Sunt norocoasă! De ce? Pentru că, în orice clipă, îmi permit să închid ochii şi să visez. Visele mă duc într-o lume ştiută numai de mine, o lume a speranţelor, a realizărilor, a faptelor bune.
O lume în care oamenii nu se duşmănesc, nu se întrec pentru a avea cea mai frumoasă şi modernă casă, cea mai nouă maşină – chiar două „exemplare”, cel mai bine plătit serviciu. În visul meu, totul se petrece într-un loc cu oameni simpli, prietenoşi, buni, oameni care nu au uitat că au fost şi ei copii cândva şi care şi-au păstrat vie flacăra mistică a copilăriei!
De multe ori mă retrag în lumea mea, privesc în jur, îmi hrănesc spiritul cu optimism, bunătate, înţelegere, răbdare şi, încet încet, visul se transformă în povestea vieţii mele: ştiu că mă voi întoarce în lumea reală, unde boemul meu vis se va evapora. De acum va trebui să o iau de la început şi să lupt pentru a-mi atinge idealurile. Va trebui să urmez ciclul inexorabil al vieţii.
Există o legendă despre o pasăre care, de când se naşte, este condusaă de un singur ideal: acela de a găsi un copac cu spini. „Pasărea Spin” îşi începe călătoria şi nu se opreste până nu ajunge la acel copac – pentru ea, acesta este scopul vieţii. Când găseşte copacul cu spini, pasărea se aruncă în cel mai ascuţit spin, cântând cel mai frumos cântec ce se poate auzi pe Pământ. Moare cântând, împlinindu-şi visul.
Pasărea Spin cântă pentru prima şi ultima dată, până i se stinge şi ultima suflare a vieţii. Legenda spune că, atunci când cântă, toată lumea se opreşte pentru a-i auzi glasul mirific. Din păcate şi noi, oamenii, procedăm ca şi Pasărea Spin…ne naştem pentru a urma un vis, un ideal pe care îl putem împlini doar cu preţul pe care îl plăteşte această minunată pasăre. Diferenţa este că noi ne înfingem singuri şi cu bun ştiinţă spinul în piept şi, de multe ori, nu reuşim să ne atingem idealul vieţii noastre. Noi ştim ce urmează, înţelegem şi totuşi o facem!
© Adelina Anca F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu