Gânduri adunate din copilărie

 Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai din copilărie? Cât timp din viaţa ta acorzi acelor câteva amintiri frumoase, ludice, magice? Cât timp mai acorzi copilăriei? 

Prizonieră între gânduri cotradictorii

 Sunt prizonieră între propriile gânduri.

Sunt prizonieră între vis şi realitate; între visul de a-mi planifica viaţa după bunul meu plac, ocupându-mă mai îndeaproape de ceea ce îmi place şi între realitatea care îmi spulberă visul.

De-a lungul timpului, a trebuit să renunţ la planurile deja conturate, la visele pentru care începusem să lupt, la oameni dragi mie, care s-au transformat din „prieteni” în „amici”, apoi în „necunoscuţi”.

E simplu…

 E atât de simplu să fim spectatori! E atât de simplu să privim, din exterior, viaţa unui om, să râdem şi apoi să criticăm!

Cum am devenit fluture?

 Oare ce gândeşte o simplă omidă? Cum îşi trăieşte viaţa, cum vede lumea şi cât de nedrept i se pare, văzând cum păsările, fluturii, gâzele zboară şi ea se târăşte, zilnic, pentru a supravieţui? Îşi imagineaza omida, vreodată, că va deveni fluture? Că va putea zbura, aşa cum visează? Mai are speranţa că o minune i se poate întâmpla?

Sufletul pereche

 Cred în sufletul pereche…şi nu cred! Sufletul pereche este bărbatul/femeia ideal/ă, perfect/ă, care se potriveşte, întru totul, cu dorinţele şi idealurile fiecăruia dintre noi. 

Prefer să…

 “Nu ştiu alţii cum sunt, dar…”…eu prefer să trăiesc cu adevărat, nu doar să respir! Prefer să îmi trăiesc fiecare clipă ca şi când nimic nu ar mai conta. Prefer să râd cu toată fiinţa mea, nu doar să zâmbesc. 

Copii şi părinţi

 Felicitări! Ai un copil! Sau…îţi doreşti unul (dar eşti sigr/ă că eşti pregătit/ă pentru acest important pas)? Oricare ar fi situaţia, mă uimeşte faptul că majoritatea părinţilor se grăbesc pentru a obţine acest statut…şi, de multe ori, ei devin părinţi fără să vrea! Unii dintre aceşti părinţi din greşeală rămân părinţi doar în acte sau, şi mai rău, lasă copilul cu doar un părinte în acte (de obicei mama).