iubesc. Pentru că sunt suflete, ca şi noi. Pentru că, de multe ori, ele ştiu cum să ne liniştească, ele ştiu cum să ne iubească şi cum să ne apere. Animalele sunt pansament pentru sufletul fiecărui om şi ne rămân cele mai loiale prietene. Dacă îi dai unui animal un cămin, mâncare şi iubire, vei primi înmiit mai mult!

Pentru că iubesc animalele, încerc, atât cât pot, că le ajut şi pe cele care trăiesc pe stardă. Le cumpăr mâncare, le dau apă curată, le mângâi şi petrec puţin timp cu ele. Admir oamenii care îmi urmează exemplul. Nu pot suporta, însă, oamenii care bat animalele şi care le tratează urât!

Sursă poză: http://www.gandul.info

Eşti fan brânză? DEMONSTREAZĂ-MI!

 „- În sfârşit, weekeeeeeend!” – îmi spun, fericită. Nu ştiu ce voi face, însă vreau să ies din casă. Cu prietenii. Mă gândesc că ar fi drăguţ să caut, încă de pe acum, cadouri pentru Crăciun. Îmi beau cafeaua şi sun câteva prietene. Le propun să mergem în Cora, pentru a  vedea ce noutăţi au de Crăciun. După ce vorbesc cu trei dintre cele mai bune prietene, îmi fac un duş fierbinte, parcă dorindu-mi ca fierbinţeala să mă ocrotească de frigul de afară. Mă îmbrac bine, îmi iau geanta, buna dispoziţie şi zâmbetul – cel mai important accesoriu – şi plec spre Cora.

Prieteni virtuali? O viaţă reală, te rog!

 Era un timp în care foarte puţini oameni aveau acces la calculatoare şi la internet. Era un timp în care copiii se jucau afară, formând echipe şi, de ce nu, mici comunităţi. Comunităţi în care copiii îşi alegeau membrii după pasiuni. Comunităţi ce, o dată formate, închegau prietenii, aduceau zâmbete, ajutau copiii să socializeze mai mult. Şi mai mult. Din ce în ce mai mult. Era un timp în care, atunci când spuneai „comunitate” te gândeai, automat, la oameni, discuţii faţă în faţă, asemănare, dorinţa de a realiza noi prietenii. Era un timp în care, aunci când spuneai „socializare„, spuneai, automat, discuţie, între două sau mai multe persoane, faţă în faţă!

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Cafeaua – un ritual ce leagă prietenii

 Cafeaua. Licoarea magică ce îmi trezeşte zi de zi, dimineaţă de dimineaţă, simţurile. Licoarea ce mă îmbată cu aroma ei, îmi redă zâmbetul pe buze, îmi mângâie sufletul şi îmi încălzeşte inima. Ador ca dimineaţa să mă bucur de gustul cafelei la ibric însă, atunci când vreau o cafea fără a face prea mult efort, obişnuiesc să o cumpăr de la tonomatele de cafea. Am primit însă, acum câţiva ani, o lecţie neobişnuită despre această licoare magică.

Interviu dat pentru Revista Orizonturi Literare, nr. 15 (noiembrie 2014)

https://orizonturiliterare.ro/publicatii/

Revista Orizonturi Literare: Ce te-a determinat să te înscrii la SuperBlog?

Îmi place foarte mult să scriu. Însă şi mai mult îmi place ca ceea ce scriu să fie publicat pe blogul meu. Am aflat de SuperBlog din întâmplare şi mi-a fost destul de frică să mă înscriu atunci. Prima dată am participat anul acesta, în primăvară. Mi-am facut curaj, mi-am dorit să ies in top 10 şi…am fost clasată pe locul 10! Asta m-a determinat să particip şi la această ediţie: dorinţa de a termina pe un loc cât mai bun!

Revista Orizonturi Literare: Ce te motivează să scrii şi să ţii piept competiţiei?

Îmi doresc foarte mult ca, la sfârşitul competiţiei, să mă număr tot printre primii 10. Îmi doresc să demonstrez, în primul rând mie, că pot face faţă competiţiei, pot scrie articole bune, pot avea idei frumoase şi, în final, mă pot clasa pe un loc cât mai fruntaş. Dacă alţii pot…şi eu pot!

Revista Orizonturi Literare: A trecut mai bine de jumătate din competiţia SuperBlog din această toamnă. Ce părere ai despre probele la care ai scris?

Sunt mulţumită de articolele mele, însă întotdeauna este loc de mai bine! Voi încerca, atât cat îmi permite timpul, să scriu articole care să fie cât mai bine primite de către juriu.

Revista Orizonturi Literare: Care e reţeta succesului în SuperBlog?

Se iau două luni şi un blog. Se adaugă idei ingenioase, gramatică perfectă, multă răbdare, se amestecă foarte foarte bine şi se presară perseverenţă. “Dacă am luat o notă mică, nu trebuie să mă las”…aşa ar trebui să gândească orice superblogger! Se elimină penalizările, se adaugă bună dispoziţie din belşug, se sărează cu trei contestaţii (care poate - poate vor mări o notă, două, trei…) şi se lasă la copt până la gală!

Revista Orizonturi Literare: La ce loc aspiri la finalizarea competiţiei?

Locul I, bineînţeles! :D Multumesc pentru timpul acordat si pentru ca v-ati gandit la mine (si la noi, cei care am participat in SuperBlog 2014), pentru acest interviu! :)

Interviul se poate gasi in revista electronica, la pagina 39:

https://viewer.joomag.com/revista-orizonturi-literare-noiembrie-2014/0959415001415018138/p38?short=

https://viewer.joomag.com/revista-orizonturi-literare-noiembrie-2014/0959415001415018138?short&

https://orizonturiliterare.ro/publicatii/

https://orizonturiliterare.ro/publicatii/

Un team building croit pentru sufletul meu

 Psihologia a fost, din clasele primare, cea mai mare pasiunea a mea. Îmi place să observ oamenii, să învăţ despre ei, să îi ajut. Îmi place să le ascult poveştile de viaţă aşa cum nimeni nu ar face-o mai bine. Îmi place să mă implic cu tot sufletul, atunci când ascult, în mod activ, oamenii, pentru a-i ajuta. Pentru a le oferi încredere. Speranţă. Putere pentru a merge mai departe.

Un parfum cu suflet

 Se spune că cei patru ani pe care îi petrecem învăţând la liceu sunt cei mai frumoşi. Într-adevăr, în liceu am avut ocazia să realizez o colecţie imresionantă de amintiri foarte frumoase, pline de voie bună, de zâmbete şi de oameni frumoşi. În liceu am legat cele mai frumoase prietenii şi, trebuie să recunosc, am legat cele mai frumoase relaţii cu profesorii de la care am avut norocul să învăţ.