Azi, m-am răsfăţat cu un ceai…un ceai fierbinte…pentru că sufletul meu era trist, rece, înlăcrimat, deprimat…sufletul meu avea nevoie de cald…şi îmi şoptea…mă ruga să îl încălzesc…cum a fost gata ceaiul aromat şi cald, l-am vărsat în cea mai frumoasă cană şi, involuntar, am apucat cana cu ambele mâini, ducând-o în dreptul inimii. Am închis ochii…am simţit cum inima se încălzeşte, cum sufletul începe să se relaxeze, cum o pace interioară mă cuprinde, o dată cu căldura aromată a misteriosului ceai!
Am învăţat să îmi repar rănile sufletului, cu ajutorul inimii! Atunci când inima mea e rece, e bolnavă, înseamnă că sufletul e trist, e rănit…acum, numai căldura îmi poate şterge lacrimile sufletului. Căldura şi iubirea pură, izvorâtă din inima ta, iubitule!
Atunci când devin pesimistă, încălzeşte-mi inima…
Atunci când mă simt tristă, pune mâna în dreptul inimii mele…
Atunci când mă simt rău, lasă căldura mâinii tale să îmi încălzească inima bolnavă…
Atunci când mă doare sufletul, alină-mi inima…
Atunci când am cea mai mare nevoie de tine, iubitule, încălzeşte-mi inima. Pune mâna în dreptul inimii mele, lasă căldura mâinii tale să îmi încălzească inima bolnavă, alină-mi inima, dezgheaţă-mi sentimentele, lasă-mă să plâng, dar stai lângă mine…lasă-mi durerea să se transforme în lacrimi, iubitule…apoi, când mă vezi epuizată, înseamnă că inima mea s-a încălzit…de abia acum îmi poţi şterge lacrimile! Zâmbeşte-mi acum…da iubitule! Am nevoie de zâmbetul tău. Am nevoie să râzi, să emani fericire…inima mea, caldă acum, mai are nevoie de amintiri frumoase, de zâmbete, de fericire!
Acum simt o vibraţie plăcută în corp…pare-se că sufletul meu este reparat…rănile s-au astupat, lacrimile s-au epuizat, iar fericirea şi căldura mi-au invadat inima şi sufletul.
Sufletul meu este fericit, însă pielea…pielea este încă atinsă de lacrimile ce, parcă, au vrut să ardă totul în calea lor…îmi este frig acum, iubitule…priveşte-mă în ochi şi ia-mă în braţe…Înconjoară-mă, iubitule, cu căldura corpului tău şi priveşte-mă în ochi…doar în ochii tăi văd acea dragoste pură, dragoste ce doar mie mi-o poţi oferi…doar mie…doar mie…îmi este cald şi bine acum, iubitule…ceaiul încă şade lângă noi, martor al iubirii noastre sincere…miroase frumos…iubire pură…doar mie…gândurile se învârt, căldura mă învăluie, fericirea îmi inundă sufletul…iubitule, am adormit…sunt în braţele tale…nu mă lăsa…veghează-mi somnul…când mă voi trezi, sufletul meu va fi refăcut, va fi încălzit şi va zâmbi!
© Adelina Anca F.
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
Sufletul si inima se contopesc atat de bine de parca uneori devin ceeasi entitate. Daca vindeci inima automat se vindeca si sufletul, si invers.Viata umana e haos pur…Te imbratisez cu drag!
Apreciază
Asa e! Insa eu asa simt…am momente in care chiar imi fac ceai si, fara sa vreau, il pun in dreptul inimii…si un vad de bine si de cald ma invadeaza…:)
Apreciază
l-am citit savurand o cana de cei fierbinte :)frumos
Apreciază
ce frumos ne împărtășești ceea ce simți, felicitări!rar găsesc ceea ce expui tu aici :)te voi citi în continuare!
Apreciază
Va multumesc pentru frumoasele cuvinte! Va imbratisez cu drag, pe fiecare! Si va ofer, chiar si virtual, un zambet cald si sincer…:)
Apreciază
Scris ca o îmbrățișare, ca o mîngîiere caldă și delicată, cum doar o persoană Frumoasă poate scrie! :)Apropo:http://mionulescu.blogspot.com/2011/10/flash-uri.html
Apreciază
Marius, multumesc mult! Ti-am scris pe blog cate ceva depre poezie…superba!
Apreciază