Aeroportul vieţii

 Viaţa este un aeroport. Un aeroport pe care aterizează, fără să ceară voie, fel şi fel de oameni – unii cu gânduri de pace, alţii cu gânduri de răzbunare; unii cu iubire, alţii cu ură; unii care ne aduc daruri, alţii care ne fură cât de mult pot!

Un aeroport pe care aterizează, fără să ne anunţe, probleme, greutăţi, supărări, dar şi fericire, clipe frumoase şi amintiri minunate.

Un aeroport pe care aterizează, în mare grabă, idei…peste idei. Idei care se transformă în dorinţe, unele realizabile, însă altele – cele mai multe – irealizabile. Acestea din urmă devin obsesii, care nu mai vor să decoleze din aeroportul vieţii noastre. Rămân aici, unele se strică, altele se măresc, însă toate ocupă o mare parte din aeroportul nostru. Nu vor să plece şi, din cauza lor, nu mai rămâne loc pentru a ateriza oameni, idei, dorinţe noi, care ne pot schimba, în bine, viaţa. Devenim, astfel, prizonieri în propriul aeroport al vieţii noastre, care pare a se transforma într-o închisoare!

Rămânem prizonieri, până când…înţelegem că tot ce aterizează trebuie, la un moment dat, să decoleze; iar cine trebuie să revină în aeroportul nostru, va reveni cu siguranţă! 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

De multe ori, se întâmplă să dăm afară din aeroportul vieţii noastre exact persoanele sau lucrurile care au aterizat cu gând de pace, care ne-au ajutat să păstrăm aeroportul curat, spălând răul făcut de alţii, uscând lacrimile ce ne-au inundat, lustruind acolo unde alţii au murdărit şi colorând, acolo unde alţii ne-au furat şi ultimul strop de culoare. 

Fiind prea preocupaţi să facem curat şi să ne răzbunăm sau să îi urâm pe cei care ne-au călcat aeroportul cu gândul de a-l răvăşi, uităm de oamenii care ne-au ajutat şi care ne-au fost alături la bine şi la rău, chiar dacă nu am ştiut să îi preţuim. Uităm de oamenii cu adevărat importanţi din voaţa noastră, îi dăm la o parte, le strigăm necazul şi supărarea, lacrimile, pierderile, mizeria, îi împovărăm cu tot ce înseamnă urât în viaţa noastră şi îi învinovăţim pentru ceva ce nu au făcut. 

Sursa: Poza imi apartine 
©Adelina Anca F.

Alegem să îi iertăm o dată şi încă o dată pe oamenii care ne-au murdărit, care ne-au călcat pragul aeroportului fără voia noastră, care ne-au făcut să ţinem la ei, să îi iubim, ca apoi să poată face din noi tot ce vor vrea. Soarta face să îi iubim şi să îi iertăm pe aceşti oameni, în detrimentul oamenilor care ne iubesc cu adevărat, dar pe care îi învinuim şi îi ponegrim.
Ne dăm seama de greşeala făcută doar atunci când suntem părăsiţi de oamenii care au fost ca o rază de lumină, de speranţă, de bunătate şi de iubire în viaţa noastră. Pentru că, aceşti oameni speciali, nu rămân mult timp în aeroportul vieţii noastre, dacă nu se simt doriţi. Într-o bună zi, ei decolează din cauza dezamăgirilor pe care noi le dăruim, în schimbul bunătăţii lor. Decolează şi cu greu se mai întorc. 

Atunci când simţim că suntem năpădiţi de lacrimi, de urât, de sentimente care ne îngreunează sufletul, de oameni care fac mizerie în aeroportul nostru, este bine să începem curăţenia. Însă trebuie să ne gândim foarte bine pe cine păstrăm şi pe cine dăm afară; pe cine apreciem şi pe cine ignorăm; pe cine iubim şi cine ne este indiferent; pe cine ne putem baza şi pe cine nu.

Ai grijă de oamenii care îţi arată prietenie, iubire, sentiment, culoare.
Ignoră oamenii care nu îţi oferă nimic frumos.

Iartă oamenii care ţin cu adevărat la tine.
Înţelege-i pe cei care ţi-au făcut rău; poate că au fost, cândva, în aceeaşi situaţie ca şi a ta; poate că nu le-au mai rămas de oferit decât lucruri urâte, pentru că alţii au avut grijă să le ia tot ce au avut mai frumos. Înţelege-i, dar îndepărtează-te de ei, dacă simţi că nu mai ai putere să îi ierţi. 

Învaţă să păstrezi în aeroportul vieţii tale doar ceea ce îţi face bine, însă înţelege că fiecare om sau lucru care a aterizat, trebuie, cândva, să decoleze, pentru a face loc oamenilor şi experienţelor noi…

© Adelina Anca F.

PS - Primul meu blog a fost: https://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/, insa dintr-o greseala l-am pierdut. A trebuit sa refac blogul de la zero, insa nu am vrut sa pierd comentariile. Astfel incat, las, mai jos, comentariile scrise, exact asa cum au fost (le-am copiat cu metoda copy - paste):

4 gânduri despre “Aeroportul vieţii”

1. 

   Spunsieu

   Ce bine ar fi daca am avea libertatea de a face curatenie in viata noastra, de a indeparta persoanele care nu ne plac…Dar facem compromisuri, societatea ne obliga.

   Apreciază

    29TH AUGUST 2013 LA 8:31 AM EDITARE

   RĂSPUNDE
2. 

   Adela Anca

   Nu ne obliga societatea sa facem conmpromisuri. Si aveam aceasta libertate. Depinde doar de felul in care vedem lucrurie. Depinde doar de libertatea pe care ne-o dam noi insine.

   Apreciază

    29TH AUGUST 2013 LA 12:37 PM EDITARE

   RĂSPUNDE
3. 

   Razvan Ianculescu

   Adela, sa stii ca nu comentez foarte des la tine pe blog, nu pentru ca nu am timp sau chef, ci pentru ca ar trebui sa fie mereu acelasi comentariu.Imi place, ai dreptate, ai scris foarte bine, ma regasesc total.Din cand in cand insa simt nevoia sa reimprospatez toate gandurile bune pe care le am vis-a-vis de ideile tale si de modul in care le expui.Scrii despre oameni si despre sentimente, despre iertare sau despre dragoste exact in maniera in care as face-o eu. Bravo! Mie imi place!

   Apreciază

    29TH AUGUST 2013 LA 4:54 PM EDITARE

   RĂSPUNDE
4. 

   Adela Anca

   Razvan, iti multumesc din suflet pentru tot! Ma incearca un sentiment minunat atunci cand observ ca ceea ce scriu ajunge la sufletul celui care citeste. Imi place sa cred ca, pe blogul meu, vin persoanele care sunt menite sa vina. Iar tu faci parte din acele persoane care simt ca au fost menite sa imi descopere blogul, mai ales ca si mie imi place foarte mult mosul tau de a scrie!

   Apreciază

    29TH AUGUST 2013 LA 8:13 PM EDITARE