Înainte de a citi, vin în faţa ta cu rugămintea de a asculta melodia „My way”, de mai jos. Pe fundalul acestei melodii am scris articolul şi, pe fundalul acestei minunate melodii, am simţit cum sunt învăluită de linişte sufletească. Sunt convinsă că, dacă vei citi articolul pe fundalul acestei melodii, momentul lecturării ţi se va părea mult mai liniştitor. 
Cred cu tărie că în ochii fiecărui om se oglindeşte sufletul său. Zilnic văd suflete a căror viaţă se stinge; se stinge cu ură, cu probleme, cu ignorare, cu gelozie, cu dorinţă de răzbunare.
Oamenii ce le sunt casă acestor suflete uită că li s-a dat cel mai frumos şi valoros dar: darul vieţii. Uită că nu sunt în viaţă din pură întâmplare, ci pentru că au câteva datorii: fiecare om are datoria de a-şi trăi viaţa aşa cum îi dictează inima – pentru că inima ştie înaintea raţiunii pentru ce este omul în viaţă. Fiecare om are datoria de a-i ajuta pe ceilalţi oameni, de a le încredinţa măcar un zâmbet, o vorbă bună, o îmbrăţişare, o lacrimă, atunci când au nevoie!
Fiecare om are datoria de a-şi păstra sufletul viu, jovial, bun, răbdător, încăpăţânat în a se ghida după inimă şi conştiinţă. Fiecare om are datoria de a avea grijă de sufletele care depind de el.
 |
| Sursa poza: Google Images |
Îmi place să cred că, atunci când ne naştem, primim în dar cheia sufletului nostru. O cheie pe cât de simplă, pe atât de miraculoasă. O cheie ce o avem numai noi. O cheie ce nu poate fi luată de către nimeni altcineva. Cu această cheie fiecare om are acces la propriul suflet – suflet pe care îl poate lăsa deschis, fără a folosi cheia, sau pe care îl poate încuia ori de câte ori simte că devine vulnerabil. Însă, dacă sufletul este ţinut încuiat prea multă vreme, se adună acolo praf, lucruri uzate, mirosuri neplăcute, gânduri inutile, lacrimi ce pot inunda şi ultima văpaie de lumină.
Dacă sufletul este încuiat prea mult timp, el devine imun la viaţa adevărată, la sentimente frumoase, la lumină, la fericire, la optimism, la gânduri bune – se întunecă, devenind din ce în ce mai insuportabil de către omul în care sălăsluieşte şi de către sufletele care încă trăiesc.
Sursa poza: Google Images
PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):
Foarte frumos ai scris, Anca! Un mesaj din suflet, dintr-un suflet deosebit!
Apreciază
Mai rau, am devenit sarcastici cu noi si cu ceilalti. Exista o tendinta de a ironiza si bagateliza problemele. Este adevarat ca umorul ne ajuta sa trecem peste greutati, dar nu ne rezolva problemele. Frumos ai scris!
Apreciază
As lipi asa ceva pe usa de la intrare, in fiecare casa. Sa fie citit inainte de a iesi din casa, dimineata.. Tare bine ar fi…
Apreciază
…am citit postarea ascultand sunetul melodiei si am simtit cum fiecare cuvant patrundea in suflet asemenea unui rau linistit si plin de adevar…oamenii trebuie sa-i redea libertatea sufletului pentru a se impaca cu Universul din care toti facem parte…trebuie sa reinvatam si sa simtim ca libertatea inseamna iubire pentru iubire…Felicitari!
Apreciază
Multumesc pentru aprecieri! @rusoaica, daca vrei sa faci asta, eu nu am nimic impotriva :D@Gabriela, ma bucur ca ai citit ascultand melodia. Mie mi s-a parut deosebita experienta.
Apreciază
Viaţa fiecărui om e o cale către sine însuşi, încercarea unei căi, intuirea unei poteci. Nimeni nu a fost vreodată pe de-antregul el însuşi; şi cu toate astea, fiecare tinde spre asta, unul mai înăbuşit, altul mai senin, fiecare cum poate. În fiecare suferă creaţia, în fiecare s-a întrupat spiritul, în fiecare se crucifică un Mântuitor. Venim din acelaşi abis însă fiecare tinde, ca o încercare şi o aruncare din adânc, către propriul său Ideal: ne putem înţelege unul pe altul, dar de explicat se poate explica fiecare doar pe sine însuşi.
Apreciază