Azi, m-am răsfăţat cu un ceai…un ceai fierbinte…pentru că sufletul meu era trist, rece, înlăcrimat, deprimat…sufletul meu avea nevoie de cald…şi îmi şoptea…mă ruga să îl încălzesc…cum a fost gata ceaiul aromat şi cald, l-am vărsat în cea mai frumoasă cană şi, involuntar, am apucat cana cu ambele mâini, ducând-o în dreptul inimii. Am închis ochii…am simţit cum inima se încălzeşte, cum sufletul începe să se relaxeze, cum o pace interioară mă cuprinde, o dată cu căldura aromată a misteriosului ceai!
