Copii şi părinţi

 Felicitări! Ai un copil! Sau…îţi doreşti unul (dar eşti sigr/ă că eşti pregătit/ă pentru acest important pas)? Oricare ar fi situaţia, mă uimeşte faptul că majoritatea părinţilor se grăbesc pentru a obţine acest statut…şi, de multe ori, ei devin părinţi fără să vrea! Unii dintre aceşti părinţi din greşeală rămân părinţi doar în acte sau, şi mai rău, lasă copilul cu doar un părinte în acte (de obicei mama).

Când părinţii devin artişti…

 Se spune că oglinda părintelui este copilul. „Părinţii sunt nişte artişti, iar copiii sunt pânzele pe care ei îşi pictează tablourile” (scriitor anonim). Dacă eşti părinte sau dacă îţi doreşti să ai copii, atunci trebuie să îmţelegi că depinde doar de tine cum va învăţa copilul tău să se poarte, să gândească, să acţioneze, să respecte, să iubească! Copiii vor prelua în comportamenul lor tot ceea ce văd la părinţi, bun sau rău.

Învaţă să nu îi spui adolescentului că nu are voie să fumeze, să bea, să înjure, să se bată cu ceilalţi, să discrimineze, în timp ce chiar tu faci toate aceste lucruri. Chiar dacă eşti convins/ă că copilul nu înţelege ce faci, fii mai atent/ă la comportamenul lui şi vei vedea cât de mult se aseamănă cu comportamentul tău!
Învaţă să fii un exemplu pozitiv pentru copilul tău, nu unul negativ!

Învaţă să îi pictezi copilului, pe planşa vieţii lui, un tablou valoros şi frumos, care va dăinui în timp şi care va fi respectat şi iubit de către ceilalţi!

© Adelina Anca F.

Minciună sau adevăr?

 Câteodată, există multă mângâiere în îndoială sau minciună şi multă suferinţă în adevăr. Ca să nu îi supărăm pe cei de lângă noi, ca să ne alinăm o pierdere, o suferinţă, un eşec personal, ca să facem uitată o palma dată sau primită (fizic sau psihic), ne îngăduim, regulat, să îngropăm adevărul în îndoială, incertitudine, sau minciună! 

Personajul din oglindă

 Mă uit în oglindă; încerc să rup bariera dintre cele două personaje care există acum. Îndrept uşor mâna înspre oglindă, parcă încercând să fac cunoştinţă cu persoana din faţa mea…Mă uit în oglindă şi încerc să mă recunsc. 

Religia – un instrument de manipulare?

 Nu sunt o persoană religioasă. Recunosc, nu mă număr printre cei care merg la biserică, nu mă înclin în faţa preoţilor, nu mă închin în faţa bisericilor şi nu ţin posturile. 

Un cântec pentru eternitate…

 Sunt norocoasă! De ce? Pentru că, în orice clipă, îmi permit să închid ochii şi să visez. Visele mă duc într-o lume ştiută numai de mine, o lume a speranţelor, a realizărilor, a faptelor bune. 

Gânduri despre viaţă

 În viaţă, treuie să ştii SĂ TE STRECORI. Trebuie să treci, cu brio, peste probleme, trebuie să vrei SĂ REUŞEŞTI, să vrei să câştigi! Trebuie să treci peste momentele penibile cu capul sus, să înveţi din propriile greşeli şi să îţi fi cel mai loial prieten!