Nu renunţa!

 Fiecare dintre noi îşi doreşte să ştie motivul pentru care este în viaţă…fiecare dintre noi aşteaptă, cu sufletul la gură, momentul în care va înţelege care îi este menirea…momentul în care va înţelege cum trebuie să îşi trăiască viaţa, pentru cine sau pentru ce trăieşte…momentul în care inima îi va şopti că, ceea ce face, va trebui să facă pentru totdeauna; pentru că inima ştie deja care îi este menirea omului ei. Ştie, dar nu are puterea de a-i spune. Inima trebuie să aştepte până când omul ei va cunoaşte sufletul sau lucrul ce îi este menit să îl aibă în pază. De abia acum, după ce omul a cunoscut (deseori, fără să îşi dea seama) motivul pentru care este în viaţă, inima poate să îl anunţe prin semne…începe să bată din ce în ce mai tare, îi oferă fiori, fericire, dorinţa de a se întoarce la sufletul sau lucrul ce trebuie să devină temelie pentru propria viaţă. Acum, după ce a primit toate aceste semne, omul ar trebui să înţeleagă că, în sfârşit, şi-a descoperit motivul pentru care trăieşte…ar trebui să înţeleagă că, de acum, fericirea va dăinui în viaţa lui, doar dacă va alege să meargă pe drumul găsit…doar dacă va avea curajul de a merge pe un nou drum…un drum croit, special, pentru el…

Din păcate, când ajunge în acest stadiu, omul are tendinţa de a complia lucrurile. De a-şi complica viaţa. De a se convinge că nu acesta este drumul pe care trebuie să meargă şi de a se hotărâ să caute fericirea în altă parte, doar pentru că oamenii din jurul lui îl îndeamnă să meargă spre o altă destinaţie…o destinaţie care, din păcate, nu îi este sortită! Omul, astfel îndemnat, începe să caute un alt suflet sau un alt lucru care să îl facă fericit…şi caută…şi caută…caută, până când îşi dă seama că nimic altceva nu îi va mai aduce acea fericire…acea fericire izvorâtă din sufletul ce şi-a găsit menirea!
De mult ori am ales să ascult sfaturile celorlalţi, în loc să îmi ascult inima. Am renunţat la vise, la ceea ce îmi era mai drag, la fericirea de a ajunge să fac ceea ce simt că îmi ajută sufletul să se înalţe. Am învăţat, după multe eşecuri, să îmi ascult inima, în locuri cuvintelor aruncate de către oamenii de lângă mine. Am învăţat că inima ştie exact unde îmi este locul. Nu ceilalţi!
Am învăţat să mă lupt pentru a ajunge, iar, pe drumul ce mi-a fost croit. Am învăţat să nu dau înapoi, atunci când apar obstacole, sau atunci când apar oameni ce îmi spun că nu este bine ceea ce fac.
Atunci când crezi că nu mai poţi să treci peste greutăţile vieţii, acordă-ţi câteva clipe de singurătate şi caută răspunsul şi mângâierea acolo, în inima ta.
Am învăţat să nu renunţ şi să merg înainte, mână în mână cu încrederea, cu dorinţa de a-mi realiza visul, cu perseverenţa şi cu un strop de curaj! 

Vor fi momente când vei vrea să renunţi, însă nu renunţa! Mergi mai departe, crede în ceea ce faci şi fă-o cu pasiune! Doar aşa vei putea cunoaşte fericirea de a face ceea ce îţi ajută sufletul să vibreze! Doar aşa vei cunoaşte fericirea de a fii alături de sufletul ce are nevoie de iubirea ta şi de braţele tale protectoare!
Cheia fericirii se află la tine! Trebuie doar să îţi urmezi inima!

© Adelina Anca F.

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

Un gând despre “Nu renunţa!”

1. 

   Anonim

   De cand cautam aceasta informatie. Acum m-am dumirit. Se vede ca v-ati documentat inainte.

   Apreciază

    20TH DECEMBRIE 2013 LA 1:44 PM EDITARE